Prescriptia dreptului la actiune in constatarea nulitatii sau pentru anularea contractelor de Vanzare-Cumparare.

Întrucât nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii, nu poate fi primita sustinerea reclamantilor ca datorita faptului ca locuiesc în strainatate, nu au putut lua cunostinta despre actele normative române care reglementeaza reconstituirea dreptului de proprietate.

Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 2388/R din 27 octombrie 2005

Prin sentinta civila nr. 9721 din 3.11.2003 a Judecatoriei Cluj Napoca, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor CEC Suc. Cluj-Napoca si Prefectura jud. Cluj si în consecinta a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii S. A. si S. M. împotriva acestor pârâti .

Instanta a respins petitul privind constatarea titlului de proprietate a Statului Român si a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si în consecinta, a respins petitele privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare nr. 33638/1997 si rectificarea înscrierilor din CF 45804 Cluj-Napoca.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:

Apartamentul, situat în Cluj-Napoca, str. M., a apartinut reclamantilor dar a fost trecut în proprietatea Statului Român prin decizia nr. 743/21.12.1982 în baza decretului nr. 223/1974, fiind platite despagubiri pentru cota de ½ parte din imobil.

În baza Legii nr. 112/1995 apartamentul a fost vândut pârâtilor G. G. si G. C.

Reclamantii nu au dovedit ca au depus vreo notificare în termenul prevazut de art.21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 în vederea restituirii acestui imobil, iar actiunea a fost înregistrata la data de 15.08.2003, cu mult peste termenul prevazut de acest text de lege.

Reclamantii nu au respectat nici termenul de 1 an prevazut de art.46 alin.5 din Legea nr. 10/2001, prelungit pâna la data de 14.08.2002, pentru a solicita anularea contractelor de vânzare-cumparare.

Sustinerile reclamantilor privitoare la faptul ca nu au avut cunostinta de dispozitiile Legii nr. 10/2001 au fost înlaturate de instanta, cu motivarea ca necunoasterea legii nu este un motiv de repunere în termen, astfel ca în temeiul art.137 Cod proc. civ., raportat la art.46 alin.5 din Legea nr. 10/2001, a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune în ce priveste petitul privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare.

Ca o consecinta a respingerii acestui petit, instanta a respins ca inadmisibil petitul privind rectificarea înscrierilor în CF, iar în ce priveste celelalte petite, instanta a apreciat ca sunt inadmisibile în baza art.21 alin.5 din Legea nr. 10/2001 si lipsite de interes, ca urmare admiterii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune în constatarea nulitatii contractului de vânzare-cumparare.

În ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor CEC Suc. Cluj si Prefectura jud. Cluj, s-a retinut ca pretentiile reclamantilor nu pot fi opuse acestor pârâti.

Prin decizia civila nr. 381/20.02.2004 a Curtii de Apel Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanti împotriva sentintei civile 9721/2003 a Judecatoriei Cluj Napoca, apelantii fiind obligati sa plateasca intimatului G. G. suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecata în apel.

La pronuntarea acestei decizii, curtea a retinut ca Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945- 22.12.1949 instituie cu caracter obligatoriu o procedura speciala în art.20 si urm. de solutionare a cererilor de restituire în natura ori de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent cu privire la imobilele preluate în mod abuziv, nefiind permisa utilizarea altor cai procedurale de a obtine restabilirea dreptului.

Reclamantii nu au înregistrat notificare pentru a solicita restituirea în natura sau acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, astfel ca în mod corect a retinut prima instanta nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii si, ca o consecinta, pierderea dreptului de a solicita în justitie masuri reparatorii în natura sau în echivalent, conform art.21 alin.5 din Legea nr. 10/2001.

Dreptul la actiune în anularea contractului de vânzare-cumparare se prescrie în termen de 1 an de la data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001 în conformitate cu prevederile art.46 alin.5 din acelasi act normativ. Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la 14.02.2001, iar actiunea a fost înregistrata la 15.08.2003, cu mult peste termenul prevazut de lege.

Necunoasterea legii nu poate fi invocata de catre reclamanti în sprijinul actiunii lor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamantii, solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului si în consecinta admiterea actiunii.

Recursul a fost întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod proc. civ.

În motivarea recursului s-a aratat ca statuarea instantei de apel referitoare la faptul ca preluarea cu titlu a imobilelor cu destinatia de locuinta care au trecut în proprietatea Statului Român în baza decretului nr. 223/1974 nu are temei legal. Decretul nr. 223/1974 este un act normativ nelegal pentru ca contravine altor acte normative si conventiilor internationale la care tara noastra a aderat, respectiv cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

În sprijinul acestei sustineri vine si art.6 din Legea nr. 213/1998 care reglementeaza proprietatea publica si care arata în acest text de lege ca Statul Român este proprietar asupra bunurilor dobândite în perioada 6.03.1945-22.12.1989, doar daca le-a preluat în baza unui titlu valabil.

Data fiind nelegalitatea Decretului nr. 223/1974, decizia nr. 473/22.12.1986 de trecere a apartamentului proprietatea lor în proprietatea statului este lovita de nulitate absoluta.

În aceeasi situatie se afla si contractul de vânzare-cumparare încheiat cu pârâtii G., cumparatorii neputând invoca buna credinta, întrucât au dobândit în baza unui titlu nevalabil si au avut cunostinta despre aceasta.

Retinerile instantei de apel referitoare la faptul ca doar Legea nr. 10/2001 este aplicabila pentru revendicarea imobilelor trecute în proprietatea statului si ca ar fi exclusa calea dreptului comun, sunt nelegale. Aceasta, cu atât mai mult cu cât art.2 si 6 din Legea nr. 213/1998 nu exclud posibilitatea reclamantilor de a se adresa direct justitiei, iar pct.3 din art.6 prevede ca instantele judecatoresti sunt competente a stabili valabilitatea titlului.

Retinerile instantei privind obligatia lor de a cunoaste legile nu sunt fondate pentru ca mijloacele de informare mass-media din Australia nu au difuzat actele normative din tara, cu atât mai putin Ambasada României.

Prin întâmpinarea depusa, pârâtii G. C. si G. s-au opus admiterii recursului, aratând ca recurentii nu au depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 în termenul legal si nici nu au solicitat constatarea nulitatii contractului lor de vânzare cumparare în termenul special de prescriptie de 1 an, prevazut de art.46 alin.5 din Legea nr. 10/2001.

Intimatul Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca a depus la dosar întâmpinare, prin care a aratat ca se opune admiterii recursului, invocând aceleasi motive ca intimatii G.

Examinând decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciaza ca recursul este nefondat si în baza art.312 alin.1 Cod proc. civ., urmeaza sa-l respinga pentru urmatoarele considerente:

Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare în data de 14.02.2001. Acest act normativ instituie cu caracter obligatoriu procedura speciala de solutionare a cererilor de restituire în natura ori de acordarea masurilor reparatorii prin echivalent, cu privire la imobilele preluate în mod abuziv, prin art.20 si urm . Acest act normativ nu permite utilizarea altor cai procedurale pentru a se obtine restabilirea dreptului.

Prin actiunea promovata, reclamantii chiar daca au solicitat sa se constate nulitatea titlului de proprietate al Statului Român, la petitul 2 si 3 au solicitat restituirea în natura a apartamentului nr. 69, situat în Cluj-Napoca, str. M., ce a constituit proprietatea lor si sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare încheiat cu pârâtii G. asupra acestui apartament.

Prin urmare, reclamantii urmaresc restabilirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil pe calea dreptului comun, lucru inadmisibil din perspectiva Legii nr. 10/2001, care prevede în art.51 alin.1 ca prevederile prezentei legi sunt aplicabile si actiunilor în curs de judecata, persoana îndreptatita putând alege calea acestei legi, renuntând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea ei.

Art.21 alin.1 din Legea nr. 10/2001, prevede ca persoana îndreptatita la restituirea în natura a imobilului avea obligatia de a notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, persoana juridica detinatoare, solicitând restituirea în natura a imobilului. Termenul de 6 luni prevazut de acest text de lege a fost prelungit succesiv pâna la data de 13.02.2002, termen pâna la care putea fi trimisa notificarea.

Reclamantii nu au înregistrat notificare pentru a solicita restituirea în natura sau masuri reparatorii prin echivalent, astfel ca legal au retinut cele doua instante ca nu au respectat termenul de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii, fapt ce în baza art.21 alin.5 din Legea nr. 10/2001 atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie masuri reparatorii în natura sau prin echivalent.

Potrivit prev. art.46 alin.5 din Legea nr. 10/2001, dreptul la actiune în constatarea nulitatii sau pentru anularea contractelor de vânzare-cumparare se prescrie în termen de 1 an de la data intrarii în vigoare a legii.

Legea nr. 10/2001 asa cum s-a aratat, a intrat în vigoare în data de 14.02.2001, iar reclamantii au înregistrat actiunea abia în data de 15.08.2003, cu mult peste termenul prevazut de lege.

Recurentii au mai invocat faptul ca mijloacele de informare mass-media si Ambasada României din Australia, unde locuiesc, nu au difuzat actele normative care reglementeaza modalitatile de redobândire a dreptului de proprietate, astfel ca nu au avut cunostinta de prevederile Legii nr. 10/2001. Faptul ca reclamantii nu au avut cunostinta de existenta acestei legi nu prezinta relevanta, întrucât nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii.

Curtea de Apel Cluj. Buletinul jurisprudentei. 2005, Sfera Juridica, 2006

Buletinul poate fi comandat pe site-ul www.sferajuridica.ro