avocatnet.ro 
În cauzã, la data depunerii precizãrii ºi extinderii de acþiune, în dosar existau probe din care rezultã cã reclamantul nu cunoºtea împrejurarea cã o parte din apartamente au fost înstrãinate, dreptul de proprietate al cumpãrãtorilor nefiind intabulat în cartea funciarã ºi consiliul local nerãspunzând demersurilor sale din anul 2001 decât la solicitarea expresã a instanþei.
Prin urmare, repunerea în termen poate fi dispusã de instanþã din oficiu ºi respinsã, în consecinþã, excepþia prescripþiei dreptului la acþiune.
Secþia civilã, de muncã ºi asigurãri sociale, pentru minori ºi familie, decizia nr. 2213 din 13 octombrie 2005
Prin sentinþa civilã nr. 2916 din 22 martie 2004 a Judecãtoriei Cluj Napoca, pronunþatã în dosarul nr. 5902/2003, a fost respinsã excepþia tardivitãþii exercitãrii acþiunii civile de cãtre reclamantul M. E. împotriva pârâþilor C. V., C. I. K., S. T., S. A., I. N., M. D., G. G., C. A., A. I., T. I., Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, G. F., Z. M. ºi B. I. T., A. I., Z. M., M. I. R., F. G., S. E. A., C. G., N. M., R. Z. T. ºi S. M., fiind admisã excepþia inadmisibilitãþii petitelor privind anularea contractelor de închiriere ºi privind obligarea pârâtului Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca la predarea tuturor apartamentelor libere.
A fost, de asemenea, admisã ºi excepþia prescripþiei dreptului de a formula acþiune privind constatarea nulitãþii absolute a contractelor de vânzare-cumpãrare ºi respinsã, în consecinþã, acþiunea.
Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, judecãtoria a reþinut cã, potrivit dispoziþiilor art.137 Cod proc. civ., este datoare sã se pronunþe asupra excepþiilor ce fac de prisos cercetarea fondului.
Conform dispoziþiilor art.46 alin.5 din Legea nr. 10/2001, acþiunile în constatarea nulitãþii contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate cu privire la imobilele preluate abuziv, revendicate de persoanele îndreptãþite, se pot formula în termen de 1 an de la data intrãrii în vigoare a legii, acest termen fiind prelungit succesiv pânã la data de 14.08.2002 ºi având natura juridicã a unui termen special de prescripþie extinctivã, nefiind vorba de o excepþie de tardivitate, aºa cum au susþinut pârâþii care au invocat-o.
Întrucât reclamantul a solicitat constatarea nulitãþii absolute a contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate cu foºtii chiriaºi abia la 21.03.2003, deci dupã termenul limitã 14.08.2002, în condiþiile în care locuia în Cluj ºi cunoºtea situaþia juridicã a imobilului, pasivitatea sa a fost sancþionatã prin admiterea excepþiei prescripþiei extinctive ºi, în consecinþã, respingerea acþiunii împotriva pârâþilor persoane fizice.
Pârâþii au mai invocat ºi excepþia inadmisibilitãþii cererilor reclamantului privind anularea contractelor de închiriere ºi obligarea Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca la predarea tuturor apartamentelor libere, însã aceastã excepþie este nefondatã pentru cã, atât la data introducerii acþiunii, cât ºi la data pronunþãrii hotãrârii, imobilul revendicat de reclamant este proprietatea statului, astfel cã situaþia contractelor de închiriere nu poate fi pusã în discuþie, aceasta fiind de actualitate doar dupã ce reclamantul este proprietarul imobilului în baza dispoziþiei de restituire sau a unei hotãrâri judecãtoreºti, motiv pentru care ºi aceastã excepþie a fost respinsã.
Prin decizia civilã nr. 75/16.02.2005, pronunþatã de Tribunalului Cluj în dosarul nr. 9006/2004, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamantul M. E. ºi pârâta S. M.
În considerentele acestei decizii, se aratã cã în mod corect a reþinut prima instanþã incidenþa dispoziþiilor art.46 alin.5 din Legea nr. 10/2001, susþinerea reclamantului în sensul cã el a formulat cererea de chemare în judecatã în anul 2002 nefiind un motiv de respingere a excepþiei, întrucât cererea iniþialã nu a fost formulatã în contradictoriu cu pârâþii titulari ai contractelor de vânzare-cumpãrare a apartamentelor revendicate de reclamant, ea neavând ca obiect constatarea nulitãþii absolute a contractelor de vânzare-cumpãrare.
Cât priveºte a doua excepþie invocatã de pârâþi privind inadmisibilitatea cererii de anulare a contractelor de închiriere ºi predarea tuturor apartamentelor libere, sunt corecte reþinerile primei instanþe privind împrejurarea cã situaþia contractelor de închiriere nu poate fi pusã în discuþie atâta timp cât reclamantul nu devine proprietar al imobilului în litigiu.
Împotriva acestei decizii, au formulat în termen legal recurs reclamantul M. E. ºi pârâta S. M.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziþiile art.304 pct.9, 312 alin.1-3 Cod proc. civ., curtea apreciazã cã acesta este fondat, din considerentele ce urmeazã a fi expuse.
Astfel, aºa cum rezultã din cuprinsul cãrþii funciare colective nr. 1846 Cluj ºi a cãrþii funciare individuale nr. 11151 Cluj, imobilul obiect al litigiului situat în municipiul Cluj-Napoca, Piaþa M., în Cf str. D., respectiv apartamentele 1-7, 9-14, au fost proprietatea tabularã sub B 5,6 în colectivã, respectiv B 4,5 în individualã, a lui M. V. ºi a soþiei acestuia nãscutã C. M., pãrinþii reclamantului, conform certificatului de moºtenitor nr. 63/1985, fiind preluat de Statul Român prin naþionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, Statul Român intabulându-ºi dreptul de proprietate sub B7 în CF col. ºi sub B6 în CF ind. cu încheierea nr. 6678/21.10.1957 CF, statul figurând ºi în prezent proprietar tabular al acestor apartamente.
Reclamantul a exercitat o acþiune civilã de drept comun pentru revendicarea imobilului, înregistratã sub nr. 4700/1994 la Judecãtoria Cluj Napoca, acþiune pe care a notat-o sub B7 în cartea funciarã individualã a imobilului, aceasta nefiind radiatã pânã în prezent.Reclamantul a formulat notificare ºi în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în naturã a imobilului în litigiu, notificând consiliul local sã nu închirieze apartamentul nr. 2 devenit liber prin decesul fostului chiriaº.
De asemenea, reclamantul a solicitat Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, Primãriei mun. Cluj-Napoca ºi DFIS Cluj-Napoca sã-i comunice copii de pe contractele privind fiecare dintre apartamentele din litigiu, prin cererea înregistratã sub nr. 69561/45/20.11.2001, deci în interior termenului de prescripþie extinctivã prev. de art.46 alin. ultim din Legea nr. 10/2001, prelungit succesiv de douã ori cu încã câte 3 luni pânã la data de 14.08.2002.
Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca a rãspuns abia dupã ce instanþa i-a solicitat aceasta, în dosarul nr. 6031/2002 al Tribunalului Cluj, respectiv la data de 14.02.2003, dupã împlinirea termenului de prescripþie extinctivã, din aceastã adresã rezultând cã 5 apartamente au fost înstrãinate în lunile ianuarie, respectiv februarie 2001, chiar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restul fiind închiriate, inclusiv apartamentul nr. 2 eliberat prin decesul fostului chiriaº.
Rãspunsul a fost trimis prin poºtã ºi înregistrat prin registratura tribunalului la data de 14.02.2003, toate actele fiind depuse într-un singur exemplar.
Primul termen de judecatã a fost la 20.02.2003, aºa cum rezultã din încheierea din dosar, instanþa constatând cã actele au fost depuse de Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca într-un singur exemplar, neputând fi comunicate celorlalte pãrþi ºi acordând la cererea acestora, respectiv a reclamantului ºi a pârâtei S. M., un termen pentru studiul acestora.
La urmãtorul termen de judecatã, din 21.03.2003, reclamantul a depus o extindere ºi o precizare de acþiune, împotriva cumpãrãtorilor apartamentelor 14, 13, 12 A, 10 ºi 12 B, precum ºi a chiriaºilor apartamentelor nevândute, solicitând constatarea nulitãþii contractelor de vânzare-cumpãrare ºi anularea contractelor de închiriere.
Prin urmare, data la care reclamantul a aflat despre înstrãinarea unor apartamente din imobil, în condiþiile în care nu i s-a rãspuns din anul 2001 la o astfel de solicitare ºi dreptul de proprietate obþinut în baza contractelor de vânzare-cumpãrare nu a fost înscris în cartea funciarã, este data primei ºedinþe de judecatã care a urmat înregistrãrii actelor prin registratura instanþei, fiind absurd a se pretinde oricãrei pãrþi sã facã diligenþe în sensul de a verifica în fiecare zi dacã nu au fost înregistrate acte la dosar.
La primul termen de judecatã, respectiv 20.02.2003, reclamantul, respectiv reprezentantul sãu, nu puteau studia în aceeaºi zi actele, pentru cã nu le-au fost comunicate, fiind depuse într-un singur exemplar, cu încãlcarea disp. art.116 alin.1 Cod proc. civ.
La termenul imediat urmãtor, care a avut loc la o lunã ºi o zi, respectiv la 21.03.2003, reclamantul a depus extinderea ºi precizarea de acþiune vizând contractele de vânzare-cumpãrare ºi cele de închiriere privind apartamentele în litigiu.
Potrivit dispoziþiilor art.19 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, “instanþa judecãtoreascã sau organul arbitral poate, în cazul în care constatã ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripþie a fost depãºit, sã dispunã chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acþiunii”, iar, conform alin.2 al aceluiaºi articol, “cererea de repunere în termen va putea fi fãcutã numai în termen de o lunã de la încetarea cauzelor care justificã depãºirea termenului de prescripþie”.
Raportat la cele douã aliniate ale art.19 din decretul privitor la prescripþia extinctivã, instanþa apreciazã cã repunerea în termen poate fi dispusã din oficiu, atunci când, din împrejurãrile cauzei, rezultând din probele de la dosar, este evident cã reclamantul s-a aflat într-o împrejurare temeinic justificatã datoritã cãreia nu a putut formula acþiunea în termenul de prescripþie prevãzut de lege sau la cerere, atunci când împrejurarea respectivã nu rezultã din probele deja administrate, ci trebuie doveditã de reclamant.
În cauzã, la data depunerii precizãrii ºi extinderii de acþiune, în dosar existau probe din care rezultã cã reclamantul nu cunoºtea împrejurarea cã o parte din apartamente au fost înstrãinate, dreptul de proprietate al cumpãrãtorilor nefiind intabulat în cartea funciarã ºi consiliul local nerãspunzând demersurilor sale din anul 2001, decât la solicitarea expresã a instanþei.
Nu se poate susþine cã reclamantul putea cunoaºte existenþa acestor contracte pe orice altã cale, întrucât cumpãrãtorii nu aveau interesul sã-i aducã la cunoºtinþã aceastã împrejurare în interiorul termenului de prescripþie ºi nici nu au fãcut-o, neînscriindu-ºi dreptul în cartea funciarã.
Prin urmare, reclamantul a formulat precizarea ºi extinderea de acþiune în interval de o lunã de la data când, obiectiv, putea cunoaºte existenþa ºi studia cuprinsul contractelor de vânzare-cumpãrare. Data de la care curge termenul de o lunã, în condiþiile necomunicãrii actelor depuse de consiliul local, este cel mai repede termenul când dosarul coboarã la arhivã, dupã redactarea încheierii de ºedinþã de cãtre grefier ºi semnarea acestuia de cãtre judecãtor.
În consecinþã, câtã vreme reclamantul a luat la cunoºtinþã cã existã contracte de vânzare-cumpãrare la termenul de judecatã din 20.02.2002, putând studia cuprinsul acestora cel mai repede la 21.02.2002, dacã dosarul ar fi coborât la arhivã cu maximã celeritate, depunerea la 21.03.2002 a extinderii ºi precizãrii de acþiune se încadreazã în termenul de o lunã prevãzut de art.19 din Decretul nr. 167/1958.
În consecinþã, subzistând temeiurile repunerii din oficiu în termenul de prescripþie extinctivã, instanþele de fond neuzând de disp. art.19 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, în baza art.304 pct.9 Cod proc. civ., 312 alin.3 Cod proc. civ., curtea va admite recursul, va casa decizia apelatã, în baza art.297 alin.1 Cod proc. civ., admiþând apelul, va desfiinþa sentinþa apelatã, repunând reclamantul în termenul de prescripþie extinctivã, în baza art.137 alin.1 Cod proc. civ., urmând sã respingã excepþia prescripþiei extinctive.
Cauza nefiind soluþionatã pe fond de primele instanþe, în baza art.297 alin.1 Cod proc. civ., aºa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, curtea, desfiinþând sentinþa apelatã, va trimite cauza spre rejudecare pe fond primei instanþe, respectiv Judecãtoriei Cluj Napoca.
În ceea ce priveºte excepþia inadmisibilitãþii cererii privind constatarea nulitãþii contractelor de închiriere, aceasta a fost greºit reþinutã de primele instanþe, în condiþiile în care, potrivit disp. art.2 alin.2 din Legea nr. 10/2001, în mãsura în care se constatã cã statul a preluat un imobil fãrã titlu valabil, fostul proprietar îºi pãstreazã aceastã calitate pe care o avea la data preluãrii.
Câtã vreme preluarea fãrã titlu valabil este motivul petitului privind constatarea nulitãþii absolute a contractelor de vânzare-cumpãrare, în mãsura în care acesta va fi considerat întemeiat raportat la disp. art.6 din Legea nr. 213/1998 sub imperiul cãreia au fost încheiate contractele de vânzare-cumpãrare, instanþa este obligatã sã analizeze ºi valabilitatea contractelor de închiriere, inclusiv raportat la disp. art.44 din OUG nr. 40/1999.
Cu ocazia rejudecãrii, instanþa va avea în vedere ºi cererea reconvenþionalã, urmând sã o soluþioneze prin prisma dispoziþiilor art.4 alin.3 din Legea nr. 10/2001, respectiv dacã renunþãtorul poate fi considerat sau nu succesibil care nu a acceptat moºtenirea, cu posibilitatea invocãrii excepþiei de nelegalitate a dispoziþiile art.4.6. din Normele metodologice de aplicare unitarã a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG 498/2003, pe care urmeazã sã o soluþioneze instanþa investitã cu soluþionarea cauzei ºi nu instanþa de contencios administrativ, conform disp. art.27 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Cluj. Buletinul jurisprudenþei. 2005, Sfera Juridica, 2006
Buletinul poate fi comandat pe site-ul www.sferajuridica.ro
George1956
Comentarii articol (0)