buna ziua!
ma aflu in vizita la prieteni intr-o tara din spatiul schengen. biletul de avion a fost cumparat dus intors cu interval de 97 de zile. exista posibilitatea sa schimb data de intoarcere dar costa destul de mult. as vrea sa stiu care este regula in vigoare privind vizitarea sptiului schengen, eventual care sunt complicatiile care apar daca depasesc cele 90 de zile. din cate imi aduc aminte parca nu am facut passport control cand am intrat aici in tara, pe pasaport n-am nicio viza sau stampila din care sa reiasa data intrarii.
stiu "din auzite" ca pot petrece 3 luni (90 de zile) fara a face formalitati de stabilirea rezidentei ( pe care le-as face daca nu ar fi foarte complicat cu copilul meu minor care este in incredintarea mea dar fara hotarare judecatoreasca, deci banuiesc ca nu-i pot schimba domiciliul cand vreau eu).
multumesc!
Buna ziua!
As vrea sa stiu daca este adevarat ca nu pot sta decat 90 de zile intr-o tara din spatiul Schengen daca statutul meu este "turist". Adica nu solicit rezidenta, nu muncesc, nu merg la scoala. Doar imi vizitez niste prieteni.
Biletele deja sunt luate si depasesc 90 de zile :)
Pe net nu gasesc decat informatii foarte vechi, de acum cativa ani.
Va multumesc!
multumesc!
asa ma gandeam si eu
mi se pare aberant sa fim obligati sa ne juecam cand noi de fapt ne intelegem bine. el vine in vizita cand ar timp, asa ca nici orarul de vizitare nici altceva nu trebuie sa ajunga la tribunal pentru ca noi avem un copil impreuna nu un litigiu. groaznic de complicat a fost si sa declar copilul la domiciliul meu, sa cer drepturile banesti in judetul meu, desi omul a venit cu mine la starea civila in orasul lui (unde am si nascut) mai trebuia sa vina si cu mine pentru livretul de familie care trebuia in dosarul de alocatie.
si mai e si indolenta functionarilor care iti spun senini a doua zi cu totul altceva decat ce spusesere la inceput incat pare ca ei lucreaza doar pentru pensionari si someri sau cine alticneva are timp sa umble sute de kilometri pentru niste aberatii.
si daca ne judecam si el e de acord cu ce spun eu in inaintare si nu se prezinta si nu aducem martori si nu ne spurcam acolo, cat poate sa dureze o astfel de actiune pana am hotararea jud?
buna ziua!
va rog sa-mi explicati sa procedez ca sa merg cu fiul meu intr-o vacanta in strainatate. noi parintii suntem despartiti dar nu ne-am judecat pentru incredintarea minorului carel se afla in grija mea cu acordul scris al tatalui, dat in fata oficiului de stare civila. mentionez ca sunt in relatii destul de relaxate cu tatal copilului care se declara de acord cu aceasta vizita.
pasaportul meu este expirat din 2009, imi voi face altul. copilul se inscrie pe pasaportul meu sau ii fac si lui? ( copilul are 14 luni)
excursia noastra este destul de bine delimitata in timp dar exista posibilitatea sa vizitam si alte tari in acea perioad.
pe langa actele necesare pentru pasaportul copilului (sau inscrierea in pas meu) trebuie sa am si alte acte care sa dovedeasca acordul tatalui pentru trecerea acestor granite? ( de exemplu, mergem o luna in franta dar prietenii nostri vor sa petrecem un weekend lung in tunisia)
o problema ar fi ca tatal locuieste la cateva sute de km de noi si este foarte ocupat. este nevoie de prezenta lui fizica la indeplinirea acestor formalitati sau se poate rezolva totul prin documente facute la notariat?
ipotetic vorbind, daca as avea o hotarare judecatoreasca de incredintare ar fi mai simplu?
va multumesc!
un barbat care nu vrea sa procreeze are la dispozitie cateva metode destul de eficiente. ca sa nu mai zic ca in cazul aventurilor prezervativul te fereste de mult mai multe si mari neplaceri decat un bebelus.
un barbat sificient de matur cat sa stie cum vine barza si cum se utilizeaza o femeie actioneaza in cunostinta de cauza si trebuie sa isi asume responsabilitatea faptelor sale. nu copilului trebuie sa i se restranga drepturile ci adultilor iresponsabili.
si mai cred ca cea mai mare greseala generalizarea. nu "ce poate sa faca un tata", ci "ce poate sa faca acest tata despre care se discuta". ca poti fi nepasator, superficial, si nesimtit, in fine un parinte mai puitn bun decat celalalt, fie ca esti barbat, fie ca esti femeie.
nu vreau sa cred ca acest post imi era adresat mie doar pentru ca nu am fost casatorita. noi am fost doi oameni care ne-am iubit si am locuit impreuna cativa ani, iar copilul a fost dorit si asteptat. nu copilul a fost greseala noastra ci despartirea
imi pare rau de discriminarea impotriva taticilor care pleaca cu a doua sansa chiar daca ar fi parinti mai buni decat mamele, dar nu eu am autoritatea de a judeca aceste cazuri. in cazul nostru se va pune in balanta tatal bogat si foarte ocupat si mama average cu foarte mult timp si disponibilitate.
va multumesc pentru raspunsuri!
cel mai important e sa-i fie bine copilului. de asta ma straduiesc sa fie totul bine cand ne viziteaza tatal lui si mi se pare important sa aiba o relatie cat mai buna cu el desi suntem foarte departe. avem un album de fotografii cu care recapitulam in fiecare zi "who's who". vorbim des la telefon, toti trei, in fine tot ce m-a dus capul. dar o vizita de cateva zile in acesta perioada mi se pare prea mult si nu in interesul copilului. in acest caz pun in balanta doar "impresia artistica" cu riscul de a-l vedea "minge". fiecare parinte are propriul set de valori si pareri. unii ii cred ca e bine pentru bebelusi sa fie infasati, unii nu ii iau in brate cand plang, altii nu ii culca niciodata in patul adultilor, si fiecare tabara are multi adepti.
important e cum ati spus, sa fie el fericit
e foarte greu de gestionat situatia asta.
dar imi este clar ca tot ce facem, fiecare dintre noi, in legatuira cu copilul, are ca scop secundar sa-l obtinem pentru crestere. si daca eu am atata minte sa nu-l transform in minge sau mijloc de santaj sau de razbunare, ma indoiesc ca ar fi la fel si in partea cealalta.
asa cum si eu ma gandesc cum "da" atitudinea mea asa si el spune ca vrea sa il ia ca sa aiba un precedent, sa arate ca se descurca. mi se pare firesc sa ne pregatim de judecata si sa ne calculam punctajul la "impresia artistica" asa cum mi se pare firesc sa-l vrem amandoi.
ma tem ca ar putea sa-l opreasca si cred ca nu e bine pentru copil sa plece de langa mine. singurul motiv pentru care l-as da acum cateva zile ar fi ca sa demonstrez o data in plus ca incurajez legatura cu tatal, desi acest mod de realizare mi se pare nepotrivit varstei.
multumesc!
si eu cred ca la 3 ani e ok sa inceapa sa petreaca cateva zile departe de mine, dar acum nu are nici un an.
a inceput sa manifeste anxietatea de despartire, plange daca nu are voie sa vina la mine, plange daca il ia cineva strain in brate.
e normal la varsta aceasta sa se manifeste asa, acum se formeaza atasamentul fata de familie si eu cred ca ar fi traumatizant sa fie despartit de ce ii este familiar in aceasta perioada. nu va invata cine este tatal lui intr-un weekend, dupa cum nu a invatat asta in urma celor 4 vizite. in cateva luni, un an jumate, va invata sa gestioneze lipsa mea. familia lui concreta e formata din mine si sora mea. cand va putea sa inteleaga chestii abstracte va sti si cine este tatal lui, dar vor trece cativa ani pana atunci. o excursie de 600 km, un weekend cu oameni noi si o despartire de mine nu sunt in interesul copilului de 11 luni, ci o satisfacere a nevoilor familiei paterne.
ma gandesc insa ca poate interpreta refuzul meu in instanta si am o situatie destul de delicata, nu vreau sa "pierd puncte" .
in orice caz, intrebarea initiala, daca are dreptul sa pastreze copilul si cum il pot aduce inapoi ramane valabila. din raspunsul d-nei avill si din restul topicului inteleg ca dupa solutionarea in instanta a incredintarii, ceea ce poate insemna ani buni.
o intrebare tehnica:
exista posibilitatea ca tatal, daca sunt de acord sa ia copilul un weekend, sa nu-l mai aduca inapoi? adica posibilitatea exista, dar ce consecinte ar avea acest lucru? cum l-as mai putea aduce inapoi?
copilul are acum 11 luni, tocmai l-am intarcat, este la mine pentru ca l-am luat cand noi, parintii, ne-am despartit (nu am fost casatoriti), este recunoscut de tata dar inregistrat la oficul starii civile ca locuind la domiciliul meu (am si livret de familie eu si copilul pe baza unei declaratii scrise a tatalui ca baiatul este in grija mea- dar nu am declaratiile respective, nici copii dupa ele). nu am reglementat in niciun fel incredintarea copilului si dreptul de vizitare. copilul avea 3 luni cand ne-am despartit si era hranit exclusiv la san, nu s-a pus problema sa-l las. tatal l-a vizitat de cate ori a voit, avand toata colaborarea mea (am ajustat programul copilului astfel incat sa "nimereasca" orele de joaca, indiferent ca a venit la 11 la 1 sau la 3, am intretinut o atmosfera calma pe alocuri vesela, desi situatia e chiar trista, etc).
in ultima vreme insista sa ia copilul pentru cateva zile, sa-l duca la bunica paterna si am inteles ca se pregateste sa-mi ceara in instanta incredintarea baiatului.
desi inteleg ca e spre binele copilului sa aiba relatii cu familia lui pe linie paterna, nu cred ca e cazul ca un copil sub 3 ani sa petreaca macar si o noapte departe de locuri si fete familiare si, in plus, ma tem ca va retine copilul pana la solutionarea in instanta a problemei incredintarii.
ce parere aveti de acest caz?
am editat (sters ) mesajul initial pentru protectia intimitatii noastre.
inteleg din restul topicului ca de obicei copilul ramane la mama, mai ales daca e bebelus, in afara de cazul cand mama e "denaturata".
inteleg ca sunt si tatici disperati si indragostiti de bebelusul lor dar aici nu e cazul. in cazul nostru tatal vrea copilul ca sa nu riste si vada veniturile dimnuate (se teme ca voi cere pensie alimentara) si ca sa isi multumeasca mama care simte nevoia sa ingrijeasca nepotelul. a avut oczia sa-si manifeste grija si interesul cat am stat impreuna si cu ocazia vizitelor si nu a aratat ca-l pasioneaza ingrijirea copilului.
avocatnet.ro explicăm legislația
