Știu ca este un subiect delicat, cu multe nuanțe și multe implicații. Dar cu soțul am discutat prima data și ma înțelege, știe eforturile mele și motivele pentru care aleg orgoliul în acest subiect.
Da, aveți dreptate în ceea ce spuneți și sper sa reușesc sa iau cea mai buna și înțeleaptă decizie.
mrays99 a scris:
Nu as vrea sa imi bag nasul unde nu imi fierbe oala, insa moral, cred ca o prima discutie trebuie sa o aveti cu actualul sot, astfel incat daca si el se afla intr-o situatie asemanatoare, sa procedeze identic (ex. bunurile dvs. sa nu intre la mostenire, insa sa aveti pretentii la bunurile lui).
In plus, nu stiu cum sunt impartite cheltuielile intre dvs. si sot, si ce asteptari aveti de la dumnealui, dar sunt convins ca la batranete acesta va fi mult mai aprope de nevoile dvs. decat propriul copil, care la randul lui va avea propria familie, nevasta, copii, soacra, etc.
Eu unul daca as avea o partenera care ar gandi in asemenea termeni, fara sa ma consulte, i-as ura succes si ne-am vedea separat fiecare de drumul sau in viata, pentru ca este clar ca acolo acel cuplu nu are la baza o valoare comuna, ci doar un interes sau o nevoie de a umple un gol interior.
Dvs. cunoasteti in amanunt toate aspectele din viata dvs, puneti-le in balanta atat dpdv logic, cat si emotional, lasati orgoliile de o parte fiindca nu va ajuta cu nimic...s-ar putea sa ramaneti singura in apartamentul in care veti avea un drept de uzufruct, iar propriul copil, manipulat de propria sotie, sa nu va aduca nici macar bucata de paine si traditionalul pahar cu apa, iar atunci o sa regretati ca nu aveti alaturi o persoana alaturi care sa va iubeasca, sa va respecte, sa va impartaseasca valorile, sa va ingrijeasca, sa va faca fericita pana in ultima clipa...decizia este una care pare grea, insa daca o ganditi din toate perspectivele si va asumati si toate eventuale consecinte, atunci aceea este varianta corecta.