Oameni care nu pot spune nu

Nici nu este foarte important daca Omul-care-nu-poate-spune-nu e inteligent sau mai putin, frumos, talentat sau dimpotriva. El nu devine neinteresant pentru ca este neinteresant si nici pentru ca cei din jur il subapreciaza: devine neinteresant pentru ca incapacitatea de a spune nu il seaca pana ramane doar o carcasa. O carcasa goala nu este – nu are cum sa fie – interesanta.

Omul-care-nu-poate-spune-nu, asa cum ii spune numele, spune da atunci cand de fapt ar dori sa spuna nu. Face lucruri pe care ar prefera sa nu le faca sau le face in momente in care de fapt ar dori sa faca altceva. Rupe din el pentru a oferi altuia – pentru ca ceva din interiorul sau il obliga sa faca asa. In cazuri extreme, face asta pana la limita la care degeaba ar mai spune da: nu mai are aproape nimic de dat.

E obosit intr-asa masura incat oricat si-ar dori sa mai poata oferi gesturi, cuvinte sau orice altceva, nu le mai are de dat.

Pot presupune ca Omul-care-nu-poate-spune-nu este clientul stabil al cersetorilor. "Meseria" i-a invatat pe acestia ca, daca se agata suficient de mult timp de asemenea oameni, pana la urma vor primi ceva. Cred insa, ca nici macar cersetorii nu pun mare pret pe Omul-care-nu-poate-spune-nu, e o victima usoara si sigura. Cred ca pana si cersetorii au mandria meseriei. Ii si vad scuipand a lehamite si autosuficienta "profesionala": "Ptiu! Cat de usor ii faci pe astia!"

Pana la un punct, Omul-care-nu-poate-spune-nu poate parea angajatul-ideal, mama-ideala, prietenul-ideal (sau orice altceva-ideal). Pana la un punct, Omul-care-nu-poate-spune-nu este multumit de el insusi. Pana cand toata lumea, inclusiv Omul-care-nu-poate-spune-nu, trebuie sa admita: aceasta este o incapacitate si nu o calitate, incapacitate care poate deveni  una dintre cele mai perfide cai catre autodistrugere – o autodistrugere care uneori se poate termina in transformarea Omului-care-nu-poate-spune-nu in Omul-care-nu-mai-poate-spune-da… Alteori, autodistrugerea poate merge inca si mai departe.

Desigur, exista Oameni-care-uneori-nu-pot-spune-nu, Oameni-care-adeseori-nu-pot-spune-nu si Oameni-care-niciodata-nu-pot-spune-nu.  Unii au noroc si dau peste alti oameni care le dau – cu blandete – cate o mana de ajutor si nu-i  lasa sa atinga acel punct extrem al irosirii de sine; alteori, nu au noroc si dau peste oameni care – intr-un fel, pe drept cuvant – nu au nimic impotriva sa consume tot ceea ce Omul-care-nu-poate-spune-nu ofera cu atata larghete.

Dar singurul intr-adevar responsabil este insusi Omul-care-nu-poate-spune-nu. Incapacitatea de a refuza este un drac in costum de inger.

Articol aparut initial pe www.portalhr.ro. Puteti citi articolul original aici.