CCM a fost modificat printr/un act aditional care prevede trecerea de la plata in regie la plata in acord direct intr-un mod complet diferit de ceea ce literatura de specialitate prevede pentru salarizarea in acord direct. De fapt s-a urmărit diminuarea subiectivă a salariilor. Prevederea cu plata salariilor după plata tuturor celorlalte cheltuieli, cum este stipulat în actul adiţional la CCM, vine în contradicţie cu art. 161/CM, dar şi cu un articol cu text identic din CCM. După această modificare angajatorul nu a iniţiat şi acte adiţionale la CIM, conform CM. Mi s-a spus că nu am calitatea procesuală pentru a contesta acest act adiţional la CCM. Să înţeleg că modificările în CCM, de care depind drepturile şi interesele legale ale angajaţilor, pot fi operate doar de 2 persoane : liderul sindical şi directorul general? Iar noi angajaţii nu avem nicio pârghie legală de a contracara anumite decizii abuzive?
M-am exprimat gresit. Actualmente nu mai sunt angajat. Angajatorul mi-a desfacut CIM pentru faptul (mentionat in solicitarea mea) de a fi adus atingere imaginii societatii. In ROI este mentionat faptul ca nu se recomanda ca angajatii sa ia contact cu mass media, nu se mentioneaza ca se interzice. Tot in ROI se mentioneaza ca desfacerea CIM de catre angajator se poate face ca urmare a constatarii unor abateri grave, mentionate explicit intr-un capitol distinct. Fapta mea nu se incadreaza in acest capitol, nici macar prin analogie. Am solicitat conducerii de cateva ori, intr-un rastimp de 2 ani, în scris, atat direct, cat si prin sindicat si prin cartelul sindical la care suntem afiliati, sa prezinte angajatilor situatia economica si financiara a societatii. In articolele publicate de mine am contrazis minciunile publicate tot in presa de conducerea societatii prin care incerca sa ascunda realitatea. Necunoscand foarte exact termenii juridici, am confundat apelul cu recursul. Va multumesc.
Sunt angajat la o societate comerciala de interes public. Speriat de un faliment iminent al societatii, tradat de : situatia financiara de qvasiinsolventa mentionata de ANAF, mentiunea explicita a reprezentantului actionarului majoritar in presa locala, de blocajele financiare frecvente, de reduceri salariale, de intarzieri mari in acordarea tichetelor de masa, de opacitatea şi neimplicarea conducerii în rezolvarea problemelor economice si financiare, am publicat 3 articole in presa locala prin care imi exprimam teama si nemultumirea fata de situatia cunoscuta, intr-un mod pertinent si argumentat. Respectand procedura privind cercetarea prealabila, angajatorul imi desface CIM disciplinar, in principal pentru denigrarea conducerii si a societatii si pentru divulgarea de informatii (care sunt publice) presei, fara acordul conducerii (fara ca acest lucru sa fie interzis de ROI). Instanta de fond imi respinge contestatia referitoare la concediere ca nefondata, in conditiile in care mi se incalca 2 drepturi fundamentale consfintite de Constitutie, in art. 30 si 31. Dupa ce, fara vreo justificare obiectiva, judecatorul de fond mi-a pus dosarul pe rol dupa 60 de zile (chiar daca e legal, este vorba despre un litigiu de munca), acum, dupa 3 saptamani de la pronuntare, din punctul meu de vedere tot nejustificat, intarzie redactarea hotararii. Va rog sa-mi spuneti si mie daca un angajat poate fi concediat pentru exprimarea opiniilor public, fara a se demonstra cu probe prejudiciul fizic sau de imagine (doar considerentul conducerii ca i-am sifonat imaginea), nepublicand informatii confidentiale, neproferand jigniri, nedezbatand subiecte fara dovezi si argumente verificabile. De asemenea, va rog sa-mi spuneti daca este vreo modalitate prin care sa solicit redactarea si transmiterea cu celeritate a hotararii, pentru a putea inainta recurs. Va multumesc.
Am oferit spre publicare unui jurnalist un material pe care l-a publicat sub semnatura mea. Apoi, la solicitarea celor despre care facea vorbire materialul, jurnalistul a trimis o scrisoare oficiala prin care a dezvaluit toata corespondenta electronica dintre mine si el, alta decat ceea ce am autorizat eu sa scrie, incalcand, dupa parerea mea, codul deontologic al jurnalistului referitor la obligatia protejarii surselor. Intrebare : exista vreo entitate catre care sa formulez o plangere referitor la atitudinea jurnalistului?
Îmi pare rău, dar nu aţi înţeles întrebarea mea care era foarte clară şi am dat şi un exemplu cât se poate de elocvent. Procurorul de caz poate dispune NUP fără cercetarea efectuată de organele judiciare, aşa cum reiese din analiza art. 10 (lit. b1) şi 11, CPP?
Fără a dovedi vinovăţia unui angajat, angajatorul se prevalează de art. 52, alin. 1, lit. b, din Codul muncii, îi face o plângere penală neargumentată (fără a preciza care sunt vătămările de imagine sau materiale pe care angajatul le-a adus societăţii) şi îi suspendă CIM. În apărarea sa, angajatul formulează către acelaşi parchet o plângere de denunţ calomnios, argumentând cu documente oficiale ataşate şi demonstrând astfel declaraţiile mincinoase şi de rea credinţă formulate de angajator. În prima situaţie (plângerea formulată de angajator) este vorba despre o presupusă faptă care nu ar constitui gradul de pericol social al unei infracţiuni, respectiv o scrisoare de recomandare de la un fost angajator, pentru care actualul angajator nu reclamă conţinutul ei, despre care a luat relaţii, ci faptul că semnătura şi ştampila ar fi scanate, deci un fals. Pentru plângerea formulată de angajator, parchetul a dispus începerea cercetării penale de către organele judiciare, în vreme ce pentru plângerea formulată de angajat, acelaşi parchet a dispus neînceperea cercetării/urmăririi penale. Un procuror de caz se poate prevala de art. 11, CPP, dispunând NUP, numai după ce s-a pronunţat organul de cercetare judiciară sau şi din proprie iniţiativă? Oricum diferenţa de decizie a parchetului este evidentă, dar doresc să aflu şi părerea unui specialist.
Mă aflu într-un litigiu de muncă cu societatea la care sunt angajat. La primul termen de judecată, societatea (intimată) a solicitat amânare pentru angajarea unui apărător. Cu toate că Ordonanţa 26/2012 prevede că "societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si regiile autonome care au in structura organizatorica personal propriu de specialitate juridica nu pot achizitiona servicii juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare", iar societatea are angajaţi cu carte de muncă 4 jurişti, specializaţi şi pe litigii de muncă, instanţa a acceptat această amânare şi a acceptat şi reprezentare externă. Astăzi, la cel de-al doilea termen, societatea a fost reprezentată de un avocat, de la o firmă de avocatură, avocat care a înaintat şi o întâmpinare cu antetul firmei la care este angajat. Cum pot să atac acest fapt în sensul în care pot obţine un avantaj juridic, ţinând cont de faptul că mai am încă 2 procese pe rol, tot pe litigii de muncă şi tot cu aceeaşi societate?
Societatea la care sunt angajat, pentru un motiv fabricat, mi-a înaintat plângere penală şi, în baza art. 52, alin. 1, lit. b, din Codul muncii, mi-a suspendat contractul individual de muncă. Am contestat în instanţă această decizie, în principal pentru neîndeplinirea concomitentă a cerinţelor art. 52, alin. 1, lit. b, din Codul muncii. Am cerut instanţei, mai întâi, suspendarea deciziei de suspendare a CIM până la judecarea cauzei pe fond. Pentru că pe data de 4 iulie am avut alte două procese, tot pe legislaţia muncii şi tot cu societatea unde sunt angajat, iar instanţa a aprobat cererea de amânare înaintată de societate, pe motiv că trebuie să-şi angajeze un avocat, îmi este teamă că şi la următorul proces se va întâmpla acelaşi lucru, rămânând astfel fără niciun venit până în septembrie. Ce vreau să vă semnalez : societatea la care lucrez este subordonată consiliului local, care este şi acţionarul majoritar. Ordonanţa 26/2012 interzice unor astfel de societăţi angajarea de avocaţi, în condiţiile în care societatea are, ca angajaţi cu carte de muncă, 4 consultanţi juridici şi nici nu are (şi nici nu va obţine) aprobarea consiliului local pentru angajarea de consultanţă juridică externă. Preşedintele completului de judecată nu a ţinut cont de această justificare şi a aprobat amânarea, motivând că este dreptul lor legal. Repet, urmează prima înfăţişare în dosarul cu suspendarea CIM, iar dacă amânarea, care va fi solicitată cu siguranţă de societate, va fi aprobată de instanţă, nu-mi va fi prea bine. Ce mă sfătuiţi să fac? Angajarea unui avocat iese din discuţie, pentru simplul şi singurul motiv că sunt insolvabil.
avocatnet.ro explicăm legislația
