Activitate romascanu

ionicapopa a scris:

Nu vi se pare corect că măcar pentru faptul că am rămas să am grijă de părinții bătrâni și bolnavi în timp ce ea a plecat în străinătate de mai bine de 20 ani ...

Nu vi se pare corect să discutați cu tatăl dvs.? (care trăiește încă, după cum rezultă din prima dvs. postare)
Cereți-i d.lui să reanalizeze ce o fi gândit cândva ca fiind corect și azi n-o mai fi (ori nu vi se mai pare).
Testamentul este esențialmente revocabil.

Iar dacă lucrurile vor rămâne așa cum sunt, atunci nu veți vedea 1/2 din valoarea ap. Firește, nu vă împiedică nimeni să emiteți pretenții, dar de obținut nu veți obține.
Ba chiar, v-aș întrista serios dacă v-aș arăta cum se stabilește (cu adevărat) masa succesorală în funcție de care se calculează rezerva într-o speță ca aceasta. Pentru că nu se poate face abstracție de apartamentul acela „modest” pe care l-ați cumpărat cu banii dăruiți de tatăl dvs.

Din text rezultă că acest fiu a fost găsit după cel puțin 7 ani de la decesul tatălui (mort în urma cu 10 ani).
Practic ar obține ZERO dacă nu face cumva dovada unei acceptări exprese ... (că de-o acceptare tacită, mira-m-aș, de vreme ce a fost cel căutat).

Oricum ar fi, nu are de ce să pretindă/primească vreo cheie. Dacă soția supraviețuitoare are dreptul legal de abitaţie, el are dreptul să admire ușa pe dinafară până la partaj.
Discutați totuși cu un avocat.

Da. Nepotul de fiu predecedat vine la moștenirea bunicii, prin reprezentarea tatălui său, spre a culegere partea din moștenire care s-ar fi cuvenit acestuia dacă ar mai fi trăit.

Aceasta este reprezentarea succesorală. Ea este o ficțiune a legii. A fost gândită spre a nu pedepsi pe nepotul de fiu pentru "vina" de a-i fi murit tatăl înainte de vreme.
Firește, este insă libertatea nepotului dacă vrea sau nu vrea să vină la moștenirea bunicii. El poate să accepte sau să refuze moștenirea bunicii.

Cum ziceați: s-a prescris.

Mătușa. (dacă persoana nu a lăsat vreun testament)
Mătușa e rudă de gradul 3
Verii primari sunt rude de gradul 4
Rudele de grad mai apropiat cu defunctul înlătură de la moștenire rudele de grad mai îndepărtat. (principiul proximității gradului de rudenie)

Nu, nu-l va împărți cu nevasta la divorț, nici dacă îi donați ap (dar numai lui) nici dacă i-l veți lăsa prin testament. (la fel, numai lui). In ambele variante, ap va fi bunul lui propriu.
Or, la divorț se impart bunurile comune ale soților, iar nu bunurile proprii ale unuia dintre soţi.

În primul rând, nu am destule date ca să văd mai binele.
Și apoi: bine, bine, dar pentru cine?

Să ghicesc că această casă este în proprietatea comună a dvs. și a surorii dvs.?

Dacă vreți să-i rămână surorii dvs. (mama nepotului), atunci nici nu trebuie să faceți ceva. Sau (iertare) trebuie să „aveți grijă” să muriți dvs. înaintea ei, că atunci ea va fi moștenitoarea dvs.

Dacă are ea „norocul” să plece înaintea dvs. atunci nepotul va fi moștenitorul mamei lui și apoi moștenitorul dvs.

Dacă vreți să-i faceți un bine nepotului încă de pe acuma, atunci puteți să-i faceți o donație. (numai lui!)
Dacă e bine, bine, dar nici chiar așa de bine, atunci lasați-i un testament. (donația produce efecte imediat, testamentul produce efecte numai după moartea dvs.)

Oricum, nu prea văd de ce i-ați lăsa-o lui tată-său. (că ați zis „unuia dintre părinți”). Ca să aibă nepotul mai multe moșteniri de dezbătut? Păi, ori ii facem un bine, ori îi încurcăm viața....

Nu există un act mai bun, așa, în general, depinde ce vreți să faceți cu el.

Varianta cât mai repede (după cum ați cerut) - ii lăsați apartamentul printr-un testament.
Va fi bunul lui propriu, dobândit prin moștenire testamentară, nu și al nevestei sale.
Dar, nu știu dacă aveți dvs. moștenitori rezervatari (soț? copii?) ...

Dacă în clipa decesului, sora decedată nu avea nici soț, nici copii, nici mama in viață, nici tată în viață, nici frate, nici altă soră, nici nepoți de frate/soră predecedat/ă... Cu alte cuvinte, dacă existați doar dvs. ca singură soră /rudă de gradul 2 cu defuncta, atunci dvs. primiți toată moștenirea rămasă de pe urma surorii dvs.

Da, sunteți proprietară. Bunul este comun.

Art. 339 Cod civil
"Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor."

Deci, nu-i musai să fi fost luat cu semnătura amândurora.