Codul Penal Roman incrimineaza in art. 259 denuntarea calomnioasa adica infractiunea de reclamare catre organele de urmarire si cercetare penala a unei alte persoane pentru fapte sau incalcari ale legii penale , care nu s-au savarsit in realitate.
Art. 259. - Denuntarea calomnioasa
nvinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plngere, cu privire la savrsirea unei infractiuni de catre o anume persoana, se pedepseste cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani.
Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, n sprijinul unei nvinuiri nedrepte, se pedepseste cu nchisoare de la unu la 5 ani.
Daca cel care a savrsit fapta declara mai nainte de punerea n miscare a actiunii penale fata de persoana n contra careia s-a facut denuntul sau plngerea, ori mpotriva careia s-au produs probele, ca denuntul, plngerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.
Invinuitul se poate constitui parte civila daca sunt intrunite conditiile raspunderii civile a acestuia, printre care si existenta unui pejudiciu material sau moral. In privinta celorlalte aspecte, ar trebui sa detaliezi un pic.
In primul rand, denuntarea calomnioasa presupune o plangere din partea celui afectat de denuntul calomnios. In rest, textul este clar, este necesar ca invinuirea facuta prin plangerea penala sa fie una mincinoasa adica nereala, bineinteles sa existe vinovatie. Ideea este ca cei care fac o plangere penala impotriva unei persoane sa o faca cu responsabilitate, pentru ca altfel isi asuma un risc, acela al raspunderii pentru denuntare calomnioasa, dar numai daca sunt intrunite conditiile acestei infractiuni, deci nu in mod automat. Partea vatamata poate sa isi schimbe declaratia, dar nu inseamna denuntare calomnioasa automat, pentru ca si daca ar recunoaste aceasta fapta,instanta nu poate pronunta o condamnare doar pe baza acestei declaratii, ci este necesara coroborarea cu alte probe.
sursa:
[ link extern ]