Bună ziua. Am achiziționat un apartament în 2011 (eram divortata), ...

Da. Legal, soțul supraviețuitor moștenește 1/4.
Testamentul nu va ajuta.
1. Nu este act de proprietate, astfel încât la decesul dvs va trebui dezbătută succesiunea.
2. Soțul este moștenitor rezervatar, calitate în care poate solicita reductiunea testamentului pana la întregirea rezervei sale succesorale de 1/8.
3. Dacă aveți de dat, încheiați cu copilul un contract din timpul vieții.

Dacă mă uit doar pe cer, risc să dau în gropi.

Într-o consultanță se analizează mai multe aspecte decât pot să încapă pe un forum.
N-am habar ce și câte aveți (aspecte care contează, înainte de a vorbi despre rezervă) dar să presupunem, de dragul explicației, că ap. este singurul dvs. bun de valoare.

Și acum, imaginați-vă „mâine,” după încheierea contractului de vânzare, trăind cu nora ... te miri care. Fiul este proprietar de la data vânzării, iar dvs. sunteți ... tolerat sau în cel mai „bun” caz titularul unui drept de uzufruct (Am pus „bun” în ghilimele, fiindcă în acest caz este mai bine prentru dvs. dar nu mai e la fel de bine pentru fiu, întrucât actul este prezumat a fi donație, adică tot o liberalitate supusă reducțiunii, întocmai ca și testamentul despre care voi vorbi mai jos). Pentru varianta contract de întreținere am niște exerciții de imaginație (inspirate din situații reale) și mai „simpatice”.
Cât de bun vi se pare actul care produce efecte de „mâine” (de la data încheirii lui)?

Testamentul are avantajul că produce efecte după moartea testatorului (și altele) și are dezavantajul că poate fi supus reducțiunii. Poate! Adică, nu-i musai, fiindcă rezerva este un drept, nu o obligație. Maximul pe care îl poate obține soțul, dacă nu va avea el primul bilet de plecare pe lumea ailaltă, dacă testamentul îi încalcă rezerva (aspect ce nu poate fi sigur decât în clipa morții) și dacă el va voi să solicite reducțiunea, este de 1/8 din ap. (Pe scurt, fiul riscă un maxim de 1/8 din valoarea ap, după un luuung sir de „dacă”).

La o privire atentă, niciunul dintre acte nu-i perfect.
Există oameni care aleg varianta 1 și alții varianta 2.
Există oameni care își asumă riscuri ... mai mult, mai puțin sau mai deloc.
Exsită oameni care-și schimbă opțiunile pe măsură ce ...se apropie de groapă. (apropo, până și vârsta celor despre care vorbim are relevanță într-o consultanță).
Există oameni de a căror subiectivitate nu se poate face abstracție. (nu în această materie, că ar începe să aducă cu astrologia).

De aceea, pe mine mă cam nedumeresc unele răspunsuri de pe forum ... date ca sigure. Ele reflectă concepția despre bine a respondentului, iar nu a celui care întreabă. Corect mi se pare ca omul să cunoască avantajele și dezavantajele fiecărei variante. Și s-ar putea să o aleagă pe a treia, una la care nici nu se gândise la vremea când a întrebat. Asta pentru cine întreabă, că unii se duc să dea cu plaivazul sub te miri ce act inspirat din ... binele vecinului. (n-ar cheltui nici cât pe preșul de la ușă că să afle care variantă o fi mai bună ...și pentru ei).

Dupa cunostintele mele, poate ca ar fi mai bine sa vindeti apartamentul si sa ii dati banii copilului (fireste ca tot pentru imobiliare). Dar daca acesta este casatorit o luam de la capat. Din pacate partajul nu este ca succesiunea, iar noul cod civil l-au facut alesii nostri......

Cand copilul va avea 18 ani poate puteti sa-i faceti act de vanzare-cumparare cu drept de uzufruct....eu nu sunt specialist, dar asa am facut cu soacra mea ( traieste singura si face acum in primavara 80 de ani...am facut acest lucru cat inca nu sunt probleme medicale cu ea..).Vedeti ce spun si specialistii in domeniu.