Cu câteva zile în urmă, mai precis luni, în Monitorul Oficial a apărut un act normativ care modifică șapte dintre formularele utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale, inclusiv titlul executoriu.
Prin documentul citat au fost introduse în legislația românească două noi astfel de formulare, respectiv "Decizie referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare" și "Notificare privind obligațiile fiscale restante”, care vor fi tipărite și transmise debitorilor prin unitatea de imprimare rapidă.
Primul dintre acestea și cel pe care îl vom prezenta astăzi vizează situația contribuabililor care nu își declară corect veniturile și care sunt sancționați suplimentar din 2016, prin noul Cod de procedură fiscală. Concret, este vorba despre penalitatea de nedeclarare, acea obligație fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru nedeclararea sau subdeclararea, în declarații de impunere, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale.
Practic, scopul reglementării amintite este acela de a face diferențierea între contribuabilii care au un comportament corect, de bună-credinţă (cei care declară corect sumele datorate) şi contribuabilii care acţionează cu rea-credinţă (cei care îşi diminuează obligaţiile fiscale depunând declaraţii incorecte sau cei care nu declară obligaţiile fiscale, deşi aveau această obligaţie).
Potrivit art. 181 din actul normativ citat, pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere, contribuabilul/plătitorul datorează, din 2016, o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
În ceea ce privește procedura de aplicare a dispozițiilor de mai sus, aceasta este aprobată prin intermediul Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.834/2015, document potrivit căruia penalitatea de nedeclarare nu poate fi aplicată decât sumelor ce depășesc 50 de lei.
Pe de altă parte, documentul citat stabileşte şi situaţiile în care nu se percepe penalitatea de nedeclarare. Astfel, aceasta nu se aplică dacă obligaţiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor şi stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legislaţiei fiscale, de către contribuabil/plătitor, potrivit interpretării organului fiscal cuprinsă în norme, instrucţiuni, circulare sau opinii.
În schimb, penalitatea de nedeclarare se poate majora cu 100% în cazul în care obligaţiile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârşirii unor fapte de evaziune fiscală, constatate de organele judiciare.
În ceea ce priveşte comunicarea actelor administrative fiscale prin care se instituie dobânzi şi penalităţi de întârziere, Fiscul notifică periodic, prin intermediul unor decizii, contribuabilii care au restanţe la bugetul de stat şi care datorează astfel accesorii.
De asemenea, Codul de procedură fiscală prevede că penalitatea de nedeclarare poate fi redusă, la cererea contribuabilului/plătitorului, cu 75%, dacă obligaţiile fiscale principale stabilite prin decizie:
- se sting prin plată sau compensare;
- sunt eşalonate la plată, în condiţiile legii. În acest caz, reducerea se acordă la finalizarea eşalonării la plată.
Important! Aplicarea penalităţii de nedeclarare nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.
Termenul pentru plata penalităților de nedeclarare
Potrivit normelor în vigoare, penalitatea de nedeclarare se stabilește de către organul fiscal central competent în administrarea obligațiilor fiscale ale contribuabilului/plătitorului și se comunică prin intermediul formularului publicat marți în Monitor, respectiv decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare.
În ceea ce privește termenul de plată al penalităților de nedeclarare calculate de către organul fiscal, acesta se stabilește în funcție de data comunicării acestor decizii, astfel:
- dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;
- dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.
De altfel, decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare constituie titlu de creanță, iar împotriva documentului contribuabilul vizat poate formula contestație la organul fiscal în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
Notă: Mai multe informații despre modificarea formularelor prin care ANAF colectează datoriile de la contribuabili pot fi găsite aici.