Vă mulțumesc pentru răspuns.
Bună ziua, sora mea a decedat în anul 2019, dar partajul succesoral nu a putut fi făcut din cauza faptului că soțul supraviețuitor a avut pretenții mai mari asupra bunurilor proprii ale surorii mele (provenite din moștenirea de pe urma părinților noștri decedați), decât cele la care avea dreptul în mod legal. Prin urmare cumnatul meu m-a acționat în instanță, iar procesul se află în stadiul de judecare a apelului declarat de mine, prin urmare nu există o hotărâre definitivă de partaj. Recent soțul supraviețuitor al surorii mele meu a decedat și el, cuplul neavând copii. Moștenitorii săi legali în viață sunt cele două surori ale sale. Aș dori să știu dacă cele două surori ale cumnatului meu au drept de moștenire asupra bunurilor proprii ale surorii mele decedate provenite din moștenirea rămasă de pe urma părinților noștri decedați și articolul de lege care reglementează această situație. Logic ar fi să nu aibă dreptul, dar nu am găsit nicio reglementare în acest sens. Vă mulțumesc.
În luna august 2019 instanța a fixat penalitățile datorate pentru neîndeplinirea, de către părintele rezident, a prevederilor sentinței privind desfășurarea programului de legături personale cu minorul. Perioada de trei luni supusă penalităților a fost în vara anului 2018. Aș dori să știu dacă pot continua să solicit penalități și pentru următoarele trei luni scurse de la primirea încheierii de fixare definitivă a penalităților, având în vedere faptul că executarea silită a fost începută în anul 2017 și că programul de legături personale nu se desfășoară nici în prezent.
Mai exact, instanta de fond a impartit masa partajabila conform solicitarii fostei soții, atribuindu-i apartamentul proprietate comuna. La 3 luni de la pronuntarea sentintei, fosta sotie a facut apel, criticand atribuirea catre ea a apartamentului, desi ea il ceruse. Eu nu am facut apel. La 6 luni de la pronuntarea sentintei, apartamentul a fost executat silit pentru neplata ratelor creditului la banca. La al treilea termen de judecata a apelului, fosta sotie a invocat executarea silita a apartamentului si faptul ca acesta a iesit din masa partajabila. Prima sentinta a TMB a fost de respingere a apelului asa cum a fost formulat. Judecata a fost dupa vechiul cod de procedura civila. La recursul facut de fosta sotie, CAB a retrimis apelul spre rejudecare la TMB, care de data asta a admis apelul, scoțând apartamentul din masa partajabilă ca și când nu ar fi existat. Va rog sa-mi spuneti daca aceasta decizie este una corecta, avand in vedere momentul executarii silite, adică la trei luni dupa declararea apelului de catre fosta sotie si la 6 luni dupa pronuntarea sentintei instantei de fond, avand in vedere ca aceasta i-a dat fostei tot ceea ce a cerut, fără nicio excepție. Mulțumesc.
În apel poate fi judecată o cerere pentru un fapt care s-a petrecut mult după pronunțarea instanței de fond și mult după declararea apelului, adică între fond și judecarea apelului, dar neavând legătură cu hotărârea dată pe fond? Conform prevederilor cpc apelul critică hotărârea instanței de fond și atât, nu fapte care se petrec după pronunțarea fondului.
Instanta de fond a impartit masa partajabila conform solicitarii fostei soții, atribuindu-i apartamentul proprietate comuna. La 3 luni de la pronuntarea sentintei, fosta sotie a facut apel, criticand atribuirea catre ea a apartamentului, desi ea il ceruse. Eu nu am facut apel. La 6 luni de la pronuntarea sentintei, apartamentul a fost executat silit pentru neplata ratelor creditului la banca. La al treilea termen de judecata a apelului, fosta sotie a invocat executarea silita a apartamentului si faptul ca acesta a iesit din masa partajabila. Prima sentinta a TMB a fost de respingere a apelului asa cum a fost formulat. Judecata a fost dupa vechiul cod de procedura civila. La recursul facut de fosta sotie, CAB a retrimis apelul spre rejudecare la TMB, care de data asta a admis apelul, scoțând apartamentul din masa partajabilă ca și când nu ar fi existat. Va rog sa-mi spuneti daca aceasta decizie este una corecta, avand in vedere momentul executarii silite, adică la trei luni dupa declararea apelului de catre fosta sotie si la 6 luni dupa pronuntarea sentintei instantei de fond, avand in vedere ca aceasta i-a dat fostei tot ceea ce a cerut, fără nicio excepție. Mulțumesc.
Instanta de fond a impartit masa partajabila conform solicitarii fostei soții, atribuindu-i apartamentul proprietate comuna. La 3 luni de la pronuntarea sentintei, fosta sotie a facut apel, criticand atribuirea catre ea a apartamentului, desi ea il ceruse. Eu nu am facut apel. La 6 luni de la pronuntarea sentintei, apartamentul a fost executat silit pentru neplata ratelor creditului la banca. La al treilea termen de judecata a apelului, fosta sotie a invocat executarea silita a apartamentului si faptul ca acesta a iesit din masa partajabila. Prima sentinta a TMB a fost de respingere a apelului asa cum a fost formulat. Judecata a fost dupa vechiul cod de procedura civila. La recursul facut de fosta sotie, CAB a retrimis apelul spre rejudecare la TMB, care de data asta a admis apelul, scoțând apartamentul din masa partajabilă ca și când nu ar fi existat. Va rog sa-mi spuneti daca aceasta decizie este una corecta, avand in vedere momentul executarii silite, adică la trei luni dupa declararea apelului de catre fosta sotie si la 6 luni dupa pronuntarea sentintei instantei de fond, avand in vedere ca aceasta i-a dat fostei tot ceea ce a cerut, fără nicio excepție. Mulțumesc.
Domnule When, aveți perfectă dreptate: DGASPC ridică din umeri, instanța care a dispus consilierea și a primit înștiințarea cu refuzul tace. Este un vid legislativ. Legea prevede doar ce se întâmplă după efectuarea consilierii psihologice, nu și măsuri în caz de refuz al mamei. Sigur, hotărârea poate fi pusă în executare silită. Doar că executorii ezită, se eschivează etc. Ceea ce am dorit eu să scot în evidență este faptul că statul nu protejează minorii în astfel de situații, legislația nu este clară și nu aduce finalitate în astfel de situații. Este evident că minorii suferă cel mai mult în astfel de cazuri, sunt despărțiți de părintele nerezident, târâți de propria mamă prin instanțe, pe la executori, după care află că ”tati e de vină, nu te iubește și nu-i pasă de tine”.
Eu am încercat din răsputeri să-mi protejez copilul, am zis să nu fiu mai nebun decât maică-sa. Și nici nu știu cum va arăta viitorul copilului meu cu o mamă condamnată.
Asta e, mergem înainte!
Cu tot respectul, sunteți pe lângă subiect. Tocmai am spus că nu aleg calea plângerilor penale recomandată de unii utilizatori. Iar mama ar trebui să aibă bază legală să-mi facă mie plângeri pentru ceea ce nu respectă ea. Din câte știu eu legea penală nu funcționează așa.
Multumesc pentru sustinere. Copilul are aproape 9 ani. Am făcut tot ce spuneți dvs., cu foarte multă greutate și cu opoziție constantă din partea mamei, care a avut grijă să alieneze copilul contra mea, până la a-i interzice să se mai apropie de mine și a refuza programul de legături, consilierea psihologică etc. Cam asta este situația. Dar bineînțeles că nu voi renunța cu niciun chip la copilul meu.
avocatnet.ro explicăm legislația
