A nu se confunda cu ordonantele pronuntate in temeiul Ordonanei de urgenta 119/2007 cu privire la care, dat fiind cuprinsul art. 13, alin (3) se interpreteaza pot fi puse in executare inainte de solutionarea cererii in anulare, fiind aplicabile si dispozitiile Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 38/2007 privind neinvestirea cu formula executorie.
Acest punct de vedere este controversat, multe instante apreciind, dupa parerea mea eronat, ca si aceasta ordonanta se poate executa numai dupa solutionarea cererii in anulare. Dispozitiile art. 14 din Ordonanta 119/2007 care arata ca ordonanta de plata devenita irevocabila ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii in anunlare constituie titlu executoriu le apreciez ca realizand o similitudine cu cele ale art. 720 indice 9 C. proc. civ. in sensul de a excepta hotararea comerciala irevocabila de la orice formalitate in vederea dobandirii caracterului de titlu executoriu.
Ordonanta pronuntata pe somatie de plata nu poate fi pusa in executare inainte de solutionarea irevocabila a cererii in anulare.
Hotararile pronuntate in temeiul Ordonantei nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata sunt executorii dupa ce devin irevocabile.
Este irevocabila ordonanta:
1. de admitere in tot sau in parte a cererii creditorului impotriva careia nu a fost introdusa actiune in anulare sau
2. ordonanta impotriva careia a fost introdusa actiunea in anulare, care insa a fost respinsa prin hotarare ramasa irevocabila prin nerecurare ori prin respingerea recursului.
Ordonanta irevocabila va fi investita cu formula executorie, potrivit dipozitiilor Codului de procedura civila. Astfel investita ordonanta constituie titlu executoriu.
Nu sunt aplicabile dispozitiile art. 720, indice 8, Cod proc. civ. referitoare la hotararile instantei de fond date in materie comerciala si implicit nici cele ale Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 38/2007 intrucat se aplica prioritar regulile instituite prin legea speciala.
Referitor la prima intrebare, intr-adevar, nu sunt supuse executarii silite prin poprire sumele necesare platii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data infiintarii popririi (Art. 452 alin(2) lit c - C. proc. civ.).
Cu privire la cea de-a doua intrebare, si anume daca se poate formula o actiune de validare a popririi inainte de expirarea termenului de 6 luni prevazut de OG nr. 22/2002, modificata prin Legea 110/2007, trebuie remarcate urmatoarele aspecte:
1. Art. 454, alin(1) C. proc. civ. arata ca "poprirea se infiinteaza fara somatie, prin adresa insotita de o copie certificata de pe titlul executoriu…", insa, derogatoriu de la aceasta dispozitie, art. 2 din OG nr. 22/2002, modificata prin Legea 110/2007 stipuleaza: "Daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatiile de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului".
2. Termenul de 6 luni la care se refera OG nr. 22/2002, modificata prin Legea 110/2007 nu este unul de gratie, ci unul in care debitoarea urmeaza a face demersuri spre a obtine fonduri pentru a-si achita datoriile.
In cazul in care debitoarea nu face dovada lipsei de fonduri si nici nu se conformeaza adresei de poprire se poate formula o actiune de validare a popririi. Potrivit art. 460 alin (1) C. proc. civ. creditoarea poate sesiza instanta de executare, in vederea validarii popririi, daca tertul poprit nu-si indeplineste obligatiile ce-i revin in termen de 3 luni de la data cand tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila.
Dovedirea lipsei de fonduri de catre debitoare este absolut necesara, in lipsa acestei dovezi ordonanta ar institui posibilitatea legala ca debitoarea sa decida discretionar daca plateste inainte sau numai dupa expirarea termenului de 6 luni. Daca nu s-a facut acesta dovada, obligatia de plata este scadenta si poate fi dusa la indeplinire pe calea executarii silite, instanta urmand sa admita ceredea de validare a popririi si sa oblige tertul sa plateasca creditoarei, in limita creantei, sumele datorate debitoarei.
3. In practica instantelor, s-au admis cererile de validare a popririi atunci cand nu s-a facut dovada lipsei de fonduri, ba mai mult, au fost instante care au apreciat ca dispozitiile art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea 110/2007, chiar si in conditiile probarii lipsei fondurilor, constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6, alin (1) din Conventia pentru Apararea drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale. Drept urmare, constatand existenta unui conflict intre dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernamentala nr.22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si prevederile art. 6 din Conventia pentru Apararea drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, instanta, in baza art. 11 si 20 alin (2) din Constitutie, avand in vedere forta supralegislativa a tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, a inlaturat de la aplicare art. 2 din ordonanta.
Potrivit art. 1854 C. civ. posesia creeaza o prezumtie de proprietate. Prin posesie trebuie sa intelegem stapanirea de fapt a unui lucru fata de care posesorul se comporta ca proprietar. In dreptul civil roman, aceasta stare de fapt este protejata de lege si produce efecte juridice.
Doua elemente trebuie sa fie intrunite, cumulativ, pentru ca stapanirea unui lucru sa poate fi calificata drept posesie: 1. un element material: contactul direct cu lucrul si 2. elementul psihologic: intentia de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar. A dovedi posesia inseamna, in fond a dovedi existenta elementelor sale. Elementul material al posesiei este relativ usor de dovedit, dat fiind caracterul sau aparent (ex: bunurile se afla in incapera in care locuiti), iar elementul psihologic se bucura de instituirea unei prezumtii legale potrivit careia detinerea materiala a bunului face si dovada intentiei de a stapani bunul pentru sine.
Daca se constata posesia executorul poate sechestra bunurile, iar obligatia de a rasturna prezumtia legala de proprietate va revine dvs.
Art. 453 (1) C. proc. civ. determina competenta de solutionare a cererii de poprire. Potrivit textului, poprirea se infiinteaza la cerera creditorului, de executorul judecatoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit.
Ne aflam asadar in prezenta unei competente teritoriale altenative, astfel ca potrivit art.12 C. proc. civ., creditorul poate alege intre doua birouri executionale deopotriva competente (exemple: 1. Pentru poprirea infiintata asupra conturilor bancare este competent fie executorul de la domiciliul sau sediul debitorului, fie executorul de la sediul unitatii bancare; 2. Pentru poprirea infiintata asupra salariului debitorului este competent fie executorul de la domiciliul debitorului, fie executorul de la sediul tertului poprit).
avocatnet.ro explicăm legislația
