Activitate godspeed

Hmm, tocmai aici este problema:
art. 495 spune "Căi de atac
Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare."

In cazul clasarii nu exista sanctiune aplicata; nici macar nu s-a trecut la analiza fondului sesizarii. Teoretic, a fost sanctionata petenta, prin respingerea sesizarii fara analiza fondului. S-a respins/clasat sesizarea pt "neprecizarea DATEI faptei de hartuire morala la locul de munca". Petenta a explicat , in completarea sesizarii, pe larg, faptul ca fapta fiind pasibilia si de o sanctiune contraventionala (angajatorul care nu ia masuri impotriva hartuirii, poate fi amendat cu pana la 200.000 lei), putem vorbi de fapta continua/continuata (hartuirea, prin definitie, trebuie sa ia aspect sistematic si de durata), si a indicat data primelor actiuni de hartuire pentru care a depus si dovezi scrise, urmate de altele, pentru toata perioada urmatoare, inclusiv cea de dupa depunerea sesizarii.

In plus, petenta are o decizie a comisiei, favorabila ei, in sensul in care , simultan, comisia a respins o sesizare neintemeiata (abuziva) a hartuitorului impotriva victimei hartuirii.

Care sunt caile de atac cele mai eficiente, in aceasta situatie, pentru efectul dorit: incetarea hartuirii? Contencios, litigiu de munca (cu obligarea institutiei sa ia masuri), sesizare CNCD, plangere penala?

Functionar public.

Cornel Vasile a scris:

Din ce ati postat , august 2022 este data de inceput.

Da, multumesc pentru raspuns. Asa este. Dar comisia a clasat sesizarea ca fiind tardiva ???), desi dovada ultimei actiuni/fapte de hartuire a fost depusa chiar in timpul cercetarii.

Exista cai de atac pentru un Raport de clasare?

Multumesc anticipat pentru raspuns.

Buna seara.

Intr-o decizie de clasare a unei sesizari de hartuire la locul de munca, comisia de disciplina a unei institutii publice invoca neindeplinirea conditiilor prevazute de lege (art.28 alin (3), coroborat cu art.27 din Anexa 7 OUG 57/2019 privind Codul administrativ), potrivit carora nu s-ar fi indicat "descrierea faptei care constituie obiectul sesizarii si data savarsirii acesteia", desi, in cca 100 de pagini care contin exemple de fapte care se inscriu in descrierea tehnicilor de hartuire, cu dovezi scrise (corespondenta e-mail, documente de procedura, screenshot DATATE, etc ), s-a facut dovada caracterului SISTEMATIC AL FAPTEI DE HARTUIRE MORALA/PSIHOLOGICA , fara de care fapta (continua/continuata) nu poate exista conform definitiei legale din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată si conform definitiei din Codul de conduita al institutiei.
Astfel : "hărțuire morală la locul de muncă presupune orice comportament exercitat cu privire la un funcționar public sau personal contractual de către superiorul său ierarhic, de către un funcționar public sau personal contractual cu funcții de execuție sau și/sau de către un funcționar public sau personal contractual comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de serviciu/ muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității funcționarului public sau personalului contractual, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme: conduită ostilă sau nedorită; comentarii verbale; acțiuni sau gesturi, precum și orice comportament care, PRIN CARACTERUL SAU SISTEMATIC, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui/unor funcționar/ funcționari publici sau personal contractual, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru, inclusiv stresul și epuizarea fizică, conform prevederilor art. 2 alin. (5 A 1) și (5 A 2) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Aceasta se sancționează disciplinar, contravențional sau penal, în condițiile legii"

Petenta a indicat deci data inceperii actiunii de hartuire (august. 2022) si a dovedit, prin inscrisuri (anexe) , caracterul sistematic al hartuirii, chiar si dupa depunerea sesizarii (dovezi anexate, in completarea sesizarii initiale), la comisia de disciplina a institutiei.

Intrebare: care este, in aceste conditii expres prevazute de lege DATA FAPTEI DE HARTUIRE MORALA/PSIHOLOGICA LA LOCUL DE MUNCA (pentru a fi raportata in termen de 30 zile, in acceptiunea comisiei...) ?

Multumesc anticipat pentru raspunsuri,

Puskas Silvia

Daca partea in procesul civil face afirmatia mincinoasa in cadrul raspunsului la o intrebare din interogatoriu, si neadevarul celor afirmate in raspuns poate fi dovedit cu inscrisuri, fapta sa poate fi incadrata in infractiunea de marturie mincinoasa? Care este obligatia legala a judecatorului civil in acest caz?

Speta: Am un test serologic cantitativ Elisa, anticorpi Igg anti sarscov2 POZITIV, emis de un laborator din UE, in septembrie. Deci, am anticorpi. Un titru considerabil chiar.
Ma adresez online Ministerului Sanatatii, prin aplicatia HealthyBuddy+ (" dezvoltat de experti UNICEF Ecaro si OMS/Europa"), intreband care este procedura prin care obtin asa-numita "Dovada a trecerii prin boala".
Raspunsul: "Imi pare rau, nu stiu sa va raspund la aceasta intrebare. Voi prelua aceasta intrebare si o voi prezenta expertilor nostri, iar ei vor oferi mai multe informatii disponibile in viitor. Va rugam sa reveniti curand, pentru a obtine raspunsul la intrebare".

Pe langa absurdul raspunsului AI, mai exista absurdul situatiei in sine. Testul in sine este DOVADA (laborator acreditat, cod QR, tot ce este necesar) trecerii prin boala.
De ce nu pot genera un certificat digital pe baza testului serologic de anticorpi POZITIV, care este dovada cea mai precisa nu numai a trecerii prin boala covid19, dar si a raspunsului imun adecvat / protectiei (ceea ce nu se intampla in cazul vaccinurilor, in foarte multe cazuri, dar totusi vaccinatii se bucura de "privilegiul" certificatului verde, indiferent de raspunsul imunologic).

Care este parerea voastra legata de acest aspect?

Cu stima,
Puskas Silvia

Patrascanlili a scris:

Indatoririle lui profesionale ar fi fost: in primul rand un medic stomatolog trebuie sa solicite radiografie inainte de orice, apoi daca in timpul tratamentului, lucrarii, depisteaza ceva, datoria lui e sa trateze daca tine de el sau sa dea trimitere la specialistii indreptatiti,

Va inteleg perfect durerea. Si eu am punctat faptul ca asemenea suspiciuni in legatura cu o leziune care necesita diagnostic diferential ar fi trebuit sa fie analizate interdisciplinar. Dar... formatiunile precanceroase sau canceroase incipiente ale tesuturilor moi nu pot fi diagnosticate prin radiografie, a carei valoare de diagnosticare tinde spre zero daca deja nu sunt afectate si tesuturile tari. Radiografia pulmonara si endoscopia tractului superior aero-digestiv furnizeaza elemente de diagnostic doar in cazul in care existau la momentul respectiv metastaze la acele niveluri. Dintre investigatiile imagistice, in acea faza, doar RMN sau CT ar fi putut furniza indicii cat de cat concludente, iar stim ca in sistemul de diagnosticare procedura prevede epuizarea instrumentelor de diagnosticare mai putin costisitoare, pana nu sunt indicii clinice si paraclinice suficiente pentru apelarea la instrumentele costisitoare. Cred ca aici este greseala: de multe ori, un RMN poate depista malformatii in faze incipiente, de aceea ar fi preferabil sa se apeleze in mod direct la aceasta, chiar daca implica niste costuri mai ridicate (uneori nejustificate), chiar daca nu se va confirma diagnosticul de malignitate...ci o simpla candidoza de mucoasa bucala, o keratoza actinica, un lichen plan, o eritroplazie, sau o leuciplachie orala, care fac parte din diagnosticul diferential al carcinomului bucal in situ...

robert1958 a scris:

Am fost si eu implicat in ceva asemanator si am constatat pe pielea mea incompetenta medicilor stomatologi de la noi. Da o spun raspicat si o pot proba. Cu investigatii CT la care am primit solutia de la o clinica din Italia. Gratuit.

Departe de mine sa fiu avocatul medicului (eu mi-am pierdut tatal intr-un caz de malpraxis), dar insist asupra aspectului ca diagnosticarea precoce a cancerului bucal nu este la indemana oricarui practician stomatolog, fara specializare in oncologie. Ceea ce este la indemana lui este sa-si recunoasca limitele si sa solicite un consult interdisciplinar, daca are cea mai mica banuiala ca are de-a face cu o stare pre-canceroasa sau un carcinom. Chiar si asa, medicina ramane inca o stiinta inexacta, atata timp cat nu poate explica etiologia tuturor starilor de boala si nu poate oferi tratament pentru orice afectiune.
Diagnosticul diferential pentru manifestari clinice de aceeasi natura cu cel al carcinomului bucal include: eritemul migrator, stomatita nicotinica, leukoedemul, lichenul plan, hiperkeratoza, displazia epiteliala, iar unele pot progresa in carcinomul in situ sau carcinomul scuamos. Multe din afectiunile mai sus mentionate se asociaza cu candidoza (candidal overgrowth), ceea ce nu infirma diagnosticul diagnosticul stomatologului in speta de fata, ci il face eventual incomplet. Multe din leziunile de mai sus apar clinic si microscopic identic in fazele incipiente. Doar investigatiile paraclinice complexe pot face diferenta in cele mai multe cazuri.

Din acest motiv, o generalizare de genul “medicii stomatologi de la noi sunt incompetenti” este oarecum fortata. Exista alte milioane de oameni care pot proba contrariul prin experientele personale.

Aici am discutat strict de posibilitatea probarii eventualelor acte medicale neglijente care ar putea fi incadrate intr-un caz de malpraxis si care sunt sansele de reusita ale unui asemenea proces versus consumul de resurse, precum si demersurile care incumba unui astfel de proces. Sunt insa multe elemente care nu ne sunt cunoscute din succinta descriere, iar cunostintele de baza medicale se dovedesc total insuficiente pentru a da sfaturi pertinente. Interventia unui medic pe topic ar fi binevenita.

In privinta falsificarii datelor din fisa medicala (ce continea de fapt cea originala si cum arata cea falsificata ?) si a semnaturii pacientului insa trebuie luate toate masurile disciplinare si/sau penale, pentru ca un asemenea comportament nu poate avea nicio justificare.

Orice tratament medical presupune aplicarea principiului raului mai mic, dar mai presus de toate stabilirea unui diagnostic corect . Diagnosticarea, din pacate, nu este o stiinta exacta. Ea se bazeaza pe anamneza (interogatoriul pacientului), evaluarea semnelor clinice (ceea ce se poate observa fara uzul analizelor) si a a celor paraclinice (analize, proceduri imagistice, etc).

In aceasta speta , asa cum au punctat antevorbitorii mei , un element esential este, pe de o parte, motivul pentru care tatal Dvs. a contactat medicul stomatolog (inteleg ca si-a dorit o lucrare stomatologica independenta de leziunea la care faceti referire), iar pe de alta parte, ce natura au documentele medicale in legatura cu care pretindeti ca s-a facut uz de fals privitor la semnatura tatalui Dvs.

Pentru ca actiunea medicului sa fie considerata malpraxis, trebuie sa existe culpa medicala, fie cu buna stiinta , sau prin neglijenta. Unele actiuni medicale, tocmai datorita relativitatii diagnosticarii, pot fi catalogate pur si simplu drept consecinta unei erori stiintifice.

Este greu de dovedit ca leziunea a pre-existat interventiei medicului; cancerul are manifestari insidoase, de multe ori atipice, iar relatia de cauzalitate intre debutul acesteia si factori externi, datorita naturii bolii, este extrem de greu de stabilit, tocmai pentru ca medicina inca nu are raspunsuri clare in privinta cauzelor si tratamentului acestor boli, denumite generic cancer.

Ceea ce prevede codul deontologic al medicului dentist este ca medicul stomatolog nu trebuie să expună pacientul unui risc nejustificat în investigatiile sau actele terapeutice efectuate. Daca acea leziune ar fi fost identificata drept o potentiala manifestare a unei forme incipiente de modificare maligna, stomatologul ar fi trebuit sa indice o consultatie interdisciplinara (trimiterea catre un oncolog/ORL-ist), iar in acest caz medicul dentist trebuia ca in cursul raporturilor lor profesionale cu colegi de alte specialitati, sa respecte independenta profesionala a acestora.

Cu cea mai mare probabilitate, daca nu a existat o consemnare a leziunii de care vorbiti, sub orice forma care poate fi probata, medicul stomatolog nu isi va asuma faptul ca ea ar fi existat in momentul demararii lucrarii.

Sfatul meu este sa consultati un expert in domeniul stomatologiei, care va poate pune la dipozitie toate ghidurile de bune practici in domeniu si protocoalele medicale interne si sa apelati la un avocat specializat in malpraxis. Pe baza celor doua consultatii de specialitate veti putea decide daca un asemenea demers – costisitor, de durata si consum psihologic – are sanse de castig , pe baza elementelor individualizate ale cazului. Probabil ca decizia pe care o veti lua ar trebui sa respecte in primul rand dorinta tatalui Dvs., care in conditiile descrise de Dvs. are mare nevoie de sprijin moral, in sensul pe care si-l doreste Dansul.

Toate cele bune va doresc,

Silvia Puskas

Probabil veti ajunge in instanta pe tema datoriei neachitate de fostul proprietar, datorie de care nu ati fost informat legal de catre asociatia de proprietari prin adeverinta emisa in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare. Eu am avut o speta similara (o actiune in constatare) pe care am castigat-o.

Va citez din continutul unui act procedural, poate va ajuta sa va pregatiti actiunea :

In ceea ce priveste fondul actiunii, conform art. 46 din Legea 230/2007 “ toti proprietarii au obligatia sa plateasca ,lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusive cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.” Or, constituirea fondului de reparatii este o obligatie legala prevazuta de art.21 din OUG nr.18/2009 privind cresterea performantei energetice a blocurilor de locuinte, iar administrarea si evidenta acestuia este o obligatie legala a asociatiei de proprietari.
In consecinta atata timp cat acele sume au fost trecute in listele de plata a cheltuielilor, datoria integrala - chiar daca ar fi fost doar estimata conform devizelor, desi la data eliberarii adeverintei existau situatii de lucrari predate – privind fondul de reabilitare termica (reparatii) ar fi trebuit trecute in adeverinta ce mi-a fost emisa de catre asociatia de proprietari in scopul achizitionarii apartamentului.

Rog onorata instanta sa observe ca legea nu face referire la datorii exigibile sau neexigibile, certe sau incerte, ci legea indica termenul de DATORII, in mod generic. Or este un principiu fundamental de drept faptul ca “Daca legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem.” Art. 20 alin. 3 din Legea 230/2007 privind asociatiile de proprietari prevede ca in cazul existentei unei datorii - fara a face diferenta daca este certa sau exigibila- se introduce o clauza obligatorie de preluare a datoriilor de catre cumparator.
De altfel, chiar daca nu am lua in considerare acest aspect fundamental in dezlegarea spetei, in doctrina se sustine faptul ca o creanta devine exigibila chiar din momentul nasterii raportului juridic obligational, iar in speta, raportul juridic obligational s-a nascut intre fostul proprietar in caliatate de membru al asociatiei de proprietari si antreprenorul care a preluat lucrarea de reabilitare termica a imobilului, sub rigorile legislatiei privind achizitiile publice, prin contract. Existenta sau inexistenta penalitatilor aplicate sumelor percepute esalonat tine de clauzele contractuale ale termenului de plata convenit de asociatie impreuna cu antreprenorul si nu are legatura cu existenta in sine a creantei.
Creanta este certa atata timp cat are o existenta neindoielnica in sensul ca asupra ei nu s-a contractat nici un litigiu si conform art. 379/ alin. 3 din Cod Procedura Civila “ creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute”. Daca alti proprietari, membrii ai asociatiei, si parti in contractul de lucrari de reabilitare termica faceau platile lunare catre acest fond obligatoriu administrat de asociatia de proprietari cu mult inainte ca eu sa intru in proprietatea apartamentului, rezulta ca creanta era certa in momentul eliberarii adeverintei, plata egaland cu recunoasterea creantei .
Conform art.1 din OG 5 / 2001, creantele trebuie sa fie asumate prin contract constatat printr-un inscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura sau alt mod admis de lege. Ori aceasta creanta nu a fost asumata de mine prin contract, eu fiind un tert fata de contractare, iar datoria legala a asociatiei de proprietari este sa informeze prin adeverinta prevazuta de lege noul cumparator (tert fata de intelegerea partilor contractante) de orice creante asumate de fostul proprietar , ceea ce in cazul meu nu s-a intamplat.

Fata de afirmatia paratului, cum ca la momentul emiterii adeverintei “nimeni nu putea avea premonitia pretului final, pentru ca nu era realizata defalcarea”, rog onorata instanta sa constate ca in contractele de achizitie publica pretul nu se determina pe baza unor “premonitii”, ci pe baza unor caiete de sarcini cu calcule precise, care trebuie indeplinite intocmai, sub rigorile legislatiei aferente si a legislatiei privind calitatea in constructii, devizele si situatiile de lucrari fiind obligatorii, cum este obligatorie si supravegherea de catre firmele de dirigentie. Daca asociatia percepea sume evidentiate separat in doua liste: una privind cheltuieli cu utilitati, iar alta privind fondul de reabilitare termica, este logic ca acele sume erau certe, sub aspectul recunoasterii lor de catre alti proprietari (decat fostul proprietar al apartamentului meu, care a beneficiat de acelasi tip de lucrari si mi-a vandut mie un apartament reabilitat termic, ceea ce am constatat “prin simturile mele”) care recunoasteau datoria prin actul platii. De altfel, in sedinta adunarii generale a proprietarilor prin care s-a mandatat asociatia pentru contractarea lucrarilor, una din obligatii era informarea proprietarilor asupra ofertei de prêt a lucrarilor, care urma sa fie acceptat prin votul majoritatii.

Reducand totul la o logica simpla a lucrurilor, lucrurile stau in felul urmator: unui comparator de buna-credinta i se face oferta cumpararii unui apartament reabilitat termic. El merge sa constate “cu simturile sale” ca acest lucru este conform cu realitatea si negociaza pretul in functie de cele constatate. Legea prevede, pentru protejarea cumparatorului, ca asociatia de proprietari sa certifice ca ceea ce a constatat cumparatorul ‘cu propriile simturi” a fost si achitat, adica nu exista datorii privitor la imobilul inspectat. Acest lucru s-a intamplat in cazul meu. La data la care am contractat, lucrarile de reabilitare termica privind apartamentul cumparat, cat si partea de condominium erau finalizate. In casa scarilor, in partile comune deci, nu erau finisate lucrarile de zidarie de la pervazul termopanelor, lucrari care au fost finisate extracontractual, de catre un vecin din condominium, si nu au vreo legatura cu pretul contractului.

In concluzie rog onorata instanta ca pe baza tuturor motivelor de fapt si de drept invocate de parti in prezenta actiune, sa admita cererea mea asa cum a fost formulata si sa constate inexistenta obligatiei mele de a achita sumele inscrise in lista defalcata pe apartamente a valorii de reabilitare termica in valoare de 2.364,89 lei.