avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 768 soluții astăzi
Forum Activitate Nicolae Slava

Activitate Nicolae Slava

Mi s-ar putea sugera o sursa credibila si ampla in care se detaliaza exact care sunt DREPTURILE si RESPONSABILITATILE unui medic REZIDENT? O persoana cunoscatoare in domeniul legal cred ca ar putea raspunde in mai putin de 60 de secunde :) M-ar ajuta o sursa mult mai particularizanta / specifica fata de drepturile si libertatile care apar, de exemplu, in Constitutie ;) Cu multe multumiri, as putea oferi oricand expertiza in domeniul meu, fiind arhitect.
As dori sa apelez la ajutorul unui avocat in urmatoarea problema, insa nu sunt convins ca termenul procedural este suficient de ingaduitor pentru a mai reusi acest demers.

Dar despre ce anume ar fi vorba? Sunt parte vatamata intr-un dosar in care am formulat la Politie (in luna ianuarie 2012) o plangere penala pentru savarsirea infractiunilor de furt si de inselaciune. In particular, din naivitate si credulitate, am permis unor persoane sa locuiasca intr-unul dintre apartamentele mele din Bucuresti, iar acestia mi-au inselat increderea in mod grav, profitand de faptul ca fusesem plecat din Bucuresti cu ocazia Sarbatorilor de iarna. La incurajarea politistului care mi-a dictat plangerea la inceputul lunii ianuarie 2012, pentru ca atunci inca intrevedeam posibilitatea ca cele 2 persoane sa imi inapoieze bunurile (inclusiv obiecte de arta!) etc., am formulat plangerea in temeiul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 210 si art. 215, alin. 1 Cod Penal, desi evident ca cele 2 persoane NU imi sunt rude in nici un fel (nici vorba!), insa in cuprinsul art. 210 Cod Penal se invoca si posibilitatea ca faptuitorii sa "locuiasca impreuna cu persoana vatamata". De fapt, a fost vorba despre inchirierea apartamentului, insa nu si a unei parti a apartamentului (unul foarte incapator) in care erau tinute anumite valori, inclusiv obiecte de arta. Iata, prin urmare, ca faptul ca nu am apelat, inca de la bun inceput, la un avocat specializat, m-a dezavantajat in mod vadit. Nu doresc sa repet greseala si in contextul de fata.

Referitor la ultimele saptamani, eu am lipsit din Bucuresti inca din preziua Zilei Nationale si am revenit abia ieri seara tarziu, imediat dupa Craciun. In cutia postala, am gasit o "REZOLUTIE" in care Doamna Procuror dispune "neinceperea urmaririi penale" fata de faptuitori. Pe plicul (pe care l-am pastrat cu maxima grija) apare o stampila cu data de 10 decembrie 2012, iar, pe verso, o a doua stampila cu data de 11 decembrie 2012 (in formatul de pe plic: 11 12 12), aceasta din urma fiind, banuiesc, si data relevanta. In adresa de inaintare (scrisa de Parchet pe doar o jumatate de pagina A4) care precede "REZOLUTIA" amintita mai sus, scrie exact asa:

"Cu drept de plangere in 20 de zile de la comunicare, conform art. 278, alin. 1 si 3 C. p. p.".


Desigur, doresc neaparat sa apelez la serviciile unui avocat pentru a formula aceasta plangere in 20 de zile de la comunicare, PENTRU CA MIZA ESTE MARE IN ACEST DOSAR (!), insa nu imi este prea clar care ar fi CHIAR ULTIMA ZI din aceste "20 de zile de la comunicare".

Chiar daca nu ma prea pricep, m-am mobilizat astazi mai devreme si am mers la Parchet si am obtinut, dupa multe eforturi de convingere, fara prea mare intarziere, copia INTEGRALA a dosarului. Cu aceasta ocazie, am inteles de la niste simple secretare ca nu s-ar socoti ziua de la care incepe sa curga termenul, iar nici ziua in care termenul se implineste si ca, in plus, DACA ultima zi cade intr-o zi nelucratoare, ATUNCI termenul expira in prima zi lucratoare care urmeaza, ACESTE DISPOZITII LEGALE PUTAND SA MAI PRELUNGEASCA TERMENUL CU MACAR CATEVA ZILE!! CEEA CE, EVIDENT, AR FI EXTREM DE IMPORTANT PENTRU A MAI AVEA TIMP SA FACEM CEVA!

Pe scurt, dupa prezentarea intregii situatii cu lux de amanunte, as avea doar 2 succinte intrebari (corelate), pentru a vedea daca mai am timp fizic (fara insa sa ma angajez intr-o goana nebuna, pe efectiv ultima suta de metrii...) ca sa mai apelez la un avocat, pentru a uza de "dreptul de plangere in 20 de zile de la comunicare":

INTREBAREA 1: CARE ESTE EFECTIV ULTIMA ZI IN CARE AS PUTEA DEPUNE, PRIN INTERMEDIUL AVOCATULUI, ACEASTA PLANGERE, FIE PRIN POSTA, FIE, PREFERABIL, DIRECT LA PARCHET?

INTREBAREA 2: IN PLUS, CARE ESTE EXACT ARTICOLUL DIN CODUL DE PROCEDURA PENALA CARE I-AR PERMITE AVOCATULUI SA DEPUNA PLANGEREA LA PARCHET (SAU S-O TRIMITA PRIN POSTA) PANA IN ACEA ZI PARTICULARA?

Cu multe multumiri,
Cele mai alese sentimente,
Al Dumneavoastra,
Arh. Nicolae Slava
romascanu a scris:

Un astfel de inscris nu poate opri pe nimeni sa bata campii cu gratie in orice cerere adresata oricui in trece prin cap.


Prin ceea ce scrie aici Doamna Avocat, s-ar putea intelege ca instanta ar fi normal sa se pronunte, pentru ca ceilalti "bata campii cu gratie"......

Chiar daca "nu exista temeiul de drept pe care il cautati", poate exista (cum cred ca si-ar dori Dl. Serban) o prevedere legala "mai slaba", care sa excluda implicarea Distrigaz si ANRE pe baza de competenta inferioara fata de instanta... Asa mi s-ar parea normal sa fie. Nici in profesia mea nu se pronunta oricine, oricum...
Mult Stimate Domn: desi nu sunt competent sa ma pronunt in problema juridica tehnica pe care o ridicati, am citit mesajul dumneavoastra cu mult interes. Cred ca acei avocati care au citit mesajul Dumneavoastra nu au gasit o solutie, pentru ca altfel v-ar fi raspuns. Ce avocat nu-si doreste un client serios, educat si cu posibilitati financiare...?? Cu multa stima.
Chiar daca SINGURA mea intrebare -- necesara luarii unei decizii definitive -- trage, din nou, discutia in domeniul strict si bine delimitat al dreptului, acest lucru nu inseamna nicidecum ca eu nu as fi apreciat foarte mult toate celelalte sfaturi utile si pertinente care mi-au fost oferite mai sus. Adresez multumiri. :)
Deja ma gandisem sa urmez sfatul persoanelor care m-au consiliat aici pe forum, in mod binevoitor, intelept si echilibrat, fapt pentru care le multumesc din suflet!! Dar parca mai exista dreptate, pe undeva. Bomba a sosit in aceasta seara. Cea mai buna prietena si "confidenta suprema" a sotiei mele (de cand o stiu) m-a sunat, desi era ultima evolutie din lume la care m-as fi asteptat!! Mi-a spus ca ar fi declinat defintiv propunerea de a fi martora sotiei mele in procesul de divort -- ca ar fi refuzat din nou, inclusiv dupa o lunga discutie fata in fata pe care ar fi avut-o astazi. Am intrebat-o ce motive a avut sa refuze. Mi-a zis ca nu-mi poate spune decat o singura idee si ca restul n-ar fi corect sa-l discute. Mi-a spus ca a refuzat pentru ca stie de la sotia mea ca noua persoana este un minunat amant si o sursa nesecata de senzatii tari, dar ca pana si sotia mea ar avea multe momente in care nu ar fi tentata sa vada relatia ca mergand prea departe. "Confidenta suprema" a sotiei mele este o persoana prea echilibrata si prea rationala (o "balanta" cu multe virtuti!) pentru a judeca gresit lucrurile!

La o analiza mai atenta, sunt de acord ca o plangere penala pentru adulter -- chiar daca ar MAI fi posibila potrivit legislatiei actuale -- nu ar ajuta cu nimic. Dimpotriva. Ar altera niste raporturi, chiar daca sunt convins ca sotia mea intelege prea bine ca TOT ce fac eu este subordonat unui singur scop: sa salvez ce s-ar mai putea, EVENTUAL, salva. Stie ca nu as putea si nu i-as face niciodata vreun rau, indiferent unde s-ar ajunge! Asta stie dincolo de cuvinte!!! De mult timp...

Cred ca UNELE tergiversari (NU si aceea care ar fi vizat desconspirarea adulterului) ar putea, totusi, sa ajute. Sper inca in faptul ca sotia mea sa epuizeze acest drog si sa revina la un mod mai intelept de a privi situatia. N-ar fi prima ei ratacire si nici prima revenire... Tergiversarile cred ca ar ajuta-o in consumarea si finalizarea (sper) a drogului...

Mai raspund acum la 2 mesaje care mi-au fost scrise cu bunavointa:

1) gi_jane2: "Nu vad de ce sotia, daca a dorit sa divorteze, nu a fost de acord cu divortul la notar".

Divortul la notar a fost CONDITIONAT de un partaj intr-un raport atat de socant, incat imi este MIE rusine si jena sa invoc punctul de vedere respectiv.

2) Domnul Avocat Mihai Gaita: "Colega are dreptate, articolul care incrimina adulterul este abrogat de 5 ani.... Idem in cazul prezumtivei infractiuni de marturie mincinoasa".

Sincer, aici nu am inteles in ce sens este "idem in cazul prezumtivei infractiuni de marturie mincinoasa". Iar SINGURA MEA INTREBARE pe care as mai pune-o pe forum -- inainte sa hotarasc cum va fi oportun sa actionez -- este intrebarea mea anterioara:

"Intreb daca as putea obtine acelasi lucru, adica ca DOSARUL CIVIL DE DIVORT SA FIE INTRERUPT (SUSPENDAT) TOTAL PANA LA RAMANEREA DEFINITIVA SI IREVOCABILA A DECIZIEI IN DOSARUL PENAL CARE VIZEAZA SAVARSIREA INFRACTIUNII DE MARTURIE MINCINOASA (art. 260 Cod penal)".

Din nefericire, ma tem ca cele scrise de Domnul Avocat Mihai Gaita raman valabile si pentru (foarte probabila) comitere a infractiunii prevazute si pedepsite de art. 260 Cod penal, adica infractiunea de "marturie mincinoasa":

"Suspendarea pentru temeiul de drept prevazut de art 244 alin. 1 pct. 2 C.p.civ. se poate cere in situatia in care este INCEPUTA urmarirea penala. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca dumneavoastra sa formulati plangere prealabila, deoarece acest lucru nu echivaleaza cu INCEPEREA urmaririi penale".

Va multumesc, in mod anticipat, pentru eventualul raspuns (la SINGURA mea intrebare),
Cu deosebita stima,
Nicolae Slava
Buna ziua!

Divortul nostru este mai putin obisnuit. Intre mine si sotia mea este o diferenta de varsta de 16 ani (ea este mai tanara cu 16 ani). Suntem casatoriti din anul 2006. Noi am trait (si traim in continuare) exclusiv in Bucuresti. Din anul 2009, noi ne-am despartit in fapt, in sensul ca nu mai locuim de atunci impreuna. Inca din anul 2008, cand evident ca noi inca mai locuiam impreuna, stiam prea bine faptul ca ea ma inseala cu o persoana cu care acum isi si doreste sa ramana pe mai departe impreuna! In anii 2008 si 2009, desi aveam probe, eu am adoptat o atitudine extrem de toleranta fata de aceasta situatie, inchizand voit ochii fata de acest adulter, in marea speranta ca, poate, lucrurile se vor mai estopma, cand, in realitate, s-au agravat! In luna octombrie 2010, fara sa-mi spuna in nici un fel, sotia mi-a intentat divort. Am avut deja un prim termen de judecata la finalul lunii februarie 2011. La acest termen de judecata, ultima mea speranta ca s-ar mai putea salva casnicia noastra s-a spulberat. Chiar daca noi NU avem nici un copil, totusi, divortul prin notarul public sau la starea civila este cu totul imposibil, in cazul nostru, pentru simplul motiv ca sotia respinge categoric aceasta varianta!

Motivul pentru care va scriu este urmatorul: as dori sa angajez un avocat care sa formuleze pentru mine o plangere prealabila de punere in miscare a actiunii penale pentru comiterea de catre sotia mea, IN FORMA CONTINUATA, a infractiunii de adulter (art. 304 Cod penal). Miza cea mai importanta pentru mine nu este insa ca sotia mea sa raspunda penal, pana la urma, ci miza pe departe cea mai importanta pentru mine o reprezinta faptul ca DOSARUL CIVIL DE DIVORT SA FIE INTRERUPT (SUSPENDAT) TOTAL PANA LA RAMANEREA DEFINITIVA SI IREVOCABILA A DECIZIEI DIN DOSARUL PENAL CARE VIZEAZA SAVARSIREA INFRACTIUNII DE ADULTER. Cu alte cuvinte, ceea ce este esential pentru mine e SA CASTIG CAT MAI MULT TIMP si SA AMAN DIVORTUL CAT MAI MULT CU PUTINTA. As spera foarte mult ca se aplica cazului nostru art. 19, alin. 2 din "Codul de procedura penala":

"Judecata in fata instantei civile (adica procesul de divort care are al 2-lea termen in 01 aprilie) se suspenda pana la rezolvarea DEFINITIVA a cauzei penale (adica dosarul penal pentru adulter, pe care as dori sa-l intenteze un avocat pentru mine)".

A doua si ultima mea intrebare se plaseaza in urmatorul context: detin informatii certe ca sotia mea va aduce deja martorii la cel de-al doilea termen de judecata in procesul de divort (desi la primul termen s-a amanat cauza pentru angajare aparator). Sunt perfect constient cat de tendentios si de mincinos vor vorbi martorii alesi de catre sotie, martori care am toate motivele sa fiu convins ca se vor face vinovati de comiterea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 260 Cod penal, adica infractiunea de "marturie mincinoasa". In eventualitatea in care marturia a cel putin unuia dintre martorii sotiei va intruni -- asa cum am toate motivele sa ma astept -- elementele constitutive ale infractiunii de "marturie mincinoasa", atunci intreb daca as putea obtine acelasi lucru, adica ca DOSARUL CIVIL DE DIVORT SA FIE INTRERUPT (SUSPENDAT) TOTAL PANA LA RAMANEREA DEFINITIVA SI IREVOCABILA A DECIZIEI IN DOSARUL PENAL CARE VIZEAZA SAVARSIREA INFRACTIUNII DE MARTURIE MINCINOASA.

In concluzie, cele doua intrebari ale mele se refera la faptul daca as putea obtine SUSPENDAREA TOTALA a dosarului civil de divort PANA LA RAMANEREA DEFINITIVA SI IREVOCABILA A DECIZIEI IN DOSARUL PENAL CARE VIZEAZA fie SAVARSIREA INFRACTIUNII DE adulter, fie COMITEREA (EXTREM DE PROBABILA A) INFRACTIUNII DE marturie mincinoasa.

Va multumesc, in mod anticipat, pentru un posibil raspuns.
As dori sa pun in discutie o problema foarte importanta, dar si destul de delicata. Acum aproximativ 30 de ani, am fost casatorit si, ulterior, am divortat, din casatorie rezultand doi frati gemeni, care se apropie de implinirea varstei de 30 de ani. Acum aproximativ 20 de ani, dupa ramanerea definitiva a sentintei de divort, am trait constant, un numar de ani, cu o femeie, cu care NU m-am casatorit -- insa, cu toate acestea, din relatia noastra s-a nascut un copil (de sex feminin) in anul 1993. Motivul despartirii noastre de atunci si motivul pentru care nu am dorit sa ma casatoresc l-a reprezentat faptul ca am avut intotdeauna suspiciuni (intemeiate pe argumente puternice), potrivit carora fata nascuta in anul 1993 este, de fapt, rodul unei relatii pe care respectiva femeie (cu care, repet, nu m-am mai casatorit) a avut-o cu un alt barbat. Am insistat atunci foarte mult pe ideea unui test de paternitate si -- tocmai pentru ca si acest test mi-a fost constant refuzat -- am hotarat sa refuz sa ma casatoresc (din nou). In pofida tuturor acestor intamplari grave -- gratie situatiei materiale bune pe care profesia mi-a oferit-o -- inainte de despartire, i-am pus respectivei femei, pe numele ei, apartamentul de 4 camere luxos in care am convietuit in acei ani. Am tot sperat ca va intelege gestul meu si va reveni asupra deciziei ei si va permite testul de paternitate, astfel incat sa am motive temeinice sa revin in viata ei. Aceste lucruri nu s-au mai intamplat niciodata si totul a ramas la stadiul de simpla speranta.

La mai multi ani dupa despartire, eu m-am casatorit, a doua oara, cu o alta femeie din Bucuresti. Sotia mea actuala -- chiar daca are raporturi excelente cu cei doi fii (frati gemeni) din prima mea casatorie -- a devenit, totusi, cu trecerea timpului, din ce in ce mai decisa si mai transanta in dorinta ei de a nu mai tolera sa auda nici un cuvant despre fiica despre care am rezerve serioase ca imi apartine din relatia anterioara, fiica care nu este acum departe de implinirea varstei de 18 ani. Lucrurile s-au radicalizat dupa refuzarea, pana si in ziua de astazi, a realizarii testului de paternitate de catre respectiva femeie cu care am fost eu impreuna atunci. Pe de alta parte, si fii mei (din prima casatorie) doresc sa stie adevarul. Intr-un final, la insistentele extreme ale sotiei mele actuale, s-a ajuns la urmatoarea decizie: daca nu ni se va permite testul de paternitate (si e aproape sigur -- in raport de, poate, 95 % -- ca testul de paternitate NU ni se va permite niciodata), atunci familia noastra doreste (si eu, in particular) S-O DESFIEZE pe fata care (pare sa fie destul de limpede ca) NU imi apartine, de fapt, in nici un fel. Situatia este foarte jenanta si delicata pentru noi, insa acum suntem ferm decisi s-o rezolvam. Ca sa stim la ce sa ne asteptam, am dori sa aflam exact CE AR PRESUPUNE ACEASTA PROCEDURA DE DESFIERE. Am dorim sa stim cum se infatiseaza PROCEDURA DE DESFIERE atat in varianta AMIABILA, cat si in versiunea PRIN INSTANTA. Va adresez multe multumiri anticipate si, de asemenea, scuze pentru prezentarea unei situatii atat de neplacute si de delicate.