Activitate anda2016

Doamna Raluca,
multumesc pentru raspuns si pentru timpul acordat!

Ipoteza pe care am prezentat-o nu se referea la o procura intocmita de notary public din SUA la care se aplica apostila, ci la o procura autentica apostilata.
Cand m-am referit la impedimente din practica, m-am gandit ca este posibil ca dumneavoastra sa aveti cunostinta despre existanta/inexistenta acelei Comisii de Experti din cadrul CNARNN-INFONOT si despre procedura de inscriere a unei procuri autentice provenite din alt stat, din informarile pe care le primiti in cadrul organizatiei din care faceti parte(UNNPR).

Intrebare teoretica
Daca se verifica informatiile privind :
1.posibilitatea incheierii unui act autentic (in speta, o procura) in SUA de catre un notar public “de drept civil “(„civil law notary”), notar care să aibă competenţele, atribuţiile, puterea publică şi răspunderea specifice unui notar latin, şi ca atare să poată autentifica documente” ( citat din raspunsul doamnei Raluca din data de 3 aprilie 2017),
2.posibilitatea inscrierii acestei procuri in RNNEPR, dupa apostilarea si traducerea procurii apostilate, înregistrarea fiind efectuată de către personalul CNARNN-INFONOT cu aprobarea prealabilă de către Comisia de Experți din cadrul autorității,
Notarul public caruia i se prezinta o asemenea procura si care, in urma interogarii RNNEPR , primeste de la INFONOT confirmarea faptului ca procura este inregistrata si nu a fost revocata, poate refuza instrumentarea actului/procedurii solicitate?

Pentru dezlegarea spetei in discutie, ar putea notarul care instrumenteaza dosarul succesoral sa redacteze un model de procura astfel incat aceasta sa cuprinda toate mandatele necesare dezbaterii succesiunii si incheierii tuturor actelor ulterioare solicitate de catre mostenitori, pe baza acordului acestora?
Daca raspunsul este afirmativ, in speta prezentata de catre utilizatorul sonia64, avand modelul procurii, mandantul se deplaseaza in Florida unde solicita autentificarea procurii si apostilarea acesteia, apoi trimite procura apostilata in Romania si mandatarul solicita traducerea acesteia cu legalizarea semnaturii traducatorului.
Dupa toate acestea, mandatarul se adreseaza Comisiei de Experti din cadrul CNARNN-INFONOT si solicita inscrierea procurii in RNNEPR.
Exista impedimente in practica pentru acest “scenariu” care, in teorie, pare posibil si legal? Care ar fi acelea?

Cu toata stima, doamna Raluca, in data de 3 aprilie 2017 ati postat urmatorul raspuns:
“

raluk0207Utilizator14:00, 3 Aprilie 20172 din 2utilizatori consideră
acest răspuns util
Ok, atunci o sa va argumentez mai detaliat:
Codul civil spune la art.1244 ca: " În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară"

Prin inscris autentic = la notar. Dreptul de proprietate este un drept real.
Deci pentru ca un act juridic prin care se transmite dreptul de proprietate (contract de vanzare cumparare, de donatie, de intretinere, etc.) sa fie valabil si inscris in Cartea Funciara, trebuie incheiat in forma autentica.

Tot Codul civil consacra la art.1301 principiul simetriei formelor actelor juridice. Adica "Împuternicirea nu produce efecte decât dacă este dată cu respectarea formelor cerute de lege pentru încheierea valabilă a contractului pe care reprezentantul urmează să îl încheie."

Si tot Codul civil prevede la art.2013, alin 2: "Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel."

Reprezentantul urmeaza sa incheie un contract de vanzare cumparare, avand ca obiect dreptul de proprietate asupra unui imobil.
Forma contractului de vanzare cumparare trebuie sa fie cea autentica.
Pe cale logica, si imputernicirea, pentru a produce efecte trebuie sa fie data tot in forma autentica.

Potrivit art.90 din Legea 36/1995, actul autentic este „cel întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, în forma şi în condiţiile stabilite de prezenta lege.” Potrivit art. 100 din aceeaşi lege, „înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii”.

In unele state nu exista procedura autentificarii. Exista doar legalizare de semnatura.
Cu referire specială la SUA, notarul din Statele Unite ale Americii nu este învestit cu autoritate publică, iar legislaţia americană nu reglementează autentificarea, astfel încât, chiar dacă cel care a instrumentat actul a încercat să îndeplinească cerinţele legii române, nu există certitudinea că le-a înţeles semnificaţia juridică şi că le-a putut explica celui care a semnat actul.
Totusi, in numai 3 state americane a fost introdusa procedura autentificarii si instituţia notarului de drept civil („civil law notary”), notar care să aibă competenţele, atribuţiile, puterea publică şi răspunderea specifice unui notar latin, şi ca atare să poată autentifica documente, motiv pentru care s-a introdus în sistemul local de drept şi instituţia autentificării şi a actului autentic notarial.

Trei sunt statele americane care au introdus notarii de drept civil: Alabama, Florida şi Louisiana.
Actul autentic întocmit de un asemenea notar de drept civil este pe deplin echivalent actului autentic prevăzut de art. 90 din Legea nr. 36/1995 şi poate fi folosit cu succes în orice situaţie unde este necesar un act autentic notarial (desigur sub condiţia apostilării de către Secretarul de Stat al statului unde a fost autentificat, căci SUA este parte la Convenţia de la Haga din 1961).

Notarii de Drept civil sunt instituiţi în Alabama printr-un amendament la Titlul 36, capitolul 20 din Codul Alabama 1975. Potrivit secţiunii 36-20-50, alin. (3), prin „notar de drept civil” se înţelege „o persoană care este admisă să practice dreptul în acest stat, care a practicat dreptul într-o jurisdicţie a Statelor Unite pentru cel puţin cinci ani, şi care este numită de către Secretarul de Stat ca notar de drept civil”.

În Florida, notarii de drept civil sunt instituiţi prin capitolul 118 din Statutele Floridei. Potrivit secţiunii 118.10 alin. (1) lit. (b), prin „notar de drept civil” se înţelege „o persoană care este un membru în bună reputaţie al Baroului din Florida, care a practicat dreptul pentru cel puţin 5 ani, şi care este numită de Secretarul de Stat ca notar de drept civil”.

Louisiana este într-o situaţie unică, deoarece dreptul acestui stat este drept civil, existând un Cod Civil care în art. 1833 defineşte actul autentic. Aproape toţi notarii publici din Louisiana sunt în acest sens notari de drept civil, fiind numiţi printr-o examinare juridică în temeiul titlului 35 (legea notarilor publici) din Codul Louisiana. Excepţiile sunt notarii publici ex officio pentru oficiul stării civile, pentru spitale, pentru Serviciul Forestier al SUA, pentru Autoritatea Râului Sabine şi alţii asemenea (identificaţi mereu ca atare). Notarii publici ex officio îşi îndeplinesc funcţiunile limitate gratuit şi numai pe durata angajării lor.

Trebuie remarcat faptul că, spre deosebire de Louisiana, în Alabama şi Florida există şi notari publici de common law, care nu trebuie să fie jurişti şi nu pot întocmi acte autentice! Diferenţa este dată de titulatura lor. Notarul public de common law se intitulează, potrivit legii „notary public”, pe când cel de drept civil se intitulează, potrivit legii, „International Notary Public” (Alabama), respectiv „Florida International Notary”.

Asa ca, ori ne deplasam in Florida, Louisiana sau Alabama la un International Notary ori la Ambasada sau Consulat. De asta sunteti refuzati si o sa fiti.
Daca ceva a "mers" acum X ani, nu inseamna ca merge din nou.
S-a schimbat Codul civil, s-a schimbat legea notarilor publici si a activitatii notariale, s-a schimbat modul de verificare a documentelor. Ce a fost, nu mai e.”

Intrebarea mea este urmatoarea : S-a modificat ceva intre timp?
In plus, in articolul postat pe notardebucuresti.ro ( publicatie a Camerei Notarilor Publici Bucuresti), se face referire si la posibilitatea inscrierii procurii respective in RNNEPR:
““Cât privește posibilitatea verificării unei procuri întocmită în străinătate prin accesarea Registrului Național Notarial de Evidență a Procurilor și a Revocării acestora, deși notarul din statul care a instrumentat procura nu are obligația solicitării înregistrării acesteia în Registru, totuși acest lucru este posibil, înregistrarea fiind efectuată de către personalul CNARNN-INFONOT cu aprobarea prealabilă de către Comisia de Experți din cadrul autorității, fiind astfel asigurată publicitatea actului”

In ceea ce priveste acceptarea:
Art. 1.108. Cod Civil
(1) Acceptarea poate fi expresă sau tacită.
(2) Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.
(3) Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

Din articolul publicat pe site-ul notardebucuresti.ro :
„…în Statele Unite ale Americii (cu unele excepții, cum ar fi statul Florida unde anumiți notari au în competență instrumentarea de acte autentice17) procedura autentificării nu este recunoscută, iar pentru ca actul să fie considerat întocmit în ”forma autentică locală” este necesar ca notarul public să fie asistat de un lawyer, certificat de un notary public, apoi legalizat cu apostilă.18
În concluzie, în cazul în care procura a fost întocmită în state care nu cunosc notariatul de tip latin, poate fi utilizată la încheierea unui înscris în formă autentică, dacă ”a fost redactată cu asistarea unei persoane cu pregătire juridică, care poate atesta, sub sancțiunea prevăzută de legea proprie:
• Identitatea mandantului,
• Conținutul procurii,
• Semnătura mandantului,
• Data încheierii actului, arătând totodată că a obținut consimțământul mandantului înainte ca acesta să semneze.”19” (19-Culegere de practică notarială, Spețe comentate, vol.III, pag.430, editia 2016)

De asemenea, conform celor aratate in acelasi articol publicat pe site-ul notardebucuresti.ro :
“Cât privește posibilitatea verificării unei procuri întocmită în străinătate prin accesarea Registrului Național Notarial de Evidență a Procurilor și a Revocării acestora, deși notarul din statul care a instrumentat procura nu are obligația solicitării înregistrării acesteia în Registru, totuși acest lucru este posibil, înregistrarea fiind efectuată de către personalul CNARNN-INFONOT cu aprobarea prealabilă de către Comisia de Experți din cadrul autorității, fiind astfel asigurată publicitatea actului.29”
( 29-Culegere de practică notarială, Spețe comentate, vol.VII, pag.221, ed.2020)

[ link extern ] /

Buna ziua!
v-ar putea fi de folos urmatoarea discutie pe aceasta tema, in special raspunsurile doamnei notar raluk0207:

www.avocatnet.ro/content/for...

Posibilitatea denuntarii unilaterale de catre oricare dintre parti este prevazuta de codul civil in materie de locatiune, pentru situatia in care locatiunea s-a incheiat fara determinarea duratei. Deci, nu orice contract de locatiune da posibilitatea partilor sa se razgandeasca (unilateral) in orice moment, ci doar cel incheiat pe perioada nedeterminata.
Inchirierea locuintei este o varietate a contractului de locatiune, cu reguli particulare. Astfel, art. 1825 alin.(2) NCC reglementeaza situatia in care locatorul poate denunta unilateral contractul incheiat pe o perioada determinata:
-daca s-a prevazut in contract- ceea ce inseamna ca partile, la incheierea contractului, au cazut de acord cu privire la acest aspect
-daca motivul acestei denuntari este “satisfacerea nevoilor locative proprii sau ale familiei sale”
Cu precizarea prealabila a faptului ca nu sunt practician, m-as hazarda sa afirm ca nu deslusesc motivatia legiuitorului cu privire la acest aspect , avand in vedere faptul ca dovada in sens contrar mi se pare greu de imaginat pentru ceva ce urmeaza sa se intample in viitor. Mai exact, cum as putea sa combat, in calitate de chirias, declaratia locatorului ca a ales sa denunte unilateral contractul deoarece urmeaza sa-si satisfaca, dupa incetarea locatiunii, nevoi locative proprii sau ale familiei sale?
- daca respecta un termen de preaviz de minim 60 zile ( nu 30) , in cazul in care intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o luna sau mai mare.
Legat de intrebarea dumneavoastra in privinta a ceea ce ati putea face pe viitor... un prim pas ar fi sa nu acceptati o asemenea clauza, cand veti semna urmatorul contract de inchiriere, daca nu sunteti de acord.
Legat de cealalta intrebare :” De ce mai semnam contracte atunci daca oricum legea iti da dreptul sa il incalci in orice moment?” , nu este chiar asa. In mod absolut discretionar, denuntarea unilaterala de catre locator este permisa doar in cazul locatiunilor incheiate pe durata nedeterminata. Dupa cum inteleg eu, logica ar fi aici urmatoarea: ti-am inchiriat casa mea si am omis sa precizez pentru cata vreme. Daca nu mi s-ar permite sa denunt unilateral un asemenea contract si chiriasul nu-si incalca in niciun mod obligatiile, nici nu intentioneaza sa cada vreodata de acord sa incetam contractul, cum as mai ajunge sa ma bucur vreodata de bunul meu? Cred ca aceasta ar fi ratiunea pentru care posibilitatea denuntarii unilaterale reprezinta o exceptie de la principiul irevocabilitatii actului juridic bilateral, fiind permis sa i se puna capat prin manifestarea de vointa doar a uneia dintre parti.
In schimb, daca se incheie contractul pe o perioada determinata, locatorul nu se mai bucura de acest drept decat daca sunt indeplinite conditiile pe care le-am precizat anterior.

"Denuntarea unilaterala se face cu acordul ambelor parti cu un preaviz de 30 de zile".
Daca ati reprodus ad litteram clauza din contract, exprimarea este cel putin defectuoasa, astfel incat dumneavoastra ati inteles ca este nevoie de acordul partilor in momentul in care una dintre ele doreste sa denunte unilateral contractul.
Ceea ce vroia sa spuna, de fapt, clauza respectiva, este ca partile s-au inteles ( deci a existat anterior un acord al lor in acest sens) ca oricare dintre ele sa poata denunta unilateral contractul.
Cu alte cuvinte, din momentul in care ati semnat contractul, fara sa va dati seama, ati acceptat ca locatorul sa se razgandeasca in orice moment, cu singura conditie a respectarii termenului de preaviz de 30 zile.
Daca ar fi vorba de un acord la momentul la care se doreste incetarea, nu s-ar mai justifica denuntarea unilaterala, ar fi lipsita de sens.
Nu este corect din punct de vedere juridic “denuntarea unilaterala prin acordul partilor”. Denuntarea unilaterala si acordul partilor reprezinta cauze distincte de incetare a contractului.
Pentru a justifica, reproduc art.1321 Cauzele de incetare , “asezand” aceste cauze una sub alta, astfel incat sa fie mai “vizibil” faptul ca sunt distincte:
Contractul încetează, în condiţiile legii,
-prin executare,
-acordul de voinţă al părţilor,
- denunţare unilaterală,
-expirarea termenului,
- îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiei,
- imposibilitate fortuită de executare,
precum şi din orice alte cauze prevăzute de lege.
Oricum, pana si termenul “unilateral” ne duce cu gandul la faptul ca nu este vorba de un acord, ci de manifestarea vointei unei singure parti ( si nu a amandurora).

Din alt punct de vedere, denuntarea unilaterala si rezilierea/rezolutiunea sunt esentialmente distincte. O “traducere” din termeni juridici in limbaj comun care ar putea exemplifica distinctia:

Denuntarea unilaterala = pentru ca ASA VREAU EU! (fara a fi necesar sa justific)
Reziliere/rezolutiune= pentru ca celalalt A GRESIT CU CEVA

Multumesc, doamna notar!
Opinia pe care am exprimat-o are la baza lucrarile prof. Romeo Popescu si prof. Dan Chirica. Ati putea avea amabilitatea sa-mi raspundeti ce anume interpretez gresit din cele citite in lucrarile acestora?
Din lucrarea prof.Francisc Deak, prof. Romeo Popescu “ Tratat de drept succesoral. Vol.II.Mostenirea testamentara”, Editia a III-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2014
p.110 “ Legatul este universal in cazul in care confera vocatie (chemare) la intreaga mostenire. Prin urmare, ceea ce intereseaza este nu culegerea efectiva a intregii mosteniri, ci posibilitatea conferita legatarului (dreptului lui eventual) de a culege intreaga universalitate succesorala. Astfel se explica dispozitia legala potrivit careia pot exista doi sau mai multi legatari universali; daca ei pot si vor sa vina la mostenire, universalitatea succesorala se imparte in mod egal. Insa fiecare dintre ei are vocatie ( eventuala) la intreaga mostenire, astfel incat in cazul in care colegatarii nu pot ( de exemplu, din cauza predecesului) sau nu vor sa vina la mostenire ( sunt renuntatori), unul singur dintre ei ( oricare) va putea culege intreaga mostenire.”
p.112 “...legatul universal poate fi desemnat nu numai sub aceasta denumire, dar si prin termeni echivalenti, de exemplu: legatul tuturor bunurilor mobile si imobile...”
p.180 “...daca testatorul a numit doi (sau mai multi) legatari universali si numai unul dintre legate este ineficace, va profita celalalt (ceilalti) legatar(i) universal, care- in virtutea vocatiei universale (art. 1055 C.civ.)- va culege intreaga mostenire...”
Din lucrarea prof. Dan Chirica “ Tratat de drept civil. Succesiunile si liberalitatile”, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2014
p.279 “ Vocatia la intreaga mostenire este o chemare, o aptitudine de a dobandi intreaga mostenire, dar care nu se confunda nicidecum cu obtinerea efectiva a tuturor bunurilor succesorale. Intr-adevar, chiar din textul art. 1055 NCC rezulta ca legatul universal poate fi lasat “uneia sau mai multor persoane”, ceea ce inseamna ca, in principiu, atunci cand vocatia este conferita la doua sau “mai multor persoane”, aceste persoane impart intre ele in mod egal patrimoniul succesoral, dreptul fiecarui legatar comprimand drepturile celorlalti, fara insa a se anihila unul pe celalalt, astfel incat daca unul dintre legatarii instituiti nu poate primi legatul ( fiind intr-o situatie de incapacitate, ori daca in raport cu acesta legatul este ineficace pentru un motiv oarecare), partea ce i s-ar fi cuvenit din mostenire va profita celorlalti legatari universali in virtutea vocatiei acestora la intreg patrimoniul succesoral care ramane intacta”
Acelasi lucru il exprima si doamnele Doina Dunca si Daniela Negrila, in calitate de formatori in cadrul Institutului Notarial Roman, in lucrarea “ Drept civil.Mosteniri si liberalitati.Note de curs. Vol.I” Editura Notarom, Bucuresti, 2014
p.218 “ Pot exista doi sau mai multi legatari universali, vocatia fiecaruia fiind aceea de a dobandi intreaga mostenire. Ineficacitatea unui legat universal profita celorlalti legatari universali ale caror legate sunt eficiente”

In acest caz, care ar fi fost sensul reglementarii de catre legiutor a faptului ca este posibil ca doua sau mai multe persoane sa aiba vocatie la intreaga mostenire, ca legatari universali? Faptul ca, prin caducitatea legatului in privinta unuia dintre legatari, partea acestuia ar fi culeasa de catre mostenitorii legali, ar avea ca efect transformarea legatului universal in legat cu titlu universal. Or, esenta distinctiei intre cele doua tipuri de legat consta tocmai in faptul ca, in timp ce legatul universal confera vocatie la intreg, cel cu titlu universal confera vocatie la o fractiune.
In cazul legatului universal, vocatia la intreg este proprie fiecaruia, fiind distincta de impartirea emolumentului cules de fiecare in parte. Vocatia la intreg ramane, in persoana fiecaruia dintre cei care pot si vor sa vina la mostenire.
Testatorul nu a dispus “ las jumatate din toate bunurile mobile si imobile lui x si cealalta jumatate lui y” .