Activitate ContSters377496

Nu este legal, dar pentru rezolvare trebuie să apelați la autoritățile din Cehia, și la legislația de acolo. Din România nu puteți întreprinde nici o acțiune în instanță, de vreme ce copilul și mama acestuia au domiciliul legal acolo.

Apelați la un executor judecătoresc și executați silit obligația de întreținere în natură. Chiar dacă va reîntoarce bunurile cumpărate, păstrați cu mare grijă bonurile/chitanțele fiscale. Boicotarea cu rea credință a obligației de întreținere în natură este infracțiune, deoarece este un drept al copilului, și nu al părintelui. Mergeți dumneavoastră personal cu minorul la magazine diverse și cumpărați-i ce-și dorește el dacă considerați că are cu adevărat nevoie. Înregistrați totul VIDEO/AUDIO. Înregistrați apelurile telefonice cu copilul și cu mama acestuia. PREGĂTIȚI-VA DIN TIMP SUFICIENTE PROBE pentru că în viitorul apropiat mama copilului o să vă dea în judecată invocând minciuni despre dumneavoastră că nu contribuiți la întreținerea copilului, ba își va pune și martori mincinoși. Comunicați cu ei mai mult prin e-mail pentru că e cea mai concludentă probă pentru judecători, deoarece judecătorul va verifica poșta electronică a dumneavoastră de la mesaje trimise. Pe baza acestor probe veți putea face și plângere penală împotriva eventualilor martori mincinoși, pentru ca mărturia mincinoasă sub jurământ se sancționează cu închisoare DE LA 3 LUNI LA 3 ANI SAU CU AMENDĂ JUDICIARĂ. Dar între timp apelați urgent la executorul judecătoresc, faceți-i plângere la poliție, și chiar la procuror (DIICOT) pentru nerespectarea înțelegerii autentificate la notar. Nu vă lăsați și nu abandonați lupta, este un DREPT al copilului, și nicidecum al părintelui rezident. Însă primul pas pe care vi-l recomand, este să încercați o mediere la un mediator autorizat prin care eventual să renegociați vechea înțelegere. Poate că ceva anume nu mai e de actualitate. Faceți tot posibilul să vă înțelegeți pe cale amiabilă și numai în caz de forță majoră să apelați la poliție, procuror, asistență socială, și deci astea să rămână ultima opțiune.

Stoica Nicoleta a scris:

Dar cei de la casa de pensii stiu venitul net din fiecare luna. Nu ar trebui sa opreasca pensia curenta si dupa aceea diferenta pana la 50%? Aici imi este mie neclar.
Multumesc!

POPRIREA SE EXECUTĂ NUMAI PE SUMA TOTALĂ RESTANTĂ MAI VECHE DE 3 LUNI. Executorul nu are dreptul legal să facă poprire și pe procentul stabilit lunar pentru luna în curs, ci numai pentru restanțe. Dar și așa, oricum, nu-i poare reține mai mult de maxim 50% din venitul lunar net, fiind protejat de legea în vigoare pentru a nu-i pune în pericol propria existență. Când datoria curentă se va stinge, veți relua din nou de la zero cu executarea silită, și tot așa.......
Pensia curentă NU se poate popri, decât CU acordul titularului, dar și așa dacă s-ar permite legal și astfel, totalul sumei curente lunară plus restanțele nu pot depăși maxim 50% din venitul lui net lunar, și v-am explicat din ce rațiune.
Oricum este în dezavantaj EL, pentru că trebuie să suporte și cheltuielile de executare silită.
Dacă ar fi de bună credință și ar plăti benevol, ar rămâne cu mai mulți bani în buzunar.
Ce pensie lunară are?
Cât trebuie sa plătească copiilor lunar?

gheorghe175 a scris:

Sincer nu mai amintesc exact unde am citit ( atunci inca nu am crezut ca se va ajunge pana la divort )
Dar este clar ca se scria despre modificarea legislatiei la nivel european .
Ideea principala era ca parintele nu de la copil ci de la sotie divorteaza si din aceasta cauza nu trebuie sa depinda de fosta sotie in privinta timpului petrecut cu copilul

Să nu uităm că „soţul divorţează de soţie, nu şi de copil”. Practic, respectarea interesului superior al copilului înseamnă a i se asigura acestuia un contact cu părinţii săi cât mai apropiat de cel avut înainte de separarea părinţilor. Orice încălcare a acestui principiu lasă urme adânci asupra copilului şi măreşte tensiunile şi conflictele între părinţi, transformând copilul într-un simplu obiect de răzbunare şi şantaj cum, din păcate, decenii întregi s-a şi întâmplat în România.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluţia 2079 (2015) privind „Egalitatea şi autoritatea părintească comună: rolul taţilor”. Cu siguranță suntem în fața unei decizii revoluționare, prin care, se urmărește o schimbare fundamentală menită nu doar la nivelul legislației, ci, mai curând la nivelul practicii judiciare.
Sub acest aspect, al tratamentului “egalitar” dintre părinți, trebuie să recunoaștem că, România are obligația morală de a repara, în multe situații, daunele pricinuite acestor relații, părinte-copil, separați, în baza unei jurisprudențe ce nu a reușit să se adapteze imperativelor legate de aderarea la Uniunea Europeană, prin aceea că, fie, s-au stabilit “programe de vizitare” insuficient adaptate nevoilor concrete pentru încuarajarea relației dintre copil și părinte (de regulă tata), fie, nu s-au luat măsuri prompte și eficiente, pentru înlaturarea unor situații ce impiedicau aceste relații, de exemplu, împotrivirea celuilalt părinte.
În prezent, lucrurile se schimbă radical, deoarece Adunarea Parlamentară pornește și consființește regula fundamentală conform căreia “respectul pentru viața de familie este un drept fundamental consființit în Articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și de numeroase alte documente juridice internaționale. Pentru un părinte și copilul său, posibilitatea de a fi împreună reprezintă o parte esențială a vieții de familie. Separarea părinte-copil are efecte iremediabile asupra relației acestora. De aceea, o astfel de separare ar trebui să fie dispusă exclusiv de către o instanță de judecată și numai în împrejurări excepționale care să implice riscuri grave la adresa interesului superior al copilului”.
Totodată, amintește faptul că “Autoritatea părintească comună presupune faptul că părinții au anumite drepturi, obligații și responsabilități față de copiii lor. Cu toate acestea, în realitate tații sunt uneori confruntați cu legi, practici jurisprudențiale, precum și prejudecăți care le răpesc dreptul de a avea o relație susținută cu copiii lor. Prin rezoluția sa nr. 1921 (2013) cu privire la ”Egalitatea dintre sexe, reconcilierea vieții personale și profesionale și autoritatea părintească comună”, Adunarea Parlamentară a solicitat autorităților din statele membre să respecte dreptul taţilor de a se bucura de autoritate părintească comună, prin a se asigura că dreptul familiei prevede, în caz de separare sau de divorț, posibilitatea unui înţelegeri dintre părinţi cu privire la custodia comună fizică a copiilor, respectându-se asfel interesul lor superior”.
De asemenea, Adunarea Parlamentară este ferm convinsă că încurajarea autorităţii părinteşti comune ajută la depășirea stereotipurilor de gen cu privire la rolul femeilor și al bărbaților în cadrul familiei și reprezintă pur şi simplu o reflectare a schimbărilor sociologice care au avut loc în ultimii 50 de ani în ceea ce privește modalitatea în care este organizată viața privată şi de familie. SURSĂ ARTICOL: [ link extern ]

Motivele pentru care autoritatea părintească se poate exercita numai de către unul dintre părinții minorului, divorțați, separați sau chiar încă căsătoriți.

PROFESIONIȘTII NE LĂMURESC CUM PUTEM OBȚINE LEGAL ȘI ÎN INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ EXCLUSIVĂ.

Jud. dr. Cristiana-Mihaela Crăciunescu
Formator al Institutului Naţional al Magistraturii (moderator)

Nadia-Simona Tăran
Expert INM, Departamentul de formare profesională continuă

Autoritatea părintească poate fi exercitată doar de unul dintre soţi pentru motivele prevăzute de art. 507 NCC. În cazul părinţilor divorţaţi, autoritatea părintească se va exercita potrivit hotărârii instanţei de tutelă. Mai mult, exerciţiul comun al autorităţii părinteşti după divorţ presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creşterea şi educarea copiilor, actele curente privind creşterea şi educarea acestuia fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc.
Considerăm că aceleaşi principii sunt aplicabile şi copiilor din afara căsătoriei recunoscuţi de ambii părinţi, ai căror părinţi nu convieţuiesc.
S-a mai subliniat că art. 507 nu stabileşte o simplă excepţie de la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, ci veritabile situaţii excepţionale în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, de interpretare restrictivă, situaţii care ar trebui să intervină foarte rar şi care pot fi subsumate ipotezei în care unul dintre părinţi se află în imposibilitate de a-şi exprima voinţa. O atare interpretare restrictivă exclude posibilitatea analizării sub această reglementare a ipotezelor de tipul stabilirii domiciliului unuia dintre părinţi în străinătate, când, graţie mijloacelor de comunicare moderne, poate fi asigurată exercitarea autorităţii părinteşti în comun, sau chiar a situaţiilor de comportament violent din partea unui părinte. În sprijinul acestei interpretări au fost aduse şi argumente desprinse din jurisprudenţa belgiană, în care s-a arătat că exerciţiul autorităţii părinteşti după divorţ de către un singur părinte nu poate fi justificat de motive precum stabilirea domiciliului în străinătate, consumul de alcool sau de droguri, orientarea homosexuală a unuia dintre părinţi şi faptul că acesta trăieşte într-un cuplu de acest fel, întrucât este posibilă consultarea părintelui (aspect ce ţine de esenţa exercitării autorităţii părinteşti) care are capacitate de exerciţiu, nefiind împiedicat de nimic să-şi exprime voinţa, iar pe de altă parte, părintele nu trebuie încurajat să abandoneze obligaţiile pe care le are referitor la deciziile care îl privesc pe copil, să renunţe la drepturile şi îndatoririle sale părinteşti.
În practică va fi necesară schimbarea mentalităţii de până acum, conform căreia copilul era încredinţat mamei care lua toate deciziile.
Prin analogie, se poate spune că autoritatea părintească poate fi asimilată unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul din părinţi în nicio circumstanţă, ea fiind un dat născut din legătura naturală dintre părinte şi copil iar exerciţiul autorităţii părinteşti cu exercitarea acestui drept subiectiv.
în jurisprudenţa belgiană s-au cristalizat cu privire la exerciţiul autorităţii părinteşti următoarele reguli:

niciun argument de principiu nu poate înlătura exercitarea în comun a autorităţii părinteşti (de exemplu: sexul, vârsta copilului);
împrejurările nerelevante nu constituie motive temeinice în acest sens (de exemplu, un părinte se face vinovat de violenţe conjugale, prezintă un handicap fizic, faptul că un părinte devine homosexual, plecarea părintelui în străinătate), pentru că este vorba doar de contribuţia unui părinte la luarea unei decizii privitoare la copil. În ipoteza unei situaţii conflictuale care afectează comunicarea dintre părinţi s-a pus însă problema dacă este în interesul copilului să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte.
trebuie avute în vedere doar fapte concrete, care pot fi dovedite;
probatoriul trebuie să poarte asupra următoarelor elemente cumulative: dovada de către soţul solicitant a suferinţei copilului care se află sub autoritatea ambilor părinţi; stabilirea unei legături de cauzalitate între suferinţa copilului şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti; demonstrarea faptului că soluţia constă în exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către părintele solicitant.

Potrivit art. 398 NCC, derogarea de la regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti are la bază doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorinţele părinţilor, care, nu de puţine ori, pot fi egoiste şi posesive.
Cu toate acestea, pot interveni şi situaţii obiective care să facă imposibilă exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi, acestea fiind prevăzute de art. 507 NCC, care vor conduce la dispunerea exercitării acesteia de unul singur dintre părinţi, indiferent dacă părinţii sunt căsătoriţi sau nu.
Dispunerea exercitării autorităţii părinteşti de către unul singur dintre părinţi nu este condiţionată de decăderea celuilalt din drepturile părinteşti, dar poate fi însoţită de aceasta, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 508 alin. (1) NCC. Efectele decăderii din drepturile părinteşti sunt mai dure decât cele privind lipsirea de exerciţiul autorităţii părinteşti a unui părinte, în sensul că, în acest ultim caz, părintele respectiv păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, în timp ce părintele decăzut total din drepturile părinteşti le pierde.


Dispoziţii legale relevante din Codul civil:

Art. 398. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte

(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Art. 507. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte

Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

Art. 508. Condiţii

(1) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
(2) Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.

risca22 a scris:

am fost si la psiholog cu fata . Am expertiza psihologica .avand probleme cu ea din motivul acesta.fata nu vrea nici macar sa il auda atunci cand suna odata pe an.

Expertiza psihologică de care spuneți, eu cred că mai mult vă incriminează de alienare parentală, și astfel nu veți avea nici o șansă să obțineți autoritatea părintească exclusivă. Dacă spuneți că fata nici nu vrea să audă de el, dumneavoastră ce faceți să o apropiați de tată? Ar trebui o expertiză din care să reiasă ca fata plânge toată ziua după tatăl ei, că îi este dor de el....., că fetița îl caută, îl sună...... Nu puteți invoca motivul ca fata nu vrea sa audă de el, pentru ca veți fi acuzată de alienare parentală.

Potrivit legii NR. 257/2013, Art. 18, (3) Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte.

De asemenea faptul că nu plateste obligația de întretinere, nu poate fi invocat ca și motiv pentru a fi exclus din exercitiul autorității părintești, și asta nu o spun eu, o spune jurisprudența românească printr-o instanță superioară, din motivarea căreia CITEZ: "împrejurarea că tatăl nu a achitat contribuţia la creşterea şi educarea copilului său la care a fost obligat nu este relevantă pentru dreptul de a avea legături cu fiul său, acesta fiind independent de executarea obligaţiei de întreţinere a minorului a cărei încălcare este sancţionată de lege în alte modalităţi". (C.A. Alba lulia, s. min. şi fam., dec. civ. nr. 70/2008, portal.just.ro).


avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Neplata pensiei nu duce deloc la custodie exclusiva daca e privita in mod izolat. Nu am verificat daca exista practica judiciara pe asa ceva dar in mod sigur asa este ca e ceva extrem de simplu si de logic...

JURISPRUDENȚĂ INSTANȚĂ SUPERIOARĂ: "împrejurarea că tatăl nu a achitat contribuţia la creşterea şi educarea copilului său la care a fost obligat nu este relevantă pentru dreptul de a avea legături cu fiul său, acesta fiind independent de executarea obligaţiei de întreţinere a minorului a cărei încălcare este sancţionată de lege în alte modalităţi". (C.A. Alba lulia, s. min. şi fam., dec. civ. nr. 70/2008, portal.just.ro). proastasatului a scris:

Doamna puteti obtine autoritate parinteasca exclusiva. Exista deja jurisprudenta in acest sens. Motivul pe care ar trebui sa-l invocati este DEZINTERESUL, neplata pensiei, imposibilitatea de a colabora si de a lua decizii impreuna, absenta oricarei legaturi cu minorul. Aduceti dovezi si in sensul in care nu stiti unde locuieste, Ma intreb unde va fi citat.

Neplata pensiei niciodată nu poate fi motiv. Poate fi un tată bun, dar sărac și nu are bani. Vorbesc la modul general. Deci plata sau neplata obligației de întreținere este independentă de exercitarea autorității părintești în comun, CHIAR și dacă e de rea credință, este pedepsit altfel ÎN ALT MOD, și niciodată prin excluderea lui din exercițiul autorității părintești în comun, după cum spune jurisprudența românească de unde CITEZ: "împrejurarea că tatăl nu a achitat contribuţia la creşterea şi educarea copilului său la care a fost obligat nu este relevantă pentru dreptul de a avea legături cu fiul său, acesta fiind independent de executarea obligaţiei de întreţinere a minorului a cărei încălcare este sancţionată de lege în alte modalităţi". (C.A. Alba lulia, s. min. şi fam., dec. civ. nr. 70/2008, portal.just.ro). Nu plecați la drum greșit cu astfel de motive pe post de probe că pierdeți procesul din start chiar și dacă vă angajați o turmă de avocați`!!!!! Dacă tata fetiței mai și citează în întâmpinare jurisprudența de mai sus, atunci salutare`!!!

Trebuie să aveți în vedere că exercitarea autorității părintești în mod exclusiv este doar excepția de la regulă, pe când autoritatea părintească comună este regula generală de bază.

Potrivit art. 398 NCC, derogarea de la regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti are la bază doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorinţele părinţilor, care, nu de puţine ori, pot fi egoiste şi posesive. Cu toate acestea, pot interveni şi situaţii obiective care să facă imposibilă exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi, acestea fiind prevăzute de art. 507 NCC, care vor conduce la dispunerea exercitării acesteia de unul singur dintre părinţi, indiferent dacă părinţii sunt căsătoriţi sau nu.

Motivele pentru care autoritatea părintească se poate exercita numai de către unul dintre soţi.

Nenumărate articole şi studii au arătat că este în interesul superior al copilului ca acesta să primească îngrijire şi ghidare din partea ambilor părinţi, fapt pentru care legiuitorul a stabilit prezumpţia de autoritate părintească comună care poate fi răsturnată doar printr-o argumentaţie extrem de serioasă. Aceasta pare să fie şi practica judecătorească majoritară. Nu reprezintă motive temeinice de retrage autoritatea părintească asupra copilului argumente de tipul:

faptul că părintele în cauză doreşte acest lucru (a primi ghidare din partea ambilor părinţi este un drept al copilului !)
faptul că între părinţi există anumite neînţelegeri cu privire la modul concret de exercitare al autorităţii părinteşti (de exemplu unde să locuiască copilul)
faptul că un părinte este stabilit în altă ţară sau în altă localitate
faptul că un părinte este homosexual, consumă alcool, are un handicap fizic minor, etc.

Dispoziţii legale relevante din noul Codul civil:

Art. 398. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte

(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Art. 507. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte

Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

Este dreptul ei să plece la cel pe care îl iubește, și e liberă să hotărască unde să meargă și cu cine sa stea. Dumneavoastră pregătiți-vă deja pentru a obține domiciliul copiilor la dumneavoastră, și obligarea ei la plata obligației de întreținere (fosta pensie alimentară). Nu vă mai gândiți la ea ca la o soție, ci din acest moment o puteți considera doar mama copiilor dumneavoastră. Uitați-o, și gândiți-vă la binele copiilor de acum înainte, că ei nu-i pasă de copii, e o persoană labilă psihic.

Pretenții personale pot avea, dar legal nu sunt îndreptățiți la astfel de pretenții, decât dacă au documente, chitanțe, facturi fiscale prin care să dovedească că anumite bunuri sunt achiziționate de părintele lor și ei după deces au drept să moștenească pretinsele bunuri. Altfel în lipsa probelor autentice nu au nici o șansă să obțină ceva. Alte probe în afară de facturi fiscale cu numele celui care a achiziționat pretinsele bunuri, nu pot exista.
De pretenții bănești nici nu poate fi vorba. Nu au drept la moștenire.

Legea este dată din luna mai-2009.

Mamele care vor naşte gemeni, tripleţi sau multipleţi vor primi de la stat o indemnizaţie suplimentară de 600 de lei pentru fiecare copil născut dintr-o astfel de sarcină, începând cu al doilea copil, au decis, marţi, deputaţii, prin adoptarea, în acest sens, a unei iniţiative legislative.

Citiți știrea MEDIAFAX din 19-mai-2009:

[ link extern ]