avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 757 soluții astăzi
Forum Activitate liliana redai

Activitate liliana redai

Poate un somer sa-si deschida asociatie familiala,fara a pierde somajul?
Nu sunt la curent cu noile reglementari...ma intreba o cunostinta daca isi poate deschide un PFA fiind in somaj,fara a pierde drepturile banesti.
Citisem acum aproximativ doua luni ca se poate, atata timp cat nu realizezi inca venituri.
Daca ma poate lamuri cineva,mi-ar fi de mare ajutor.
Cu multumiri anticipate,va salut si va urez ''Un 2011 plin de bucurii si impliniri pe toate planurile!'':)
=D> multumiri sincere tuturor celor ce mi-au raspuns cu atata promptitudine!
Prietena mea cetatean roman este casatorita la ambasada Romaniei din Italia cu un cetatean din Bangladesh,de 2 ani.
Domnul in cauza locuieste in Italia de peste 13ani,are permis de sedere si de lucru in Italia,avand si afaceri deschise acolo.
Dansul doreste sa cumpere in Romania un apartament.
As dori sa stiu in ce conditii poate cumpara acest apartament si daca poate fi unic propietar sau ambii soti devin propietari.
Doresc sa specific ca dumnealui a cumparat in Bangladesh in timpul casatoriei,propietati doar pe numele sau :O si as dori sa consult o legislatie ceva a acestei tari pentru a vedea care sunt drepturile ce-i revin sotiei.Daca cineva ma poate sfatui in acest sens,adresez multumirile mele anticipate!
=D>Simplu,la obiect,dar mai ales corect!
Felicitari pentru naturaletea cu care a-ti reusit sa aduceti laudele bine meritate acestor distinse persoane!Niciodata nu am fost capabila sa-mi exprim aprecierea,sa aduc laude unei persoane,fara sa ma simt oarecum jenata...si sincer,pe acest site,am intalnit o sumedenie de persoane,care ar merita tot respectul si aprecierea mea!
Imi scot palaria in fata dumneavoastra,sunteti una dintre ele:">
Inca odata felicitari pentru acest subiect!Este necesar sa ne exprimam aprecierea si recunostinta fata de cei mai buni,mai bine pregatiti in meseriile lor,fata de acele persoane care prin puterea exemplului ne stimuleaza sa devenim mai buni,mai profesionisti,mai sinceri,in tot ceea ce intreprindem.
Tuturor acelor persoane care ne-au daruit atat de multe pe acest site,le doresc sanatate,putere de munca,o viata cat mai buna si mai ales liniste!
(Din pacate traim vremuri tulburi,pentru a avea toate celelalte avem nevoie in primul rand de liniste!)
Dupa o viata dedicata filmului, corabia marelui actor Jean Constantin a coborat panzele chiar in Constanta natala. Maestrul a murit la varsta de 81 de ani.[ link extern ]


[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]
Răspuns la discuția Solidaritatea la romani
:(
Ieri am aflat ca a murit un OM!Am fost si sunt bulversata...nu ma asteptam!

Un Om pe care nu am pretentia ca-l cunosteam prea bine,dar care m-a apreciat din prima zi in care m-a cunoscut,si pe care la randul meu l-am apreciat si l-am stimat ca pe un tata!

Ne-am cunoscut mai mult sau mai putin intamplator,nu eram de o varsta,nu aveam nimic in comun,dar ne bucuram unul de zambetul celuilalt,ne faceam urari de bine,ne intrebam de sanatate,de familie,de ce am mai facut in weekend,vorbeam despre timp,flori,magariile din politica romaneasca...banalitati in aparenta,dar care ne inseninau zilele.

Cand il vedeam in usa blocului,zambindu-mi cu toata fata,si salutandu-ma ceremonios,stiam ca voi avea o zi buna!Ma asezam pe scaunul din fata umilului sau birou si vreme de 20-30 de minute treceam pe tapet ultimele evenimente.Apoi urcam sus in birou si-mi incepeam ziua de lucru senina si fericita ca am stat la o sueta cu un Om:nea Costel,portarul!Omul care m-a incurajat atunci cand mi-a fost greu,omul care mi-a povestit crampeie din viata lui amarata,pentru a ma face sa vad ca necazurile mele sunt nimicuri,pe langa ce patimesc altii!Omul care m-a facut sa nu ma simt singura printre Neoameni!

Omul in memoria caruia am plans si m-am rugat ca Dzeu sa-i usureze sufletul!Dzeu sa-l ierte!

Apropo de solidaritate...
As vrea sa o ajut pe doamna alaturi de care a trait vreme de 6 ani intr-o relatie de concubinaj.Aceasta femeie i-a fost alaturi in cele mai grele momente din viata dumnealui.Oamenii se casatoresc de obicei la bucurie,dumnealor s-au luat impreuna doar la necaz!
In urma disponibilizarilor in masa care s-au facut in anii 94-95,nea Costel,inginer de transporturi,aflat la o varsta la care nu-l mai angaja nimeni,a suferit o depresie puternica.Sotia l-a poftit afara din casa,a dat divort,fiica dumnealor ramanand cu mama.
Lovitura dupa lovitura,omul a reusit cu greu sa treaca peste aceste momente,cand in cele din urma si-a gasit un post de portar la un bloc in centrul capitalei.Intamplarea a facut sa o cunoasca pe aceasta doamna,care desi mult mai tanara,i-a fost aproape si l-a sustinut moral.
Cand tatal domnului Costel a cazut la pat,doamna in cauza s-a mutat in casa lor pentru a-l ajuta sa-si ingrijeasca tatal paralizat si mama batrana,dar nu perfecteaza nici un act de casatorie,doar ca-si face mutatie legal in casa lor.
Dupa doi ani de la decesul batranului,ramane paralizata si batrana,doamna o ingrijeste si pe aceasta timp de alti 4 ani,aceasta decedand in urma cu o luna.
Dupa decesul batranei,nea Costel ajunge in spital,descopera ca are cancer la colon,se opereaza si intr-o saptamana decedeaza si dansul.
La spital fiind ,doreste sa-si revada fiica,dar domnisoara (desi are azi 30 ani)in cauza era probabil prea ocupata sa-si vada tatal,(sau poate ca mama ei nu i-a transmis)cum ocupata s-a aflat si la inmormantarea acestuia,motiv pentru care nu a venit.X-(Cum v-a putea trai de aici incolo purtand aceasta vina,nu stiu!Dar asta este un alt subiect pe care daca-l deschid azi cand sunt asa de suparata,de contrariata...ma tem ca nu-l voi inchide prea curand!)
Isi doreste bietul om cu ardoare sa se casatoreasca pe patul spitalului cu femeia care i-a fost alaturi in toti acesti ani,sau macar sa-i faca un document prin care sa-i lase ceva din averea sa:un apartament in capitala si o casa la tara,dar aceasta doamna,refuza sa aduca un notar pentru a nu-l deprima,si mai ales pentru faptul ca dumneaei a refuzat sa creada ca acesta v-a muri si nu a vrut sa se desparta de dansul nici macar un minut!
Cum rar mi-a fost dat sa vad o astfel de dragoste,atasament,Omenie,intelegere intr-o familie,si cum stiu ca Omul asta isi dorea foarte mult sa se casatoreasca cu dansa pentru a-i asigura un viitor dupa decesul sau,as vrea foarte mult sa o pot ajuta cumva.
Intrebarea mea este:exista un temei legal prin care dupa o relatie de concubinaj dovedita cu martori si un act de mutatie in casa lui de 6 ani,aceasta femeie sa poata mosteni ceva din averea dansului?Exista martori ,un bloc intreg care sa sustina ca aceasta femeie i-a ingrijit pe toti,a stat cu ei in spitale,erau un cuplu cum rar intalnesti si dansul se ruga de ea sa se casatoreasca,dar aceasta tot amana pentru a nu-i face dumnealui probleme cu fiica pe care si-o dorea aproape.
Sincer,e plina lumea de cupluri ce au asa o diferenta de varsta de 15 ani,dar de regula la baza relatiilor,a casniciilor respective sta interesul...dar oamenii astia chiar se iubeau!Imi era drag sa-l aud cum o chema la telefon''gurita mea,papusa mea...''si dansa-i vorbea la fel de frumos!Ca sa nu mai zic ca de bani nu se punea problema,dansul lucrand ca portar doamna avea salariul mult mai mare.
In fine...imi poate da cineva relatii despre o astfel de lege?Eventual numele unui avocat care sa o sustina,fara ''sa-i i-a pielea''?
Ca sa nu mai zic ca si inmormantarea tot dumneaei a facut-o si e plina de datorii...=D>Aplauzele sunt pentru doamna,rar intalnesti asa un Om!



Răspuns la discuția Solidaritatea la romani
[ link extern ]
:sorry: din pacate unii dintre noi ai privesc pe cei in dificultate ca pe niste sobolani,ca pe niste caini comunitari ce deranjeaza...poate nu vom schimba noi lumea,dar macar asa cate un ghiont in coaste,tot le dam celor caror ar trebui sa le pese si care ar putea sa schimbe cate ceva,daca nu totul!
Răspuns la discuția Solidaritatea la romani
Va multumesc pentru invitatie,este o tema interesanta si ar fi multe de spus vizavi de acest subiect.
Solidaritatea la romani am putea zice ca exista,chiar si numai daca ne luam dupa publicitatea care li se face anumitor persoane publice...asa cum au zis si altii,sunt in primul rand un plus de imagine pentru acestia.Dupa mine cei ce fac periodic acte de caritate(in preajma alegerilor,a nominalizarilor la diverse festitvitati,premii etc etc)fac toate acestea dintr-un interes mai mult sau mai putin meschin.Ar putea foarte bine interpretat ,ca un contract de publicitate incheiat intre ei si cel aflat in nevoie sau suferinta.Solidaritatea intre persoane insa, nu se construieste pe baza de contract ci se manifesta ca rezultat firesc al implinirii de sine prin iubirea pentru "aproapele tau" si nu numai.
Este perfect adevarat ca este mai usor sa fii solidar cu persoanele din anturajul tau,cu persoane cu care ai contact direct,le cunosti,stii ca se gasesc intr-o situatie speciala,si din simpatie,admiratie,compasiune sau orice alt sentiment, te simti in masura sa-i oferi ajutorul.Cu toate astea eu cred ca exista solidaritate la romani,si sper din tot sufletul ca astfel de oameni exista,ca isi ajuta semenii,dar ca prefera sa fie anonimi,pentru a se proteja de eventualii profitori(aduceti-va aminte ce era la palatul lui Becali,pe vremea cand domnul in cauza''lucra la imaginea lui de sfant,salvator al romanilor'').Sincer ???Personal nu mi-ar place sa ma aflu intr-o asemena situatie,sa fiu vesnic vanata,asaltata...Se spune despre mine ca sunt altruista,si cred ca da,exista un oarece adevar in asta.Nu pot ramane indiferenta cand vad oameni in dificultate,am ajutat cat am putut in viata mea,fara sa astept nimic in schimb,persoane pe care le cunoasteam,persoane straine,doar pentru ca eram in masura sa o fac,si pentru ca in acel moment s-a intamplat sa fiu''omul potrivit,la locul potrivit''.Nu vorbesc despre faptul ca am lucrat 9 ani ca asistent social intr-o casa de copii...am fost platita sa fac acea munca,sa ma ocup de acei micuti.Este adevarat ca nu era obligatoriu sa-i iau acasa(de regula pe cei cu probleme,cei uratei de la natura,pe care nu-i vroia nimeni,si nu iesisera in vietile lor din casele de copii)sa ma atasez de ei,sa sufar pentru ei,sa ma imbolnavesc din cauza neputintei mele de a face mai mult pentru ei,incat in cele din urma am renuntat sa lupt impotriva unui sistem corupt si nepasator,pentru ca fizic si mental era prea mult pentru mine(dar asta este un esec personal despre care mai bine nu vorbesc!)
La randul meu m-am trezit la un moment dat intr-o situatie critica a vietii mele si am fost ajutata,absolut dezinteresat de persoane pe care nu le vazusem in viata mea,sau de catre persoane de la care nu m-as fi asteptat,persoane despre care credeam ca sunt indiferente,reci,cu tot ce misca in afara familiei lor.Recunosc ca m-am simtit prost sa-mi dau seama ca am pus o eticheta fara sa cunosc cu adevarat persoanele,si mi-am dat seama ca mai sunt si altii care sunt altruisti,solidari,dar ca nu vor ca actele lor de caritate sa fie facute publice.
In comparatie cu alte popoare poate ca nu,nu suntem la fel de solidari,nu suntem uniti,si spun asta prin prisma mea ca persoana care am locuit trei ani in starinatate si acolo am avut dovezi ca romanul este disperat sa aiba,sa-si faca,si daca se poate ''mai ceva ca vecinul'',fiind intr-o continua concurenta.Iar daca iti intinde o mana,se asteapta sa-i fii recunoscator pe viata si implicit din cand in cand sa-ti mai arati recunostinta si material cumva.
Vizavi de acest aspect chiar am avut o discutie in contradictoriu cu un individ care sustinea ca X trebuie sa-i fie recunoscator vesnic ca el l-a recomandat altuia pentru un loc de munca,si ca daca nu era el,nu ajungea unde este acum.Corect,i-a oferit o sansa,posibilitatea sa-si arate talentul,seriozitatea,vrednicia...jos palaria pentru asta!Si e corect sa-i fie recunoscator.Dar...din punctul meu de vedere,iti sunt recunoscator,imi arat recunostinta,la randul meu incerc sa ma recompensez fata de tine,cu vorbe bune,ganduri bune,poate la randul meu ajung in posibilitatea sa te ajut si eu ,si o voi face cu tot sufletul pentru ca esti un om de nadejde,un om ce merita stimat!Dar in momentul in care tu mi-ai facut o recomnadare in trecut,iar dupa un timp te comporti cu mine de parca as fi ultimul om,ma tratezi cu o lipsa evidenta de respect,cu toata parerea de rau,incerc sa aflu ce motive ai sa te comporti asa,daca am gresit incerc sa remediez,dar daca o faci pentru ca esti un om lipsit de caracter si-ti permiti sa ma tratezi rau doar pentru ca nu am posibilitatile tale,sau pentru ca prin vrednicia mea ,te-am depasit si tu ma invidiezi azi,ei bine in cazul asta,eu ma retrag si prefer sa nu mai am de-a face cu tine!Cat despre recunostinta ce ti-o darorez...s-avem pardon!
Din pacate astfel de situatii sunt frecvente in comunitatile de romani din strainatate.Mie mi s-a reprosat la un moment dat cum de mi-am facut prieteni printre localnici,cand ei cei care sunt de ani acolo nu au reusit.Cum de aveam o viata sociala,mergeam in vizite,eram invitata la masa...etc etc.Sincer nu stiu cum am reusit sa ma integrez atat de bine,sa-mi fac prieteni,dar stiu ca depinde doar de noi insine ce impresie facem.Daca te duci in afara tarii,sa muncesti cinstit,esti un om corect,un om de cuvant,ai verticalitate,si ei te percep ca atare,si te trateaza ca atare!Daca nu esti serios,nu stii sa muncesti nimic,nu esti pregatit,si fie din disperare sau din alte motive doar de tine stiute,accepti sa fii umilit,sa fii tratat sub conditia ta de om,ei bine si ei profita si te trateaza ca atare.
Dar deja am deviat de la tema propusa...in concluzie:nu putem generaliza,suntem sau nu suntem solidari,noi romanii!Unii suntem,unii nici macar nu sesizeaza ca altii traiesc altfel decat ei,ca au nevoi,probleme,suferinti.Cred ca depinde de fiecare ce suflet are,ce constiinta morala,poate si de felul cum au fost educati,de ce au vazut in familiile lor...una peste alta,in ce priveste solidaritatea,n-om fi noi ''fruncea''dar nici ai mai nepasatori oameni nu suntem!

Multumiri pentru promptitudine!Eram sigura ca este asa cum sustineti dumneavoastra!Sper din tot sufletul ca este asa cum sustineti dumneavoastra in privinta notarului respectiv...este un notar din localitate,il cunosc personal si nu as vrea sa cred ca a fost de rea credinta.Vreau sa cred ca mai exista oameni corecti in tara asta!Multumiri!
:(( Buna ziua,revin cu o noua problema:prietena mea a mostenit in timpul casatoriei,o casa de la bunici,impreuna cu sora ei.
In momentul dezbaterii mostenirii,sora ei i-a cedat dreptul de mostenitor,acest fapt fiind inscris in certificatul de mostenitor.Casatorita fiind,a locuit in aceasta casa impreuna cu sotul si fiul rezultat din aceasta casatorie legitima,a adus diverse imbunatatiri casei,a incropit o gospodarie serioasa,casa fiind la tara,in judetul giurgiu.
In urma cu 7 ani,a ramas vaduva,sotul decedandu-i de foarte tanar.Urmeaza sa faca succesiunea dupa defunctul sot,iar notarul i-a spus ca la succesiune trebuie sa participe si fratii defunctului,deoarece au drept de mostenire.Ma intreb ce drept ar avea fratii defunctului,din moment ce ei au fost casatoriti legitim,au un fiu de 27 ani casatorit care locuieste in acea casa,iar casa in definitiv a fost dobandita prin mostenire de catre ea?As dori sa primesc un raspuns clar daca se poate de la un notar public sau avocat care se ocupa de astfel de probleme.
Nu mi se pare normal sa imparta casa in care a locuit de la nastere cu parintii ei,bunicii i-au facut act de mostenitor...sa o imparta cu rudele sotului defunct,doar pentru ca au adus imbunatatiri in timpul casniciei lor?!:Ori din cate stiiam eu,sotia si fiul ar trebui sa fie unicii mostenitori ai sotului...
Va multumesc anticipat si va doresc mult succes in activitate!Sa aveti o primavara de vis...atunci cand v-a sosi!