ICCJ: Sporul de doctorat se acordă doar de la data modificării fișei postului, aceasta nefiind obligatorie pentru angajator în orice situație

• OUG 115/2023 a schimbat condițiile pentru sporul de doctorat, impunând ca fișa postului să conțină atribuții obiective și cuantificabile care să demonstreze plusvaloarea adusă.
• Curtea Constituțională a spus în repetate rânduri că sporul de doctorat nu este un drept fundamental, ci un beneficiu salarial a cărui acordare ține de opțiunea legiuitorului și de resursele disponibile, dar și că acesta nu este un „drept câștigat” de rang constituțional, iar eliminarea sa să nu mai fie posibilă ulterior.

„În interpretarea dispoziţiilor art. XXXIX şi XXXVIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

În vederea acordării indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor se instituie o obligaţie pentru angajator de a modifica fişele de post, în măsura în care specificul muncii permite identificarea unor atribuţii/criterii obiective care să prevadă în ce modalitate este sau poate fi valorificată suplimentar activitatea salariatului ce deţine acest titlu, plata indemnizaţiei aferente cuvenindu-se salariatului de la data modificării fişei postului”, a decis luni Înalta Curte în cadrul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

OUG nr. 115/2023 a modificat condițiile de acordare a sporului de doctorat în rândul bugetarilor impunând includerea în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile, prin care să se poată verifica periodic felul în care activitatea deținătorului unui titlu de doctor e valorificată în mod suplimentar sau, altfel spus, aduce plusvaloare. Cu alte cuvinte, Guvernul a dorit să se vadă concret dacă angajații chiar merită acest spor, prin modul în care aceștia înțeleg să folosească acea calificare suplimentară pe care o au și pentru care primesc niște sute de lei pe lună (de menționat însă că sporul de doctorat nu a crescut ca valoare).

Angajații unei instituții au obținut indemnizația de doctorat până la finele lui 2023, de la 1 ianuarie 2024 plata acesteia fiind sistată de angajator pe motivul că niciunul dintre aceștia nu îndeplinea de fapt condițiile pentru acordarea acelor bani, din moment ce legislația impunea, la acel moment, nu doar deținerea titlului de doctor, ci și desfășurarea unei activități în domeniul în care a fost obținut doctoratul.

În fapt, conducerea instituției ar fi constatat că nu există un aport suplimentar adus de acei salariați prin simpla deținere a unui titlu, nefiind, astfel, îndeplinită cea de-a doua condiție din OUG 115/2023 - cea care vizează valorificarea competențelor dobândite ca urmare a titlului de doctor, în mod suplimentar, prin comparație cu cineva care ocupă un post identic și care nu are un titlu similar. Fișele de post ale angajaților nu au fost, așadar, modificate, cum cerea, în subsidiar, OUG 115/2023.

Angajații din instituția respectivă au cerut în instanță obligarea angajatorului în sensul modificării fișelor de post și plății sporului de doctorat de care au fost lipsiți începând cu 1 ianuarie 2024. În apărare, angajatorul a susținut că prerogativa de a dispune modificarea fișelor de post ale celor aflați în subordine, prevăzută de ordonanță, nu înseamnă că angajatorul trebuie să procedeze automat la identificarea unor atribuții obiective, cuantificabile și suplimentare pentru angajații cu doctorate, care să justifice acordarea, în mod obligatoriu, a indemnizației respective în orice situație. Procesul s-a oprit însă, fiind necesară sesizarea Înaltei Curți pentru lămurirea sensului prevederilor din OUG 115.

Curtea Constituţională a subliniat în trecut că sporul (ori indemnizaţia) pentru titlul ştiinţific de doctor nu reprezintă un drept fundamental, nu se regăseşte între drepturile consacrate de Constituţie, prin urmare legiuitorul are deplina libertate să decidă dacă îl acordă, cum îl acordă, să îl modifice, să îl suspende sau chiar să îl elimine. Sporul are natura unui beneficiu salarial suplimentar, astfel încât acordarea lui depinde exclusiv de opţiunea legiuitorului şi de resursele financiare disponibile. Curtea Constituţională a arătat repetat (de pildă, în Decizia nr. 685/2019, Decizia nr. 691/2019, Decizia nr. 529/2020, Decizia nr. 887/2020) că, întrucât nu este un drept de sorginte constituţională, ci doar un stimulent financiar, se înscrie în marja de apreciere a Parlamentului să reglementeze oricând condiţiile acordării lui. 

Totodată, a mai spus Curtea Constituțională în trecut, aici nu vorbim de „drepturi câştigate” de rang constituţional. Dacă legiuitorul decide schimbarea cuantumului, a bazei de calcul ori chiar eliminarea totală a sporului, nu se poate susţine că s-ar încălca vreo garanţie constituţională. Curtea a precizat că nu este incidentă nici problema restrângerii unor drepturi fundamentale (art. 53 din Constituţie), pentru că nu discutăm despre un drept fundamental.