Curtea de Apel Bucuresti - Decizia Civila nr. 134A/2007- Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala

OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

D E C I Z I E
privind publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
a Deciziei civile nr. 134A din 24 mai 2007
a Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala

In temeiul art.1312 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare, in baza prevederilor art. 6 alin. (1) si ale art. 7 din Hotararea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea,structura personalului si dotarile necesare indeplinirii atributiilor Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor,avand in vedere Referatul nr. SDG/1.609 din 10 august 2007 al Directiei registre, gestiune colectiva si relatii publice,

directorul general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor

emite urmatoarea decizie:


Articol unic. — Se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, Decizia civila nr. 134A din 24 mai 2007 a Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a-IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezenta decizie, privind schimbarea in parte a Hotararii arbitrale din 13 aprilie 2006, avand ca obiect stabilirea modalitatii de repartizare intre organismele de gestiune colectiva beneficiare a remuneratiei compensatorii pentru copia privata colectata de catre organismele colectori unici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, prin Decizia nr. 86/2006 a directorului general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor.

Directorul general adjunct al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor,
Eugen Vasiliu

Bucuresti, 10 august 2007.
Nr. 279.

ANEXA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala

DECIZIA CIVILA Nr. 134A
Sedinta publica din data de 24 mai 2007
Curtea compusa din:
Presedinte — Andreia-Liana Constanda
Judecator — Viorel Voineag
Grefier — Marina Daniela Ungureanu

Pe rol se afla pronuntarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania — Asociatia pentru Drepturi de Autor — UCMR—ADA, apelanta Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor — COPYRO si apelantul Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) impotriva Hotararii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, in contradictoriu cu intimatii Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania — UPFR, Societatea pentru Drepturile de Autor in Cinematografie si Audiovizual — DACIN—SARA, Uniunea Producatorilor de Film si Audiovizual din Romania — Asociatia Romana de Gestiune a Operelor Audiovizuale — UPFAR—ARGOA si Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor in Domeniul Artelor Vizuale — VISARTA. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 3 mai 2007 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, cand Curtea avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a permite partilor sa depuna concluzii scrise a amanat pronuntarea la data de 10 mai 2007, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 18 mai 2007, cand avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronuntarea la data de 24 mai 2007, cand in aceeasi compunere a dat urmatoarea decizie:

C U RT E A

Prin Hotararea arbitrala din 13 aprilie 2006 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, in baza Deciziei nr. 86 din 17 aprilie 2006 a directorului general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor) a fost stabilita modalitatea de repartizare intre organismele de gestiune colectiva beneficiare a remuneratiei compensatorii pentru copia privata colectata de catre organismele colectori unici (COPYRO si UPFR), in cauza avand ca obiect Cererea de arbitraj inregistrata la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.) cu nr. 1.222 din 16 februarie 2006, formulata de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania — Asociatia pentru
Drepturi de Autor (UCMR—ADA), in contradictoriu cu Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor — COPYRO si Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor in Domeniul Artelor Vizuale (VISARTA), Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM), Drepturi de Autor in Cinematografie si Audiovizual — Societatea Autorilor Romani din Audiovizual (DACIN—SARA), Uniunea Producatorilor de Film si Audiovizual din Romania — Asociatia Romana de Gestiune a Operelor din Audiovizual (UPFAR— ARGOA), Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania (UPFR).

Comisia arbitrala a decis urmatoarele:
I. A respins ca nefondata exceptia inadmisibilitatii cererii de arbitraj formulate de COPYRO si VISARTA, invocata de UCMR—ADA.
II. A dispus repartizarea remuneratiei compensatorii pentru copia privata intre organismele de gestiune colectiva beneficiare, incasata de catre organismele colectoare unice, dupa cum urmeaza: 

1. Remuneratia compensatorie incasata de Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania (UPFR) pentru suporturile si aparatele pentru copii inregistrate sonor, prin
procedeu analogic [art. 1072 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare], va fi repartizata astfel:
a) 40% revin UCMR—ADA pentru autorii si editorii operelor inregistrate;
b) 30% revin CREDIDAM pentru artistii interpreti sau executanti;
c) 30% revin UPFR pentru producatorii de inregistrari sonore. 

2. Remuneratia compensatorie incasata de UPFR pentru copiile inregistrate audiovizual, prin procedeu analogic [art. 1072 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare], va fi repartizata astfel:
a) 33,33% revin DACIN—SARA si UCMR—ADA, din care:
- 50% revin DACIN—SARA pentru autorii operelor
audiovizuale;
- 50% revin UCMR—ADA pentru autorii operelor muzicale;
b) 33,33% revin CREDIDAM pentru artistii interpreti sau executanti;
c) 33,33% revin UPFR—ARGOA pentru producatorii de inregistrari audiovizuale. 

3. Remuneratia compensatorie incasata de COPYRO pentru copiile inregistrate prin procedeu analogic pe hartie [art. 1072 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare], va fi repartizata astfel:
a) 50% pentru autori, din care:
- 95% revin COPYRO si VISARTA, conform intelegerii acestora;
- 5% revin UCMR—ADA, din remuneratia compensatorie colectata, pana la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe;
b) 50% pentru editori, din care:
- 95% revin editorilor de opere scrise;
- 5% revin editorilor de muzica, reprezentati de catre UCMR—ADA. 

4. Remuneratia compensatorie incasata de UPFR pentru copiile inregistrate sonor si audiovizual prin procedeu digital [art. 1072 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare], va fi repartizata astfel:
a) 33,33% potrivit pct. II.1;
b) 33,33% potrivit pct. II.2;
c) 33,33% potrivit pct. II.3.
5. Remuneratia compensatorie incasata de COPYRO pentru copiile inregistrate prin procedeu digital pe hartie [art. 1072 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare], va fi repartizata potrivit pct. II.3.
In motivarea hotararii, s-a aratat, cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii de arbitraj, ca art. 1312 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede o procedura speciala de arbitraj derogatorie de la prevederile art. 340 si urmatoarele din Codul de procedura civila. Prin urmare, nu era necesara incheierea unei conventii arbitrale in acest sens, cu atat mai mult cu cat COPYRO si-a manifestat implicit acordul in vederea organizarii arbitrajului, prin participarea la tragerea la sorti a arbitrilor.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a UCMR—ADA, UPFR, DACIN—SARA, CREDIDAM si UPFAR— ARGOA pentru copia privata de pe hartie format A4 si pentru aparatele ce permit reproducerea operelor scrise, invocata de aceeasi UCMR—ADA, ca, in realitate, nu are caracterul unei exceptii, ci vizeaza in fapt fondul cauzei, sustinerile pe acest aspect urmand a fi avute in vedere in cadrul acestuia.
Referitor la impartirea sumelor prevazute la art. 1072 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, completul de arbitraj a constatat ca nu sunt divergente intre parti si sunt respectate intocmai dispozitiile legale in materie.

In ceea ce priveste impartirea remuneratiei prevazute la art. 1072 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, se constata ca aceasta se face in mod egal intre autori si editori. Din categoria autorilor beneficiari fac parte autorii de opere scrise si de opere fotografice sau orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei, reprezentati in domeniu numai de catre COPYRO si VISARTA, precum si autorii operelor muzicale pentru partituri, reprezentati de UCMR—ADA.
Arbitrii au retinut ca utilizarea separata a unei parti din opera audiovizuala si muzicala prin reproducere pe hartie determina pierderea caracterului de opera audiovizuala si muzicala; prin urmare, nu poate atrage plata remuneratiei compensatorii pentru copie privata. Astfel, reproducerea separata a textului operei muzicale, precum si a scenariului unui film le confera acestora caracterul de opere scrise. In mod similar, descompunerea fotogramelor din cadrul filmelor de animatie le confera acestora caracterul de opere fotografice.

In privinta repartizarii sumelor colectate in baza art. 1072 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, remuneratia se imparte in mod egal numai acelor beneficiari ale caror opere pot fi reproduse pe suporturile si de aparatele pentru care se plateste aceasta remuneratie. Astfel, sumele colectate de catre COPYRO in calitate de colector unic pentru reproduceri prin procedeu digital, direct sau indirect, pe hartie, se repartizeaza in conditiile prevazute la art. 1072 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, catre COPYRO si VISARTA. Tot astfel, sumele colectate de catre UPFR in calitate de colector unic pentru copii inregistrate sonor sau audiovizual prin procedeu digital se repartizeaza in conditiile prevazute la art. 1072 alin. (1) lit. a), b) si c) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, catre beneficiarii prevazuti la lit. a), b) si c).

Impotriva Hotararii arbitrale pronuntate la data de 13 aprilie 2006 de Completul de arbitraj de pe langa O.R.D.A. a declarat apel UCMR—ADA, care a fost inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 5.657/2/2006, COPYRO — societate de gestiune colectiva a drepturilor de autor, inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 5.957/2/2006, si CREDIDAM, inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 6.021/2/2006. La termenul de judecata din data de 23 noiembrie 2006, Curtea a admis exceptia de conexitate a cauzelor ce formeaza obiectul dosarelor nr. 5.957/2/2006, nr. 6.021/2/2006 si nr. 5.657/2/2006 si a dispus atasarea dosarelor nr. 5.957/2/2006 si 6.021/2/2006 la Dosarul nr. 5.657/2/2006.

I. Prin motivele de apel, apelanta UCMR—ADA a solicitat modificarea in parte a hotararii arbitrale apelate, in ceea ce priveste repartizarea remuneratiilor colectate de catre COPYRO, in sensul ca: remuneratiile colectate de COPYRO pentru copiile inregistrate prin procedeu digital, indiferent de suport, sa fie repartizate in mod egal intre organismele de gestiune colectiva ce reprezinta beneficiarii corespunzand fiecareia dintre cele trei categorii prevazute de art. 1072 alin. (1) lit. a), b) si c) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare; remuneratiile colectate de COPYRO, ce se
incadreaza in prevederile art. 1072 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si cele colectate de COPYRO potrivit art. 1072 alin. (1) lit. d) din aceeasi lege, in conditiile anterior aratate, sa fie repartizate astfel cum s-a solicitat in cererea de arbitraj. De asemenea, a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata efectuate.
Apelanta UCMR—ADA a criticat hotararea atacata, apreciind-o ca fiind netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive:
1. Hotararea arbitrala atacata contravine dispozitiilor legale prevazute de art. 1072 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si, in plus, aceeasi prevedere legala primeste in cadrul hotararii doua interpretari total diferite.
Sub acest aspect, legiuitorul a prevazut in mod expres ca „in cazul copiilor inregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneratia se imparte in mod egal intre beneficiarii corespunzand fiecareia dintre cele trei categorii prevazute la
lit. a), b) si c), iar in interiorul fiecarei categorii, conform celor stabilite la literele amintite.”

Fara a exista nicio derogare de la aceasta prevedere, prin hotararea arbitrala criticata, arata apelanta, s-a apelat la doua unitati de masura disproportionate si vadit nelegale.

Astfel, pentru remuneratiile colectate de UPFR in cazul copiilor inregistrate prin procedeu digital, s-a stabilit prin hotararea apelata o repartizare egala pentru toate categoriile de beneficiari prevazuti la lit. a), b) si c), astfel cum dispune art. 1072
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, fara niciun fel de distinctie ori deosebire.

In acelasi timp, adoptand o alta unitate de masura, un alt criteriu de apreciere pentru aceeasi dispozitie legala, in cazul remuneratiilor colectate de COPYRO ce se incadreaza tot in prevederile art. 1072 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, hotararea arbitrala repartizeaza aceste remuneratii doar beneficiarilor prevazuti la lit. c) a art. 1072 alin. (1) din aceeasi lege.
#PAGEBREAK#
In opinia apelantei, dispozitiile art. 1072 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, nu puteau fi aplicate decat in sensul ca toate remuneratiile colectate in cazul copiilor inregistrate prin procedeu digital, indiferent de suport (inclusiv hartie) si indiferent daca sunt colectate de COPYRO sau de UPFR, se repartizeaza in cote egale beneficiarilor prevazuti la lit. a), b) si c) din aceeasi lege.

Totodata, prin pronuntarea hotararii atacate a fost incalcat principiul disponibilitatii.
2. In mod nelegal si netemeinic s-a retinut in considerentele hotararii arbitrale atacate ca „utilizarea separata a unei parti din opera audiovizuala si muzicala prin reproducerea pe hartie determina pierderea caracterului de opera audiovizuala si muzicala; prin urmare nu se poate atrage plata remuneratiei compensatorii pentru copia privata. Astfel, reproducerea separata a textului operei muzicale, cat si a scenariului unui film le confera acestora caracterul de opere scrise.”

Aceasta concluzie nu este sustinuta de nicio motivare, nefiind administrate in cauza niciun fel de dovezi pe care sa se intemeieze un astfel de considerent ce nu este
fundamentat de nicio dispozitie legala.

Apelanta mai arata ca opera muzicala poate fi exprimata grafic printr-o partitura, ea ramanand o opera muzicala, cu alte cuvinte partiturile muzicale sunt opere muzicale exprimate grafic.

Trebuie operata si distinctia dintre faptele de prezentare, reprezentare si redare a operei muzicale, transpunerea in scris reprezentand doar o modalitate de reproducere, de prezentare a operelor, inclusiv a operelor muzicale, care nu conduce la nasterea unei opere muzicale, literare sau de alta natura, opera fiind astfel singulara, individuala, unica, dar prezentata in mai multe moduri (grafic, sonor, scris).

Pentru cele aratate anterior, apelanta apreciaza ca privarea prin hotararea arbitrala atacata a autorilor de opere muzicale cu text de dreptul la remuneratia compensatorie pentru copia privata pentru reproducerea in scop privat a textului acestor opere este lipsita de temei legal si constituie o ingradire a drepturilor patrimoniale de autor.

Apelanta a mai invederat faptul ca este eronat considerentul retinut in hotararea arbitrala apelata, in sensul ca autorii de opere scrise sunt reprezentati numai de COPYRO, in conditiile in care autorii textelor operelor muzicale sunt membrii UCMR—ADA, iar autorii scenariilor sunt membrii DACIN—SARA.

In acest context, tinand seama si de caracterul restrans al reprezentativitatii COPYRO, remuneratia compensatorie pentru copia privata, daca ar fi retinuta de acest organism de gestiune colectiva (COPYRO), ar fi repartizata unui numar restrans de autori, iar autorii reprezentati de UCMR—ADA, atat romani, cat si straini, nu ar beneficia niciodata de remuneratia ce li se cuvine.

Apelanta UCMR—ADA a subliniat ca, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, „dreptul la remuneratia compensatorie pentru copie privata nu poate face obiectul unei renuntari din partea beneficiarilor”, motiv pentru care, cu atat mai mult, nu poate fi suprimat acest drept prin hotararea apelata.

3. Hotararea apelata este netemeinica si in privinta repartizarii remuneratiei editorilor, inclusiv a editorilor de opere muzicale reprezentati de UCMR—ADA, repartizarea dispusa fiind lipsita de o motivare care sa o justifice.

Pe de alta parte, potrivit art. 1072 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, repartizarea trebuie sa se realizeze printr-un protocol incheiat
intre asociatiile de editori, or pentru aceasta repartizare nu a fost initiata nicio negociere si nici nu a facut obiectul cererii de arbitraj, motiv pentru care la arbitraj nu a participat, cu exceptia UCMR—ADA, nicio asociatie de editori.
4. Hotararea arbitrala apelata este netemeinica si nelegala si sub aspectul stabilirii in cadrul pct. 3 din dispozitivul acesteia ca repartizarea catre UCMR—ADA se face numai pentru remuneratia colectata pana la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.

Astfel, pe de o parte, UCMR—ADA era indreptatita la remuneratie colectiva nu pana la intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 123/2005, ci pentru
perioada in care a fost permisa reproducerea in scop privat a partiturilor, iar autorii reprezentati de UCMR—ADA sunt indreptatiti sa beneficieze de remuneratia compensatorie pentru copie privata, prevazuta la pct. 3 din hotararea apelata, nu pe o perioada limitata de timp, ci de remuneratia aferenta perioadei in care este permisa reproducerea in scop privat a partiturilor.

II. Prin cererea motivata de apel, apelanta COPYRO — societate de gestiune colectiva a drepturilor de autor, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei UCMR— ADA, prin hotararea apelata recunoscandu-se in mod nefondat dreptul la copie privata a UCMR—ADA pentru cota de 5% pentru autorii reprezentati de UCMR—ADA si 5% pentru editorii de muzica reprezentati de UCMR—ADA din remuneratia colectata de COPYRO pentru copia privata de pe hartie format A4 de 80 g/m2 si aparatele: imprimanta, scanner, multifunctionala, cu sau fara functie de fotocopiere, si fotocopiator.
In sustinerea exceptiei, apelanta COPYRO a aratat ca, potrivit deciziilor directorului general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, respectiv deciziile nr. 147 din 13 iulie 2005 si nr. 148 din 13 iulie 2007, opozabile UCMR—ADA, s-au stabilit atat categoriile de beneficiari (COPYRO si VISARTA), cat si colectorul unic (COPYRO), intre care UCMR—ADA nu se inscrie, si, in consecinta, aceasta din urma nu are calitatea de organism de gestiune colectiva beneficiar pentru copia privata de pe hartie format A4 g/m2 si aparatele: imprimanta, scanner, multifunctionala, cu sau fara functie de fotocopiere, si fotocopiator.

Pe fondul cererii de apel, apelanta COPYRO a apreciat ca dreptul subiectiv la remuneratie compensatorie pentru copie privata in domeniul operelor scrise nu poate fi recunoscut in favoarea intimatei UCMR—ADA pentru partiturile muzicale, infatisand si motivele unei astfel de sustineri.

III. La termenul din 23 noiembrie 2006 DACIN—SARA a formulat cerere de aderare la apelul UCMR—ADA, in temeiul art. 293 din Codul de procedura civila, fara a depune si motivele de fapt si de drept ale cererii.

IV. Prin cererea motivata de apel, apelantul CREDIDAM a solicitat a se dispune modificarea pct. 5 a hotararii arbitrale atacate, in sensul celor solicitate prin cererea de arbitraj, pag. 3 pct. D, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata si
judecarea cauzei in lipsa.
Prin motivele de apel formulate in scris, apelantul CREDIDAM a criticat hotararea apelata, apreciind ca aceasta a fost pronuntata cu incalcarea prevederilor art. 1072 lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, conform carora „in cazul copiilor inregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneratia se imparte in mod egal intre beneficiarii corespunzand fiecareia dintre cele trei categorii prevazute la lit. a), b) si c), iar, in interiorul fiecarei categorii, conform celor stabilite la literele amintite”.

V. La termenul din 18 ianuarie 2007 CREDIDAM a formulat intampinare la apelul UCMR—ADA, aratand ca pct. 1 din motivele de apel ale acesteia este sustinut de CREDIDAM si prin apelul propriu, fiind vorba despre acelasi punct V din hotararea arbitrala.

La termenul din 1 martie 2007, Curtea a respins exceptia tardivitatii motivarii apelului de catre UCMR—ADA, intrucat prima zi de infatisare in cauza nu a fost cea din data de
12 octombrie 2006, intrucat la acel moment cauza a fost amanata la cererea avocatilor ce ii reprezinta pe UCMR—ADA si DACIN—SARA, data fiind adeziunea la protestul initiat de Baroul Bucuresti, motiv asimilabil fortei majore, care a lipsit partile de posibilitatea sustinerii calificate a intereselor lor, partile neputand pune concluzii in termenii art. 134 din Codul de procedura civila.

La acelasi termen, Curtea a respins si exceptia tardivitatii declararii apelului de catre CREDIDAM, intrucat termenul prevazut de art. 1312 pct. 9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 123/2005 de modificare a Legii nr. 8/1996 s-a implinit la data de 12 iunie 2006, in timp ce apelul a fost declarat la data de 9 iunie 2006.

In privinta exceptiilor de nulitate a apelurilor, Curtea a apreciat ca sunt incidente in speta dispozitiile art. 288 alin. 2 din Codul de procedura civila, temei pentru care a respins exceptia nulitatii apelului UCMR—ADA invocata de COPYRO, deoarece cererea de apel a fost depusa la O.R.D.A, cu consecinta respingerii, ca ramasa fara obiect, a exceptiei nulitatii cererii de aderare la apel formulate de CREDIDAM, dat fiind caracterul incidental al acesteia in raport de apelul UCMR—ADA.

Totodata, a admis exceptia cu acelasi obiect privind apelurile formulate de COPYRO si CREDIDAM invocata de UCMR— ADA, cererile fiind depuse direct la instanta de apel, cu incalcarea art. 288 alin. 2 din Codul de procedura civila.

La acelasi termen de judecata, COPYRO a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a UCMR—ADA, in raport cu care Curtea a retinut ca fusese invocata prin apelul declarat, ce a fost anulat in aplicarea art. 288 alin. 2 din Codul de procedura civila, astfel ca este posibila solutionarea sa separat drept exceptie procesuala absoluta, odata cu apelurile, intrucat tinde la modificarea hotararii arbitrale intocmai ca si caile de atac
impotriva acesteia.

Curtea se va pronunta cu prioritate asupra exceptiilor procesuale, dupa cum urmeaza:

In ceea ce priveste exceptia nulitatii apelurilor formulate de COPYRO si CREDIDAM invocata de UCMR—ADA, se constata ca acestea au fost depuse direct la instanta de judecata, si nu la O.R.D.A., organismul la sediul careia functioneaza Comisia arbitrala, si se depune de catre aceasta din urma hotararea arbitrala, asigurand comunicarea hotararii catre parti.

Astfel, O.R.D.A. poate fi asimilat unei instante de judecata inclusiv din perspectiva naturii si a efectelor produse de hotararile arbitrale, asimilabile hotararilor judecatoresti, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozitiilor art. 288 alin. 2 din Codul de procedura civila, interpretate extensiv, potrivit carora „apelul se depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii”.

Art. 1312 pct. 9 din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, nu deroga de la aceasta norma de drept comun, intrucat nu contine nicio referire la locul depunerii apelului, fiind o norma de competenta. Drept urmare, Curtea va anula apelurile declarate de COPYRO si CREDIDAM impotriva Hotararii arbitrale din 13 aprilie 2006.
#PAGEBREAK#
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a UCMR—ADA, invocata de COPYRO, Curtea retine ca aceasta vizeaza cotele de 5% pentru autorii reprezentati de UCMR—ADA si 5% pentru editorii de muzica reprezentati de UCMR—ADA din remuneratia colectata de COPYRO pentru copia privata de pe hartie format A4 de 80 g/m2 si aparatele: imprimanta, scanner, multifunctionala, cu sau fara functie de
fotocopiere, si fotocopiator.

In sustinerea exceptiei COPYRO a aratat ca UCMR—ADA nu face parte dintre categoriile de beneficiari stabilite prin deciziile directorului general O.R.D.A. nr. 147 din 13 iulie 2005 si nr. 148 din 13 iulie 2005, opozabile UCMR—ADA.

Aceasta aparare vizand lipsa calitatii de reprezentant al vreunei categorii de beneficiari pentru remuneratia pentru copia privata de pe hartie format A4 de 80 g/m2 si anumite aparate este in stransa legatura cu fondul cauzei, considerentele relative la calitatea de reprezentant a UCMR—ADA regasindu-se in analiza motivelor de apel ale acestei persoane (pct. 2 si 4).

In acest moment se poate retine ca in mod corect Comisia arbitrala a recunoscut dreptul autorilor de opere muzicale la remuneratia pentru copia privata in considerarea caracterului reproductibil al partiturilor, insa numai pana la data de 25 septembrie 2005, data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 123/2005, prin care s-au exclus explicit partiturile de la plata remuneratiei.

Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate si a actelor dosarului, Curtea constata urmatoarele:

I. 1. In ceea ce priveste apelul UCMR—ADA se constata ca vizeaza in primul rand modul de aplicare, prin hotararea arbitrala atacata, a prevederilor art. 1072 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, cu trimitere implicita la dispozitia la pct. II.5 coroborata cu pct. II.3. Prin aceasta dispozitie s-a stabilit ca remuneratia compensatorie incasata de COPYRO pentru copiile inregistrate prin procedeu digital pe hartie va fi repartizata potrivit pct. II.3, respectiv 50% pentru autori, din care doar 5% revin UCMR—ADA, si 50% pentru editori, din care doar 5% revin editorilor de muzica, reprezentati de catre UCMR—ADA.

Conform art. 1072 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, „in cazul copiilor inregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneratia se imparte in mod egal intre beneficiarii corespunzand fiecareia dintre cele trei categorii prevazute la lit. a), b) si c), iar in interiorul fiecarei categorii, conform celor stabilite la literele amintite”.

Interpretarea data de UCMR—ADA textului citat, in sensul ca remuneratia incasata de COPYRO trebuie sa fie repartizata egal tuturor categoriilor de beneficiari prevazuti la lit. a), b) si c) ale art. 1072 alin. (1), nu numai beneficiarilor prevazuti la lit. c), este excesiva, fiind bazata pe o citire gresita a normei si pe ignorarea vointei legiuitorului, motiv pentru care nu poate fi primita.

Interpretat literal, textul trimite la fiecare categorie de suporturi ce reprezinta separat obiectul reglementarilor prevazute la lit. a), b) si c) ale art. 1072 alin. (1), si nu la toate trei deodata, in sensul ca pentru fiecare categorie de suport ce permite inregistrarea de copii, fie sonor [lit. a)], fie audiovizual [lit. b)], fie pe hartie [lit. c)], de aceasta data, prin procedeu digital, are loc o impartire separata intre aceiasi beneficiari care sunt indreptatiti, in fiecare caz, la remuneratia pentru copiile realizate prin procedeu analogic.

Asadar, si textul cuprins la lit. d) presupune o tripla repartizare, in functie de fiecare tip de suport prevazut la lit. a), b) si c) ale art. 1072 alin. (1), in cadrul careia se asigura
egalitatea dintre beneficiari iar, in cadrul acestora, conform acelorasi reguli din ipotezele la care se face trimitere.

Daca s-ar accepta interpretarea apelantei, ar insemna ca lit. d) sa presupuna o singura repartizare a fiecarei remuneratii, incasata fie de COPYRO, fie de UPFR, indiferent de suport, intre toate categoriile de beneficiari, in mod egal, respectiv cate 33,33% pentru cei mentionati la lit. a), 33,33% pentru cei mentionati la lit. b) si 33,33% pentru cei mentionati la lit. c), ceea ce nu poate fi acceptat nici printr-o interpretare logica si nici prin prisma vointei legiuitorului la momentul editarii normei.

Prin intregul art. 1072 s-a urmarit impartirea remuneratiei pe categorii de beneficiari, ca titulari de drept de autor si drepturi conexe, pentru opere in stricta legatura cu suporturile si aparatele ce permit reproducerea operelor, in sensul ca sunt indreptatiti la remuneratie doar titularii de drepturi pentru opere susceptibile de a fi reproduse pe suporturile si aparatele mentionate in fiecare dintre ipotezele enumerate la lit. a), b) si c) ale alin. (1) al art. 1072 din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare.

Pentru identitate de ratiune (interpretarea logica), si in cazul inregistrarilor realizate prin procedeu digital trebuie urmarita aceeasi finalitate a legiuitorului, care asigura o repartizare justa si echitabila.

Importanta este determinarea in fiecare caz a categoriei de „beneficiari”, care poate diferi in cazul inregistrarilor prin procedeu digital de cea din ipoteza inregistrarilor prin procedeu analogic.

Prin acceptarea interpretarii apelantei s-ar extrapola notiunea de „beneficiari”, cu referire stricta la titularii de drepturi pentru opere susceptibile de a fi reproduse cu ajutorul unor anumite aparate si pe anumite suporturi, la alte categorii de titulari care nu au legatura cu un anumit mod de reproducere a operei.

De exemplu, producatorii de inregistrari audiovizuale ar fi indreptatiti la remuneratia incasata de COPYRO pentru opere inregistrate digital pe hartie, ceea ce ar fi contrar vointei legiuitorului, in acelasi timp, inechitabil pentru adevaratii beneficiari. In schimb, este acceptabil ca autorii de opere literare, alaturi de creatorii de opere muzicale sau audiovizuale, inclusiv editorii unor asemenea opere (prin vointa legiuitorului) sa figureze printre beneficiarii remuneratiei in cazul fonogramelor si videogramelor (pe suport CD ori DVD), atat timp cat operele in sine sunt susceptibile de reproducere pe atari
suporturi prin mijloace tehnice specifice.

Alaturi de notiunea de „beneficiari”, este importanta in interpretarea textului si sintagma „pe orice tip de suport”, care nu are sensul dat de apelanta — „indiferent de suport” —, ajungand la o cumulare a categoriilor de beneficiari intr-o singura repartizare a remuneratiei.

In realitate, sensul dat de legiuitor este cel de „pe fiecare tip de suport” dintre cele reglementate distinct in ipotezele anterioare, pentru aceeasi ratiune pentru care legiuitorul a delimitat categoriile de beneficiari in raport cu modul de reproducere a operei.

Contrar sustinerilor apelantei, Comisia arbitrala a respectat modul de repartizare prevazut de lege cu referire la fiecare categorie de „beneficiari”, avand in vedere, in mod corect, in cazul copiilor inregistrate pe hartie, exclusiv beneficiarii prevazuti la lit. c) — autori si editori —, carora li s-a prevazut o repartizare egala, conform art. 1072 alin. (1) lit. d) (dispozitia prevazuta la II.5 cu referire la pct. II.3 din hotararea arbitrala).

Instanta de judecata nu a fost investita cu aprecierea modului de repartizare a remuneratiilor colectate de UPFR in cazul copiilor realizate prin procedeu digital, in absenta unor critici explicite relative la dispozitia cuprinsa la art. II.4 din hotararea arbitrala, referirile apelantei la acea dispozitie avand doar scopul de a intari propria interpretare data art. 1072 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, apelanta fiind de acord cu continutul dispozitiei respective.

Insa, faptul ca s-au avut in vedere in acel caz concomitent toate categoriile de beneficiari prevazute la lit. a), b) si c) ale art. 1072 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, nu inseamna ca s-au aplicat regulile de interpretare propuse de apelanta UCMR—ADA, ci ca s-a ajuns la acelasi rezultat prin determinarea categoriilor de beneficiari, in raport cu tipul de suport cu care operele asupra carora poarta drepturile beneficiarilor sunt compatibile prin reproducere.

O dovada a acestei concluzii este faptul ca in cazul remuneratiilor incasate de COPYRO (colector unic al remuneratiei pentru opere „de pe hartie”, conform Deciziei nr. 147 din 13 iulie 2005 emise de catre directorul general al O.R.D.A) s-au identificat alti beneficiari, asadar s-a procedat la o repartizare diferita a remuneratiei in raport cu acestia, ceea ce denota o aplicare unitara a dispozitiilor art. 1072 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si nu o unitate dubla de masura in aplicarea aceleiasi norme, dupa cum sustine apelanta.
#PAGEBREAK#
In cadrul fiecarei categorii de beneficiari s-au aplicat regulile stabilite in aceleasi ipoteze: cum in cazul mentionat la lit. c) nu se indica modul de repartizare intre autori (ci doar intre editori), era la latitudinea Comisiei arbitrale sa determine procentul de repartizare, ceea ce s-a si intamplat in cauza, urmand a fi respinse ca nefondate criticile apelantei pe aspectele analizate.

2. Acest motiv de apel vizeaza modul de repartizare a remuneratiei intre autori (dispozitia prevazuta la pct. II.3, corespunzator si cea de la pct. II.5), apelanta sustinand ca i se cuvine un procent de 29% in loc de 5%, in considerarea caracterului reproductibil al operei muzicale si a naturii acesteia in cazul reproducerii pe hartie.

Curtea agreeaza definitia data de apelanta operei muzicale ca fiind „ordinea sonora expresiva codificata grafic intr-o partitura” si accepta necesitatea fixarii in format grafic a unei compozitii sonore pentru a deveni opera muzicala, consecinta fireasca a acestei constatari fiind posibilitatea reproducerii operei muzicale fixate grafic.

In contextul dispozitiei criticate din hotararea arbitrala, nu intereseaza aptitudinea de reprezentare a operei, in sens de executie muzicala, ce ar avea, eventual, legatura cu realizarea de inregistrari sonore ori audiovizuale, ci cu posibilitatea realizarii de copii in format grafic, in aplicarea definitiei reproducerii cuprinse la art. 14 din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si in contextul copiei private prevazute la art. 34 din aceeasi lege.

Aceasta posibilitate vizeaza partiturile muzicale, ca transpunere grafica a operei muzicale, al caror regim juridic este diferit in reglementarea anterioara data de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 123/2005 fata de cea actuala (in vigoare din 25 septembrie 2005), care intereseaza cauza in raport cu momentul cererii de arbitraj — 2006.

Autorii operei de aceasta natura nu mai beneficiaza in prezent de plata remuneratiei compensatorii pentru copia privata in cazul reproducerii partiturilor muzicale, astfel cum in mod corect au stabilit arbitrii, care le-au recunoscut dreptul doar pana
la modificarea reglementarii.

Concluzia anterioara se bazeaza pe dispozitiile art. 34 din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, in forma stabilita prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 123/2005 (s-a introdus sintagma subliniata in paragraful urmator).

Acesta prevede la alin. (1) ca „nu constituie o incalcare a dreptului de autor reproducerea unei opere, cu exceptia partiturilor muzicale, fara consimtamantul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii_”, insa, in asemenea situatii, titularul dreptului de autor este indreptatit la remuneratia mentionata la alin. (2), compensatie strict legata de reproducerea operei fara acordul titularului dreptului in situatiile expres reglementate la alin. (1) si acordata inclusiv pentru suporturi pe care se pot realiza reproduceri ale operelor „fixate grafic”.

Din interpretarea logica a textului prin metoda per a contrario rezulta ca in prezent partiturile muzicale, desi pot fi reproduse, dat fiind ca sunt exprimate grafic, nu pot fi reproduse fara consimtamantul autorului nici macar in cazurile expres aratate la alin. (1), ceea ce inseamna si ca sunt exceptate din categoria operelor cuprinse la alin. (2), pentru care se plateste remuneratia.

Acest text, in forma in care este interpretat de instanta, nu contravine Directivei Parlamentului European si a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala (filele 9—15 din documentatia depusa de COPYRO in dosarul intocmit la O.R.D.A.).

Directiva (art. 5 pct. 2) lasa la latitudinea statelor introducerea in legislatia interna a unor derogari sau limitari de la dreptul la reproducere, cu exceptia partiturilor, ceea ce confirma constatarea anterioara ca partiturile muzicale nu pot face sub nicio forma obiectul unor incalcari permise ale dreptului de autor (in situatii de natura celor prevazute la art. 34 din legea interna, nu face obiectul cauzei de fata analiza din perspectiva art. 33 din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare), cu consecinta ca autorul lor nici nu poate beneficia de remuneratie.

Constatarea anterioara impune consideratii suplimentare pentru ipoteza in care partiturile sunt insotite de text, valabile, de altfel, in cazul oricarei opere muzicale compuse din compozitia muzicala in sine si textul care o insoteste.

Atare opera muzicala este, fara indoiala, o opera comuna in sensul art. 5 din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, ca intreg alcatuit din contributiile coautorilor, existand un singur drept de autor asupra intregului, exercitat in comun.

O concluzie asemanatoare poate fi formulata si in cazul operei audiovizuale lato sensu (incluzand si operele cinematografice), astfel cum aceasta este definita la art. 64 din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, explicit caracterizata de legiuitor ca fiind opera comuna, si in art. 66 (cu toate ca pana la acel moment fusese calificata drept opera colectiva).

Apelanta a criticat considerentele Comisiei arbitrale, potrivit carora utilizarea separata a unei parti din opera muzicala sau audiovizuala prin reproducere pe hartie determina pierderea caracterului de opera audiovizuala si muzicala, intrucat reproducerea separata a textului operei muzicale, precum si a scenariului unui film le confera acestora caracterul de opere scrise.

In acest context, Curtea apreciaza ca, in principiu, modul de utilizare (in cauza intereseaza posibilitatea reproducerii pe hartie) nu afecteaza natura operei dobandita la momentul crearii sale, insa se impun urmatoarele precizari:

Posibilitatea utilizarii separate, inclusiv prin reproducere, este recunoscuta in cazul operei comune prin art. 5 alin. (4) din lege, depinzand de modul de determinare a contributiei fiecarui coautor: numai in masura in care aceasta este distincta, usor determinabila in ansamblul operei, asadar, daca opera este divizibila, partile din opera astfel identificabile pot fi utilizate separat.

„Utilizare separata” nu inseamna insa simpla reproducere prin mijloace diferite, specifice genului caruia ii apartine partea respectiva (ca in exemplul dat in motivele de apel, cand textul compozitiei muzicale inregistrate pe un CD este reprodus in scris si inclus in acelasi CD), ci doar cand atari reproduceri au loc in ocazii diferite, numai pentru una dintre cele doua parti ale operei, in caz contrar este vorba despre o utilizare „impreuna” a contributiilor coautorilor.
#PAGEBREAK#
In principiu, utilizarea separata este posibila cand contributiile apartin unor genuri diferite, fiind indiferenta masura in care atare posibilitate se concretizeaza in fiecare caz, intrucat in speta intereseaza recunoasterea si acceptarea unor reguli, ce pot fi nuantate in cazuri particulare.

Explicatia acestui mecanism rezida in faptul ca fiecare coautor asupra intregului este in acelasi timp autor al propriei contributii, ceea ce inseamna ca partea respectiva de contributie este susceptibila de a face obiectul unei opere in sensul art. 7 din lege: in cazul textului operei muzicale, este recunoscut acela generic de opera scrisa, in masura in care nu poate fi incadrat in genul liric pentru a reprezenta o opera literara (cazul operelor literare preexistente, in sensul ca nu au fost scrise special pentru a insoti compozitia muzicala, este si mai evident).

Aceasta constatare este valabila si in cazul partiturilor muzicale cu text — pentru a se putea da un raspuns criticilor din cel de-al doilea motiv de apel al UCMR—ADA: in masura in care partitura este reprodusa insotita de text, se aplica regimul juridic al partiturilor aratat anterior, insa daca se realizeaza o reproducere pe hartie a textului separat de compozitia muzicala (vorbind in principiu) se aplica regulile operei scrise.

In acest sens a apreciat Comisia arbitrala ca reproducerea separata, pe suport hartie, a textului operei muzicale ii confera acesteia caracterul de opera scrisa: este discutabil daca prin atare exploatare chiar se dobandeste caracterul de opera scrisa ori doar se confirma, insa distinctia este putin importanta in context.

Esential este faptul ca se recunoaste dreptul autorilor de opere muzicale cu text la remuneratia compensatorie pentru copie privata in cazurile si conditiile anterior aratate, contrar sustinerilor apelantei.

Similar, daca textul operei muzicale este reprodus pe hartie „separat” (potrivit precizarilor aratate) de compozitia muzicala, se aplica regulile operei scrise, iar daca reproducerea pe hartie a textului se realizeaza in cadrul folosirii operei muzicale ca
intreg, asadar „impreuna” cu compozitia muzicala, se aplica regulile operei muzicale.

In acest ultim caz se impune o precizare: dupa cum s-a aratat, opera comuna presupune un singur drept de autor cu mai multi titulari, ceea ce inseamna ca, in cadrul utilizarii operei ca intreg, coautorilor li se cuvine o singura remuneratie, conform art. 5 alin. (5) din lege, in proportiile convenite sau proportional cu contributia fiecaruia, in absenta unei conventii.

Asadar, chiar daca are loc o reproducere pe hartie a textului alaturi de inregistrarea sonora ori audiovizuala, reprodusa pe orice tip de suport (exceptand suportul hartie, cu care cele doua forme de fixare sunt incompatibile), nu se pot plati doua remuneratii pentru fiecare contributie reprodusa prin mijloace specifice, in caz contrar incalcandu-se normele ce reglementeaza regimul juridic al operei comune.

Or, dreptul la remuneratie pentru asemenea ipoteze a fost recunoscut prin hotararea arbitrala la fixarile sonore si audiovizuale (dispozitiile pct. II.1 si II.2, precum si ale pct. IV), ceea ce exclude posibilitatea recunoasterii dreptului la remuneratie si pentru copia realizata pe suport hartie prin procedeu analogic sau digital. Comisia arbitrala a considerat ca procentul cuvenit nu trebuie incasat de UCMR—ADA, ci de COPYRO, apreciere in legatura cu care apelanta a formulat o critica distincta.

Conform Deciziei nr. 3/1997, emisa de directorul general al O.R.D.A., UCMR—ADA a fost avizata sa functioneze ca organism de gestiune colectiva a drepturilor patrimoniale de autor in domeniul muzical, in timp ce COPYRO ii reprezinta generic pe autorii de opere scrise susceptibile de a fi reproduse pe suport de hartie atat prin procedeul analogic, cat si digital.

Atributiile apelantei de gestionare a drepturilor sunt exercitate in stricta legatura cu domeniul muzical, asadar nu pot fi valorificate in cazurile in care se aplica regulile operei scrise, dupa distinctiile aratate anterior, ci doar in care este implicata
opera muzicala ca intreg.

In cazul operelor scrise, gestiunea colectiva, obligatorie pentru exercitiul dreptului la remuneratia compensatorie pentru copia privata realizata pe suport hartie in conditiile art. 1231 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 in forma actuala, se exercita de catre COPYRO si pentru titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat, conform alin. (2) din aceeasi lege, fiind vorba, asadar, despre un mandat legal in cazul unei asemenea gestiuni
colective obligatorii.

Curtea nu este in masura sa evalueze daca procentul de 5% stabilit a se incasa de catre beneficiarii reprezentati de UCMR—ADA este mic, neavand repere in acest sens, insa este cert ca nu poate fi acceptat procentul de 29% pretins de apelanta, dat fiind caracterul de exceptie al situatiei in care acesti beneficiari incaseaza remuneratia pentru copia privata pentru suport hartie.

Fata de cele expuse, Curtea va inlatura ca nefondate sustinerile apelantei pe aspectele analizate. 3. In ceea ce priveste modul de repartizare a remuneratiei editorilor, inclusiv a editorilor de opere muzicale reprezentati de UCMR—ADA, criticile apelantei sunt fondate.

Conform art. 1072 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, „sumele cuvenite editorilor se repartizeaza acestora numai prin asociatiile de editori, pe baza unui protocol incheiat intre acestea, continand criteriile de repartitie si procentele cuvenite fiecarei asociatii”, sens in care trebuie sa se initieze o negociere la care participa asociatiile de editori care indeplinesc cerintele stabilite prin decizie a directorului general al O.R.D.A.

Aceasta negociere tine de o etapa ulterioara prezentei negocieri finalizate prin arbitraj, la care se presupune ca participa si alte asociatii decat cele reprezentate in speta, situatie in care nu era posibila determinarea de catre Comisia arbitrala a asociatiilor de editori carora li se cuvin parti din cota ce revine editorilor si nici procentele din atare cota.

In acest sens, urmeaza ca din art. II pct. 3 lit. b) al dispozitivului hotararii arbitrale sa se elimine aceste mentiuni,iar textul va avea urmatorul cuprins: „50% pentru editori”.

4. In ceea ce priveste durata in timp a repartizarii catre UCMR—ADA a procentului de 5% stabilit in baza art. II.3 lit. a) al dispozitivului, se retine ca apelanta a criticat acordarea acestuia numai pentru remuneratia colectata pana la data intrarii
in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea Legii nr. 8/1996.
#PAGEBREAK#
Curtea apreciaza ca durata in timp a fost stabilita corect de catre Comisia arbitrala, pentru argumentele deja dezvoltate la pct. 2 din motivele de apel al UCMR—ADA, intrucat dreptul la remuneratie in considerarea reproducerii partiturilor muzicale a fost recunoscut de legiuitor prin reglementarea anterioara, asadar prin art. 34 alin. (1) in forma anterioara modificarii Legii nr. 8/1996 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 123/2005,
nu si in prezent, in contextul includerii explicite in legea mentionata a partiturilor ca exceptie de la plata remuneratiei pentru copia privata.

Curtea apreciaza insa ca dreptul beneficiarilor in legatura cu partiturile poarta asupra remuneratiei cuvenite pana la acea data, indiferent daca a fost sau nu a fost colectata, intrucat recunoasterea dreptului nu poate fi arbitrara, depinzand de imprejurari exterioare, precum incasarea remuneratiei de la fabricantii si importatorii de suporturi sau de aparate.
In aceasta situatie, se impune modificarea hotararii arbitrale, in sensul ca art. II pct. 3 lit. a) din hotarare va avea urmatorul cuprins: „5% revin UCMR—ADA din remuneratia compensatorie datorata pana la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind
dreptul de autor si drepturile conexe”, si nu din cea efectiv colectata pana la acel moment.

Pentru considerentele expuse la pct. 3 si 4 din motivele de apel, Curtea va admite apelul, va schimba hotararea arbitrala in temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, in sensul celor anterior expuse, mentinand celelalte dispozitii ale hotararii
atacate.

III. In ceea ce priveste cererea de aderare la apel formulata de DACIN—SARA, se constata ca nu s-au formulat motive de apel, dar cererea are caracter incidental in raport cu apelul UCMR—ADA, socotindu-se ca intentioneaza sa isi insuseasca acele motive care vizeaza categoriile de beneficiari pe care DACIN—SARA intelege sa ii reprezinte, respectiv autorii de scenarii de film.

Sunt intru totul valabile considerentele expuse in apelul UCMR—ADA relative la textieri, intrucat, dupa cum s-a aratat, si opera audiovizuala lato sensu (incluzand si operele cinematografice), astfel cum aceasta este definita in art. 64 din Legea nr. 8/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, este caracterizata de legiuitor in art. 66 ca fiind opera comuna, intocmai ca si in cazul operei muzicale compuse din compozitia muzicala in sine si textul care o insoteste.

Astfel, si in cazul scenaristilor se considera ca daca scenariul este reprodus pe hartie „separat” (potrivit precizarilor aratate) de opera audiovizuala, se aplica regulile operei scrise, iar daca reproducerea pe hartie a textului se realizeaza in cadrul folosirii operei audiovizuale ca intreg, asadar „impreuna” cu celelalte contributii la crearea operei, se aplica regulile operei audiovizuale, cu consecinte asupra beneficiarilor remuneratiei pentru copia privata in fiecare caz.

In situatia in care scenariul insoteste, reprodus pe hartie, un film sau o alta opera de aceeasi natura inregistrat analogic sau digital, pe orice tip de suport (exceptand suportul hartie, cu care cele doua forme de fixare sunt incompatibile), nu se pot plati
doua remuneratii pentru fiecare contributie reprodusa prin mijloace specifice, in caz contrar incalcandu-se normele ce reglementeaza regimul juridic al operei comune.

Or, dreptul la remuneratie pentru asemenea ipoteze a fost recunoscut prin hotararea arbitrala la fixarile sonore si audiovizuale (dispozitiile pct. II.1 si II.2, precum si ale pct. IV), ceea ce exclude posibilitatea recunoasterii dreptului la remuneratie si pentru copia realizata pe suport hartie, prin procedeu analogic sau digital.

Prima ipoteza este viabila, insa beneficiarii sunt reprezentati de COPYRO pentru argumente similare ca si in cazul textierilor.

IV. Dupa cum s-a aratat, la termenul din 18 ianuarie 2007, CREDIDAM a formulat intampinare la apelul UCMR—ADA, aratand ca pct. 1 din motivele de apel ale acesteia este sustinut de CREDIDAM si prin apelul propriu, fiind vorba despre acelasi punct V din hotararea arbitrala.

In contextul anularii apelului principal formulat de CREDIDAM la termenul din 1 martie 2007, Curtea apreciaza ca sustinerile din intampinare, aratate mai sus, pot fi socotite ca
fiind raspunzatoare unui apel incidental, formulat in conditiile art. 293 din Codul de procedura civila, in legatura cu care, de altfel, COPYRO a invocat exceptia nulitatii la acelasi termen din 1 martie 2007, respinsa ca neintemeiata de catre instanta.

Considerentele expuse cu ocazia analizarii primului motiv de apel formulat de UCMR—ADA sunt pe deplin valabile si in cazul cererii de aderare la apel formulate de CREDIDAM, pe temeiul carora Curtea apreciaza ca si cererea cu caracter incident este nefondata si o va respinge ca atare.
#PAGEBREAK#
P E N T R U A C E S T E M O T I V E
In numele legii
D E C I D E :

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania — Asociatia pentru Drepturi de Autor — UCMR—ADA, invocata de Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor — COPYRO.

Anuleaza apelurile declarate de apelantele Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor — COPYRO si Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) impotriva Hotararii arbitrale din data de 13 aprilie 2006.

Admite apelul declarat de apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania — Asociatia pentru Drepturi de Autor — UCMR—ADA impotriva Hotararii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 408 din 11 mai 2006, in contradictoriu cu apelantele Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor — COPYRO si Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si intimatii Uniunea Producatorilor de Fonograme
din Romania — UPFR, Societatea pentru Drepturile de Autor in Cinematografie si Audiovizual — DACIN—SARA, Uniunea Producatorilor de Film si Audiovizual din Romania — Asociatia Romana de Gestiune a Operelor Audiovizuale — UPFAR—ARGOA si Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor in Domeniul Artelor Vizuale — VISARTA.

Schimba in parte hotararea, in sensul ca:
Art. II pct. 3 lit. a) va avea urmatorul cuprins: „5% revin UCMR—ADA din remuneratia compensatorie datorata pana la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind
dreptul de autor si drepturile conexe”.
Art. II pct. 3 lit. b) va avea urmatorul cuprins: „50% pentru editori”.

Mentine celelalte dispozitii ale hotararii.

Respinge ca nefondate cererile de aderare la apel formulate de Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si Societatea pentru Drepturile de Autor in Cinematografie si Audiovizual — DACIN—SARA.

Respinge cererea Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania — Asociatia pentru Drepturi de Autor — UCMR— ADA de acordare a cheltuielilor de judecata.

Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24 mai 2007. 

Presedinte,                                Judecator,
Andreia Constanda                      Viorel Voineag 

Grefier,
Marina Ungureanu