syma
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Buna seara,
Intervin pentru ca am o poveste asemanatoare, doar ca relatia tatalui meu cu mama mea a fost sa zicem putin mai "serioasa", atat ca el nu dorea copii... asadar cand am aparut eu si mama nu a vrut sa renunte la mine, el s-a "retras", si nici nu a vrut sa ma recunoasca. Mama a obtinut in instanta, cu martori si analize, recunoasterea faptului ca sunt totusi fiica lui, si el a trebuit sa-mi plateasca pensie alimentara pana cand am terminat facultatea. Mama m-a crescut singura, nu s-a mai casatorit...
Stiam asadar cine e tatal meu, unde sta... dar ne-am intalnit doar o singura data, intamplator, pe strada (eram cu mama), iar eu nu am vrut sa vorbesc cu el (aveam vreo 12 ani). Dupa ce mi-am aranjat si eu viata (pt ca voiam sa-i arat ca am reusit si fara el si ca nu am nevoie de nimic de la el), si am devenit si mama, am vrut sa-l cunosc si sa-i spun ca l-am iertat, si i-am facut o vizita cu nepotul lui de 6-7 ani dupa mine. A fost socat, nu m-a invitat in casa - s-a scuzat ca e dezordine si mizerie -, am vorbit, a fost relativ normal dar a tinut sa mentioneze ca s-a certat cu mama, si totusi m-a intrebat ce face ea si daca e bine (el nu prea era, avusese deja un AVC). Evident, mi-a fost mila de el, mai ales ca a spus ca are doar o nepoata care mai vine sa aiba grija de el si nu era prea multumit; asa ca m-am oferit sa-l mai vizitez, sa-l ajut cu treburile si cumparaturile, a fost de acord... si am plecat. L-am sunat dupa cateva zile sa-l intreb ce are nevoie si ce-i place sa-i cumpar de mancare, pt ca intentionam sa merg din nou la el, asa cum convenisem. A fost un om total diferit de cel pe care-l intalnisem: a inceput sa-mi spuna ca nu sunt copilul lui, sa vorbeasca urat despre mine si despre mama, si mi-a cerut sa-l las in pace - desi eu nu-i cerusem absolut nimic, ba din contra. Asa ca m-am lasat si eu prada frustrarilor acumulate in atatea zeci de ani si i-am spus tot ce am considerat ca merita sa auda : ca a fost si a ramas un nemernic, ca n-o sa mai ma vada, si ca n-are decat sa moara singur ca un caine....Cam asa s-a si intamplat dupa vreo doi ani, iar eu am aflat la cateva luni dupa moartea lui - interesandu-ma la politie...
Iar atunci cand am aflat ca a murit, tot eu am regretat purtarea mea fata de el, un om batran si bolnav, si am avut chiar nevoie de consiliere psihologica pt ca imi reprosam ca nu am insistat, ca nu m-am mai dus sa-l vad si sa-i duc cele necesare, sa incerc sa am grija de el... Cu timpul, am reusit sa "ma iert" si sa-mi spun ca poate a fost justitia divina...si am mers mai departe, dar m-am si luptat si am obtinut partea mea de mostenire din casa in care locuia, ca o compensatie pentru absenta lui si a oricarui gest fata de mine in toti acei ani, dar mai ales pt felul in care m-a respins din nou, a doua oara.
Imi cer scuze pentru un mesaj atat de lung, am vrut doar sa-i transmit userului @alexfelea o alta idee de a proceda (la politie, daca are vreo adresa pe acea scrisoare), si mai ales sa fie pregatit pentru orice fel de reactie, daca isi va gasi tatal: din pacate, viata nu ofera mereu un final ca in filmele de la TV...
Toate cele bune !
Nu, e bun propriu al celui care l-a cumparat.
Sotul neproprietar ar avea un drept de creanta pt ratele ce se vor plati in timpul casatoriei, insa celalalt sot, adica proprietarul poate face dovada ca parintii sai achita parte din rate sau ca ii doneaza bani pt plata ratelor, chestiunea asta se transeaza la partaj.
Buna ziua,
In cât timp se prescrie dreptul de creanta al sotului neproprietar, sau dreptul de a deschide o acțiune în pretenții întemeiată pe dreptul de creanță ?
Multumesc.
Este regretabil ceea ce s-a întâmplat si aveti întreaga mea întelegere si compasiune, mai ales ca am trecut si eu printr-un astfel de eveniment neplacut cu baiatul meu, tot într-o pauza în clasa a I-a (accident urmat de operatie, dar din fericire a ramas doar cu o cicatrice la picior).
Vreau sa atrag atentia asupra atitudinii pe care o au cadrele didactice si din pacate si ceilalti parinti în astfel de situatii. Din nefericire, în scoli se întâmpla tot timpul accidente, la orice vârsta, dar în loc sa se caute negarea si musamalizarea lor sau acuzarea copiilor (pentru ca nu sunt “cuminti" ) si a parintilor (pentru ca nu-si “educa” adecvat copiii), conducerea scolii si cadrele didactice ar putea sa se autosesizeze în astfel de situatii neplacute pentru a lua masuri în beneficiul tuturor (de ex. o mai buna organizare în timpul pauzelor, sau eliminarea unor eventuale surse de accidente si securizarea mediului – curatarea copacilor, cum au facut în acea scoala; sedinte de sensibilizare a parintilor si atentionare a elevilor, etc.), sa încerce macar sa faca ceva, orice. Si mai ales cu totii - si cadre didactice, si parintii din acea clasa - ar putea da dovada de omenie si empatie fata de copilul accidentat si familia acestuia, în loc sa se scuze, sa arate cu degetul catre altcineva sau sa se bucure ca nu li s-a întâmplat lor : sa se ofere sa ajute cu orice - începând cu bani pentru operatii sau tratamente, care se pot strânge din partea parintilor (oricum se cer bani pentru aproape orice în scoli), din fondul scolii sau din alte surse, si pâna la ajutor la lectii pentru acel copil, ajutor în gasirea unui specialist si în general interes si preocupare manifestate fata de nevoile copilului si familiei lui în acea situatie survenita în viata lui. Se poate gasi oricând un mod în care poti ajuta pe cineva, de multe ori nu costa mai nimic, dar conteaza foarte mult, pentru ca oricum o amenda sau îndepartarea din clasa sau din scoala a vreunui cadru didactic nu va usura situatia si suferinta copilului.
Eu o astfel de discutie am avut la scoala când a suferit acel accident baiatul meu, recunosc ca nu am avut succes pe moment, iar ulterior nu stiu daca au avut ecou recomandarile mele pentru ca am preferat sa mut copilul la alta scoala.
Îi doresc doamnei multa întelepciune, tarie si curaj daca va dori sa continue demersuriile cu plângere la Inspectorat, cu actiune în justitie, mediatizarea cazului prin presa sau televiziuni, sau orice alte masuri va mai decide sa întreprinda. Si cel mai important, multa sanatate si grija si dragoste fata de copil !
Va rog sa ma ajutati cu un sfat/ o solutie in urmatoarea problema : am cumparat un imobil, iar in contract se mentioneaza ca "predarea imobilului se va face neconditionat pana la data de 31.07.2010 fara indeplinirea altor formalitati". Eu am stabilit cu vanzatorii ca ma voi muta pe 7.08.2010 si au fost de acord, dar acum spun ca nu au cum sa elibereze imobilul pana la acea data si vor sa-i mai las o luna.
Ce posibilitati am sa intru efectiv in imobil la data prevazuta de mine, pe 7.08., ce pot face pentru a-i determina sa plece intre timp ?
Multumesc mult pentru ajutor.
Imi place noua infatisare a site-ului, este mai "structurat", parca mai clar si paginile se afiseaza mult mai repede (la mine); oricum, e o schimbare binevenita.
Felicitari intregii echipe si multe multumiri pentru eforturile pe care le depuneti pentru noi !
Multumesc tuturor pentru raspunsuri si sfaturi.
Este evident ca e preferabil sa astept finalizarea divortului, dar cine poate sti cat va dura acesta, daca sotul nu este de acord ?! Pe de alta parte, daca inchei un antecontract trebuie sa mentionez in cat timp voi achita diferenta de pret, si iarasi ajung la problema timpului : nu pot sa cer cuiva sa astepte n luni pentru un contract definitiv, in plus fara sa fiu sigura ca dupa acel timp situatia s-a rezolvat...
Voi studia posibilitatile evocate de dvs. si voi vedea ce se mai întâmpla intre timp.
Apreciez în continuare orice alta idee îmi poate oferi oricine si va multumesc înca o data pentru suport si timpul acordat !
Va rog sa ma ajutati cu urmatoarea situatie : intentionez sa cumpar un imobil, prin credit ipotecar obtinut de mine pe baza venitului meu, dar în paralel ma pregatesc pentru deschiderea unui proces de divort (care nu a putut avea loc pâna acum, deoarece am sperat ca vom ajunge la un acord pentru divort, ceea ce nu s-a întâmplat).
Cum pot proceda pentru ca imobilul pe care doresc sa-l cumpar sa fie doar bunul meu propriu si sa nu fie luat în considerare pentru partaj ? e posibil ca celalalt sot sa dea eventual o declaratie la notar prin care sa afirme ca nu contribuie cu nimic la acea achizitionare si deci ca nu are nicio pretentie referitor la acel imobil ?
Ideea era sa astept terminarea divortului pentru ca totul sa fie curat si clar, dar nu toti proprietarii care vând pot astepta, si nu as vrea sa pierd vreo ocazie doar pentru ca nu am divortat înca.
Multumes pentru orice sugestie sau sfat.
Multumesc pentru raspuns. Asa simplu este deci ? nu trebuie ca societatea sa aiba activitate, profit, sa depuna ceva acte la notar ?! Si cum ar trebui sa procedez pentru a nu plati tva (spunea vânzatorul ca nu mai platesc tva daca vânzarea se face catre o societate comerciala) ?
avocatnet.ro explicăm legislația
