De ce? Legea nu distinge. În opinia mea, consider că acest transfer este legal şi se poate realiza, din următoarele considerente:
Raţiunea reglementării transferului în interesul serviciului are la bază eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice şi interesul public, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) şi b) din Statutul funcţionarilor publici.
Conform art. 90 alin. (3) şi (4) din Statut, transferul în interesul serviciului se acordă la cererea instituţiei de către conducerea celei de la care pleacă, numai cu acordul scris al funcţionarului public şi poate avea loc într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public sau într-o funcţie publică de nivel inferior.
Cum legiuitorul nu distinge între nivelul ierarhic al funcţiei, reiese că transferul în interesul serviciului, faţă de transferul la cerere, poate avea loc pe aceeaşi funcţie a oricăruia dintre nivelele existente în cadrul sistemului.
În acest sens, potrivit art. 8 din Statut, funcţiile publice se clasifică în funcţii publice de stat (în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţilor administrative autonome), funcţii publice teritoriale (în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale) şi funcţii publice locale (în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora).
Prin urmare, singurele condiţii care trebuie să fie îndeplinite pentru legalitatea unui transfer în interesul serviciului sunt existenţa funcţiei publice de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional, acestea fiind reglementate expres de lege, după cum urmează:
CATEGORIILE de funcţii publice sunt reglementate de art. 10 alin. (1) din Statut, respectiv: înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere şi funcţionarilor publici de execuţie.
CLASELE funcţiilor publice sunt reglementate de art. 9 din Statut, respectiv: clasa I, clasa II şi clasa III
GRADELE PROFESIONALE ale funcţiilor publice de execuţie sunt reglementate de art. 15 din Statul, respectiv: superior, ca nivel maxim, principal, asistent şidebutant.
În cazul în care legiuitorul ar fi dorit excluderea funcţionarilor publici care ocupă un post temporar de la posibilitatea de a fi transferaţi pe un post vacant “permanent”, atunci ar fi trebuit să prevada în mod expres ca o condiţie pentru legalitatea transferului şi “perioada pentru care a fost numit”, astfel cum este reglementată de art. 4 din Statut, respectiv determinată sau nedeterminată.
Mai mult de atât, faptul că art. 4 alin. (3) din Statut prevede că “persoana numită în aceste condiţii – respectiv pe perioadă determinată – dobândeşte calitatea de funcţionar public numai pe această perioadă”, şi, în continuare, a precizat singurul drept de care nu poate beneficia un funcţionar public numit pe perioadă determinată, respectiv acela că “la încetarea raportului de serviciu nu beneficiază de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcţionarilor publici”, conduce la ideea că legiuitorul a dorit ca funcţionarii publici definitivi numiţi pe perioadă determinată să beneficieze – pe perioada cât deţine calitatea de funcţionar public - de toate celelalte drepturi reglementate de lege.
Dobândirea calităţii de funcţionar public definitiv, chiar şi pe o anumită perioadă determinată, are ca efect intrarea funcţionarului respectiv în corpul funcţionarilor publici, pe perioada cât deţine această calitate, ceea ce presupune că acel funcţionar public are toate drepturile prevăzute de lege, inclusiv dreptul la mobilitate în cadrul corpului funcţionarilor publici, astfel cum este reglementat de art. 87 din Statut.
Aceasta a fost şi raţiunea legiuitorului când a reglementat în mod expres “mobilitatea în cadrul corpului funcţionarilor publici”, respectiv modificarea raporturilor de serviciu să vizeze numai pe cei care aparţin corpului funcţionarilor publici, deci funcţionarii publici definitivi, nu şi cei stagiari.
Relevant în acest sens este şi faptul că formalitatea depunerii jurământului în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire în funcţia publică definitivă, în formă scrisă – ca o condiţie ad validatem – marchează momentul în care funcţionarul public exercită în mod valabil prerogativele funcţiei sale şi intră, astfel, în corpul funcţionarilor publici.
În situaţia în care s-ar fi dorit ca funcţionarilor publici definitivi numiţi pe perioadă determinată să nu li se poată modifica raporturile de serviciu, atunci legiuitorul ar fi prevăzut acest lucru în mod expres, cum de altfel a procedat cu funcţionarii publici stagiari.
Prin urmare, având în vedere , consider că transferul unui funcţionar public definitiv de pe un “post” cu durată determinată pe un “post” cu durată nedeterminată este legal, în caz contrar fiind încălcat dreptul acestuia la mobilitatea în cadrul corpului funcţionarilor publici, reglementat de art. 87 din Statutul funcţionarilor publici.
avocatnet.ro explicăm legislația
