Activitate CsiszerGyongyi

În viața unui om cea mai mare responsabilitate o reprezintă copiii, și totuși unii fac copii cu cea mai mare iresponsabilitate. V-ați gândit vreodată, câte familii / femei ar dori să aibă copii și nu reușesc? Copilul e un dar de la Dumnezeu, iar Dvs. sunteți responsabilă pentru acest dar, soarta lor depinde de Dvs. A fi mamă nu înseamnă doar a face și a naște un copil, a fi mamă înseamnă să-l creșteți, să-i fiți alături la bine și la rău în tot restul vieții, să-i asigurați afecțiune, dragoste și siguranță. Pentru că de fapt asta doriți și pentru sine, nu? Cel mai important este să scăpați de jocurile de noroc. Știu că nu este ușor, dar puteți cere ajutor, sunt specialiști care se ocupă tocmai de acest domeniu (dependențe/adicții). Dacă nu vă puteți permite să mergeți la un cabinet, sunt ONG-uri care vă pot ajuta fără să plătiți, sau vă puteți adresa serviciului de asistență socială din localitatea de domiciliu, ori direcției generale de asistență socială și protecția copilului care funcționează la nivel de județ, au și ei specialiști, vă pot consilia și pot interveni și în eventualitatea unei manifestări necorespunzătoare ale concubinului. Este important, că sunteți conștientă că aveți probleme cu jocurile de noroc, acesta este primul pas spre vindecare! Să nu vă lăsați șantajată și intimidată de partener! Creșterea a 2 copii înseamnă foarte multă muncă și sacrificiu, iar dorința majorității bărbaților nu este să schimbe scutece, să hrănească copii și să ocupe de ei 24/24. De asemenea, conform jurisprudenței, în marea majoritate a cazurilor domiciliul copiilor se stabilește la mama, mai ales dacă sunt la o vârstă atât de fragedă ca ai Dvs., dar sunt și excepții, copiii sunt încredințați tatălui, dacă mama nu prezintă garanție morală și materială pentru creșterea lor. Deci nu voința tatălui stabilește domiciliul copiilor, ci atitudinea Dvs.: dacă vreți să vă păstrați copiii, trebuie să aveți o viață organizată, ca să puteți asigura dezvoltarea fizică și psihică a celor mici. În rest, sunt întru totul de acord cu ibn: ”Munca zilnica conform pregatirii aduce traiul decent.” Vă doresc succes, să vă puteți schimba stilul de viață și să vă bucurați de binecuvântarea de a fi mamă!

Bună ziua,
se pare că doamna nu realizează consecințele faptelor sale. Trebuie solicitată opinia de specialitate a unui psihiatru, și în funcție de rezultatele evaluării, luate măsurile necesare.
Conform art. 164. - (1) din Codul civil, ” Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăţilor mintale, temporare sau permanente, parţiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale şi psihosociale, şi care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinţei sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacităţii sale civile, în condiţii de egalitate cu celelalte persoane.
(2) O persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este parţială şi este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei.
(3) Instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecţie adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenţei pentru încheierea actelor juridice.
(4) O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este totală şi, după caz, permanentă şi este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei.
(5) Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecţie adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenţei pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.
(6) ...
Instituirea măsurii consilierii judiciare și a tutelei speciale este competența Judecătoriei în a cărei rază teritorială are domiciliul doamna. Soțul trebuie să se adreseze și serviciului public de asistență socială din cadrul primăriei, pentru ca doamna să fie încadrată într-un grad de handicap, astfel ca, dacă situația impune să se poată angaja un asistent personal pentru a o îngriji,
Consider, că după 40 de ani de căsnicie domnul nu poate divorța doar așa de la soția cu care a trăit mai mult de jumătate din viață... , nu va avea suflet să o abandoneze acum, când ea are cea mai mare nevoie de dragoste și înțelegere. Nu ar fi moral și ar fi împotriva a cea ce a făgăduit în fața lui Dumnezeu: că îi va fi alături la bine și la rău... (Asta nu înseamnă că trebuie să o îngrijească personal).

Bună ziua. Despre hărțuirea morală la locul de muncă puteți citi în OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (art. 2). Discutați cu un avocat dacă problema Dvs. se încadrează sau nu în prevederile acestui act normativ. În rest, susțin părerea utilizatorului hhs - încercați să rezolvați problema pe cale amiabilă. Să analizați și reversul medaliei : audiatur et altera pars. Zile liniștite !

Bună ziua,
dacă nu sunt locuri în centrele rezidențiale de stat, puteți apela de exemplu, la un centru înființat de o organizație neguvernamentală, iar costul întreținerii -dacă veniturile bolnavului și ale Dvs. nu sunt suficiente-, se suportă în comun de către Dvs., DGASPC și primăria de care aparțineți, în baza unui contract încheiat între cele 3 părți. Fiul trebuie să aibă Certificat de încadrare în grad de handicap, ca să aibă calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Dacă necesită supraveghere permanentă, și prezintă pericol pentru cei din jur, poate opera și internarea involuntară, mai întâi într-o secție de psihiatrie a unui spital, apoi pe termen lung într-un centru rezidențial. DGASPC și primăria au obligația de a identifica un centru corespunzător, de stat sau particular, dacă Dvs.nu reușiți să gestionați situația.

Bună ziua,
sunt de acord cu ”widad”. Copilul nu este vinovat pentru că tatăl lui v-a înșelat. Se vorbește despre copil, de parcă ar fi un obiect. Nu este!!! Mai mult, pe el îl va marca cel mai mult această tensiune / acest divorț! După ce l-a părăsit mama, tata, acum îl părăsiți și Dvs... Gândiți-vă, puneți-vă măcar pentru 1 minut în locul lui... cum v-ați simți, dacă ați ști, că acele persoane, care ar trebui să dea și viața pt.Dvs., vă refuză și vă alungă??? Această traumă îl va marca pentru toată viața. Am înțeles, că este fată. Câți ani are? Nu are rude care să o primească în plasament?
Vă înțeleg amărăciunea și durerea, dar nu trebuie să vă răzbunați pe fată din cauza păcatelor tatălui. Sunteți preocupată doar de durerea Dvs. Dar cum rămâne cu durerea copilului? Dvs.sunteți majoră, vă puteți apăra, Copilul este total aservit familiei și în lipsa acesteia, sistemului de asistență socială. Foarte probabil că este atașat de Dvs., mai ales dacă este mic.
Puteți scăpa de el foarte repede, există măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență. Depuneți o cerere la Primăria localității de domiciliu, sau direct la Direcția de Asistență Socială și Prot.Copilului din municipiul reședință de județ. Întrebarea este, cum rezolvați cu conștiința.
Dacă are rude, și acestea acceptă să o crească, o puteți lăsa la ei, dar după ce i-ați explicat situația, ca să nu simtă, că este aruncată la gunoi. Nu uitați, și ea este o ființă, exact ca Dvs.
Vă doresc, ca atunci când luați decizia, să aveți în suflet iubirea lui Dumnezeu.

Bună ziua,
1. Protecția copilului categoric are un cuvânt de spus în această situație, din mai multe puncte de vedere.
-în primul rând sunteți amândoi minori. Adică copiii vor avea copil. Nu vă puteți întreține singuri, depindeți de alții, atât din punctul de vedere al veniturilor, cât și din punctul de vedere al situației locative. Puteți păstra copilul în familie, dacă îi puteți asigura condiții materiale și morale pentru o dezvoltare armonioasă. Trebuie să vă puneți întrebarea, dacă veți fi în stare să vă asumați toate responsabilitățile aferente rolului de părinte. Așa cum s-a scris mai sus, creșterea copiilor nu e ca-n filme, unde vezi copii seara în pat, cu zâmbetul pe buze. Copilul mai e și bolnav și are și zile proaste, ca noi toți. Și !!cel mai important!!, copilul nu e un obiect, pe care îl abandonezi, dacă te-ai săturat / plictisit de el. Lipsa de afecțiune din partea mamei îi poate provoca sechele sufletești ireversibile și iremediabile. Deci a crește copii înseamnă în primul rând o enormă responsabilitate, pentru care, -din cele scrise-, nu cred că sunteți pregătiți.
-protecția copilului are obligația de a monitoriza lunar mama minoră, să vadă, dacă are cine să o întrețină, să-i poartă grijă etc. Dacă nu, pot propune internarea într-un centru rezidențial din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.
-de asemenea, protecția copilului monitorizează familia și după naștere, deci se va verifica, dacă mama minoră și nou-născutul trăiesc în condiții adecvate și dacă au toate cele necesare unui trai decent. Dacă nu, iarăși se ia în considerare posibilitatea instituționalizării sau -preferabil- plasamentul la o rudă. Nu se poate crește copil cu telefonul mobil în mână. Copilul depinde 100% de Dvs. și mai ales de mama (alăptare, scutece, haine curate, curățenie, control la medic etc., etc.), este nevoie de răbdare, devotament, iubire., 24/24, 7 zile pe săptămână.. Sunteți pregătiți pentru asta???
2.Bunica trebuie să știe ce se întâmplă în casa ei. Așa este corect. Nu e corect să vă bazați pe ajutorul ei, dar să nu o informați despre ce o așteaptă. Este pregătită ea să mai aibă grijă, alături de Dvs. și iubita, și de un bebeluș?
3. Dacă prietena nu vrea să facă avort există și posibilitatea ca după naștere copilul să fie dat în adopție.
În concluzie, pentru a lua o decizie, trebuie să vă puneți următoarele întrebări:
- dacă sunteți pregătiți pentru o responsabilitate pe viață (pentru că aceasta înseamnă de fapt, creșterea unui copil)?
- dacă vreți să păstrați copilul, pe cine vă puteți baza că vă va ajuta? (Este foarte binevenită ajutorul mamei, dar ea fiind departe, practic bunica se va afla ”în linia întâi”, deci trebuie să discutați cu ea foarte sincer. Din cele scrise, nu cred că vă puteți baza pe rudele prietenei)
Vă doresc sănătate și înțelepciune, ca să puteți decide în INTERESUL COPILULUI!

Pentru stabilirea plasamentului Serviciul public de asistență socială de la Primăria de domiciliu trebuie să efectueze o anchetă socială la locuința familiei, pentru evaluarea situației și pentru constatarea stării de fapt. Din ancheta socială va reieși că, deși mama are acolo domiciliul, este plecată de 7 luni de zile, așa cum susțineți Dvs., De asemenea, și reprezentanții DGASPC vor face un raport după o vizită pe teren. În concluzie, nu este problemă, dacă mama copiilor are același domiciliu cu cel al bunicii, dacă sunt dovezi că faptic nu locuiește acolo și mai ales că nu contribuie cu nimic la creșterea copiilor.

Bună ziua,
în primul rând bunica trebuie să se adreseze Primăriei din localitatea de domiciliu, pentru luare în evidență. Primăria trebuie să sesizeze Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din județul în care locuiți. Bunica poate cere stabilirea plasamentului celor 3 copii, DGASPC poate emite dispoziție de plasament în regim de urgență și/sau poate intenta acțiune în justiție pentru instituirea plasamentului. Dat fiind, că minorii nu sunt în pericol iminent, presupun că vor opta pentru cea de-a doua posibilitate. După ce obțineți Sentința civilă de plasament, veți avea dreptul să cereți ca alocația de stat să o primiți Dvs., alături de care veți beneficia lunar de alocația de plasament de 600 lei/lună/copil. Acțiunea în justiție este gratuită, nu aveți nevoie nici de avocat, trebuie să vă prezentați o singură dată la instanță, în rest cazul va fi susținut și de DGASPC. Mult succes, și Domnul să vă dea sănătate să aveți grijă de copiii, care nu au nicio vină pentru toate astea. Dăruiți-le toate dragostea Dvs., pentru că au mare nevoie de ea!

Bună ziua,
vă mulțumesc foarte mult pentru răspuns!
O zi excelentă, Cu respect, CsGy

Bună ziua,
s-a discutat pe larg despre ajustarea salariilor brute și despre modul cum se desfășoară de obicei o negociere colectivă. Totodată s-a menționat, că în cazul bugetarilor există un alt set de reguli aplicabil negocierilor colective.
Întrebarea este care sunt aceste reguli pentru administrația publică locală?
Vă mulțumesc anticipat pentru răspuns.
Cu respect,
Csiszér Gyöngyi,
Primăria or. Baraolt, jud. Covasna