Buna ziua,as avea o intrebare legat de tevile de la subsol,dar si despre debransare.
Am cumparat un apartament intr-un bloc si acel apartament este ultimul conectat la sistemul de incalzire centrala de pe acea scara de bloc.Mama fostului proprietar a decedat acum 1 an si in toamna a fost la firma de gospodarire comunala pentru a cere sa fie debransat de la sistemul central deoarece nu locuieste nimeni acolo,caldura e oprita si de apa calda nu are nevoie nimeni.El spune ca cel putin apa calda a fost oprita la intrarea in bloc din robinetul general,dar nu am inteles legat de caldura.Toata lumea de pe acea scara plateste cota parte din caldura de pe tevile de la subsol (?!) deoarece in rest nu sunt calorifere pe casa scarii sau in uscatoarii.Suma nu e mare,dar totusi nu inteleg de ce.
Blocul mai are o scara dar din ce stiu tevile de incalzire pentru acea scara au intrare separata ( o sa merg sa vad mai exact zilele astea).Dar si daca tevile pentru cealalta scara ar trece prin subsol, tot nu inteleg de ce trebuie sa platim noi.Nu mai e treaba noastra,e doar a lor.
Urmeaza sa merg sa inchei un contract cu firma respectiva pe numele meu si cum respectivul bloc nu are asociatie de proprietari as dori sa stiu ce pot face pentru ai determina sa nu ma oblige sa semnez un contract pe servicii pe care nu le doresc.
Voi mai avea nevoie de un acord pentru debransarea de la sistem ,in vara cand voi instala centrala termica (practic taierea tevilor de incalzire deoarece trebuie sa renovez apartamentul) ?
PS: Cei de la gospodarirea comunala i-au facut scandal fostului proprietar ,ca nu se poate deconecta de la incalzirea centrala,ca ceilalti locatari au centrale si el nu,ca nu e corect sa fie "incalzit" de catre ceilalti si el sa nu aiba sistem de incalzire.Nu am inteles ce treaba au ei cu ce ai tu in casa,poate iti pui 2-3 calorifere electrice pe ulei si drum bun.Nu e treaba lor.
Multumesc mult Avlil.Extrem de util raspunsul,voi consulta un avocat si acum stiu si ce sa-i cer/prezint pentru a incepe actiunea.Le multumesc si celorlaltor avocati-consilieri pentru ajutor.
Deci pentru tagada paternitatii am timp pana la implinirea a trei ani.Voi consulta un avocat dar inainte doream sa stiu daca sunt sanse sa imi fie acceptata actiunea in instanta doar cu ce am la dispozitie si sa ajungem la testul ADN.Stiu ca acest test costa 2700 ron,o suma mare pentru mine dar care poate imi va aduce linistea si lamurirea situatiei,asta pe langa onorariul avocatului,drumuri,etc.
Odata inceputa actiunea e posibil ca fosta sotie sa recunoasca acest lucru (daca e adevarat),in acest fel se poate renunta la testul ADN?Aceste cheltuieli i le pot imputa ei sau pot cere daune morale daca am dreptate?Intreb aceste lucruri pentru ca pot fi parghii de actiune pentru a forta iesirea adevarului la lumina.
Situatia e putin complicata si nu stiu daca si cat trebuie sa expun din intamplarea vietii mele,sper ca o relatara scurta si concisa sa fie suficienta.
Casa torie cu doi copii destramata din infidelitatea sotiei (divortul a fost totusi din culpa comuna).Copilul cel mai mare de 8ani este in custodia mea iar al doilea copil de 2 ani este in custodia sotiei.Din cauza certurilor si a refuzului sotiei de a mai avea legaturi de familie atat cu mine cat si cu primul copil am hotarat separarea noastra si m-am mutat in chirie impreuna cu primul copil.La divort am cerut impartirea copiilor iar ei i-am specificat clar ca daca ii cere pe amandoi voi face test paternal la cel de al doilea (deja odata cu inceperea divortului au inceput sa iasa la iveala unele lucruri),sotia mea nu a contestat impartirea copiilor.Pe toata perioada divortului (cam 1 an plus inca cele cateva luni dinainte cand am hotarat sa ne mutam si din motive care tineau si de scoala copilului) i-am dus la locuita proprietate comuna unde a ramas,copilul cel mai mare in vizita,cam de doua ori pe luna.Lucru care mi s-a parut normal deoarece copilul cerea sa-si vada mama si in acelasi timp eu reuseam sa-mi vad celalalt copil o ora doua .Odata cu apropierea incheierii divortului copilul a inceput sa invete sa vorbeasca iar mama lui l-a invatat sa-mi spuna "nenea",mi-a spus ca niciodata nu imi va spune tata,cand ii spuneam ca este copilul meu si am dreptul sa il vizitez asa cum se specifica in hotararea judecatoreasca (care doar acum este definitiva) afirma ceva de genul: "da,al tau!","oricum nu e al tau dar pot sa faci ce test vrei tu ca nu demonstrezi nimic" sau "aha,da,da",cand mergeam sa-l vad incerca sa-mi scurteze cat mai mult vizitele generand certuri si scandaluri de fata cu copii,lua copilul si pleca din casa,etc.
Acum odata cu incheierea divortului si-a facut bagajul si a plecat din casa fara sa spuna unde,tocmai pentru a nu mai avea posibilitatea sa mai merg in casa proprie si sa-mi vad copilul.Voi incepe sa caut sa vad unde sta,dar stiu ca nu imi va da copilul la ora stabilita decat cu politia prezenta,cu scandal si probabil cu mari sanse de a speria copilul.Mi-a spus clar ca nu o intereseaza hotararea judecatoreasca si ea nu imi da copilul,textual "nici moarta".Acum avand in vedere declaratia unei prietene de a ei conform careia i-a spus clar atunci cand copilul avea doar cateva luni ca nu e al meu,o alta declaratie a unei vecine care este identica dar care nu doreste sa vina ca martor nici cum,declaratiile ei cu jumatate de gura,refuzul insistent al ei de a imi vedea copilul cu toate ca eu am aratat bunavoita si nu i-am cerut hotarare judecatoreasca definitiva pentru a o lasa sa-si vada copilul care este la mine,mi s-a rupt inima pentru copil si daca am trecut prin fata casei ne-am oprit ca sa o vada,cu toate ca pe ea nu prea o intereseaza.
Cum pot incepe un proces de tagada a paternitatii pentru a lamurii aceasta problema?Cu greu ma pot baza (probabil) pe un martor,in rest pot sa dovedesc legaturi telefonice intre ea si amantul ei inca de acum 2 ani (cu care s-a si mutat impreuna si care se pare ca o vizita noaptea cand eu eram plecat in perioada in care a ramas gravida cu cel de al doilea copil,dar nici aici nu am martor care sa declare clar asta).Imi ajunge doar declaratia unui martor si a mea pentru a putea ajunge la testul partenal care sa clarifice aceasta treaba?Nu imi doresc sa iau la fiecare doua saptamani acest copil cu politia si scandal daca pana la urma nu este al meu,e mai bine sa traiasca si sa-i spuna tata chiar tatalui ei (daca acela sunt eu voi fi fericit si voi merge cu politia si cu ce mai e nevoie de fiecare data pana cand sotia mea va intelege),dar vreau sa inlatur si aceasta indoiala,care este totusi destul de mare.
Sotia mea primeste si o mica pensie alimentara hotarata de catre instanta din cauza faptului ca eu am castiguri salariale mult mai mari (concret ea nu lucreaza si nici nu a lucrat vreodata) si asta ma face sa cred ca e de fapt motivul pentru care ea nu vrea sa recunoasca direct ca nu este copil meu,dar in acelasi timp incearca prin toate metodele sa imi interzica sa imi vad copilul.
Deci intrebarea este: pentru ca actiunea mea sa fie acceptata in instanta imi ajunge doar listing-ul Orange de pe numarul ei care demonstreaza legatura ei extraconjugala,declaratia mea si declaratia unui singur martor?
Va multumesc pentru raspunsuri.
Cu cativa ani in urma am primit in spatiu pe un prieten (stiu,am gresit si acum am probleme din cauza asta),care vroia sa-si faca carnetul de conducere in localitatea unde locuiesc eu.El practic nu a locuit la mine niciodata,locuieste la serviciu unde are o camera,dar unde nu putea sa-si faca adresa de buletin.Deci de plata unei chirii nici vorba.Acum dupa 7 ani i-am cerut sa-si schimbe adresa de la mine din mai multe motive:pe langa neintelegerile cu el e posibil sa scot la vanzare casa.As dori sa stiu cum pot face sa-l scot de la mine din spatiu,diin cate stiu atunci am complectat un formular de primire in spatiu.La un moment dat am citit pe undeva ca se poate face o anulare a acordului de primire in spatiu,dar cei de la evidenta populatiei (acum mutati la primarie) mi-au spus ca nu exista asa ceva si nu pot face nimic.Va multumesc.
PS:As dori pentru inceput un sfat legat de ce ar trebui sa fac inainte de a ajunge si in instanta si daca totusi se ajunge in instanta ce sanse am pentru al forta sa-si schimbe domiciliul.
Am hotarat impreuna cu sotia mea sa depunem actele pentru divort din culpa ambelor parti,dar problema e ca avocatul meu e plecat in aceasta saptamana iar saptamana viitoare nu voi mai avea timp eu.Totul e stabilit pentru maine in jurul orei 10,doar ca eu tot nu stiu exact ce trebuie sa specificam in cerere si unde o depunem la judecatorie.Sotia vine din alta localitate,asa ca nu mai pot amana si nici nu imi doresc sa mai aman.Avem doi copii minori,unul va ramane la ea si celalalt la mine.Altfel stiu ca am nevoie de cerere in trei exemplare,certificatul de casatorie in original,copii dupa certificate de nastere la copii,taxa de timbru judiciar si timbru.Inca o problema ar fi si ca certificatele de nastere ale copiilor sunt la sotie si nu vrea sa mi le dea mie,asa ca daca tot am reusit sa o conving sa vina si sa le aduca ar trebui sa le depunem maine.Mie frica ca nu ma descurc cu depunerea actelor fara avocat.Eventual daca aveti un model de cere din culpa ambelor parti,ar fi util.
Cu avocatul ma pot intalni dimineata,dar numai pana la 8 si jumatate,asa ca nu voi avea mult timp de intrebari.Cererea nu o pot formula impreuna cu el deoarece nu am actele necesare care trebuiesc trecute in cerere.Cel putin asa cred,plus ca intr-o jumatate de ora nu stiu daca am timp sa-i explic situatia si sa compunem si cererea.
Ce se intampla cu partajul,unde eu si sotia nu am reusit sa ajungem la un acord?Avem un apartament achizitionat in timpul casatoriei,dar eu am avut o masina netranscrisa pe numele meu,cumparata inainte de casatorie si pe care am vandut-o fratelui meu,acei bani facand parte din prima transa pe care am platit-o pentru apartament.Deci nu am acte doveditoare,insa pot aduce martori in cazul in care sotia nu recunoaste in instanta.Ma ajuta cu ceva sau nu pot face nimic fara acte doveditoare?Partajul il pot incepe acum sau se va judeca separat de divort,acesta din urma fiind din culpa ambelor parti?
Doamna Mary daca aveti impresia ca eu nu am incercat totul inseamna ca v-ati facut o parere gresita din start.Imi pare rau dar din partea sotie nu am gasit intelegere DELOC in ultima jumatate de an si am ajuns la concluzia ca poate,chiar si pentru copii,e mai bine asa.Daca vreti va pot da in PM numarul ei de telefon ca sa va faceti o parere,nu cred ca ar deranja-o deoarece altfel e o persoana sociabila,dar va garantez ca nu ar merge la nici un psiholog.In rest aveti dreptate,doar ca eu constientizez foarte bine urmarile acestei despariti pentru ca am "ocazia" sa le vad pe baiat.Fetita are doar 1 an si cateva luni,astfel incat ea nu se confrunta cu aceste probleme,doar eventual cand merge baiatul pe acolo.
Oricum,nu e locul potrivit in care sa discutam aceste probleme.Vreau doar sa inchei acest capitol din viata si sa-i asigur baiatului conditii normale de trai.Dragoste cu forta nu se poate,iar scandalurile interminabile cred ca i-ar afecta mult mai tare pe copii.Nu eu am ales aceasta cale.
Nu am posibilitatea sa-mi refac viata de la zero cu ce (nu) am acum si cu un copil in intretinere.Am doar doua varianta:partaj sau raman pe drumuri cu un copil de mana.Chiria,intretinerea,persoana platita sa se ocupe de copil cand sunt la lucru si cele necesare pentru 2 persoane sunt mult prea multe de acoperit dintr-un singur salariu.
Va multumesc pentru raspunsuri/sfaturi.Voi merge pe calea divortului mai intai pentru a obtine custodia baiatului (are 8 ani si jumatate,asa ca din cate am inteles el nu poate fi citat).Mai ales ca acum e de acord cu impartirea copiilor.Cred ca a inceput sa constientizeze ca nu se poate descurca cu amandoi chiar daca ar trebui sa-i platesc pensie alimentara.
E posibil ca noi sa ne intelegem asupra custodiei copiilor,dar instanta sa hotarasca altceva?Momentan conditiile in care stam sunt bune,chiar comparabile cu cele din locuinta proprietate,dar peste 2 luni cand se termina scoala nu stiu daca ma voi mai intelege cu proprietarul asupra pretului la chirie,deoarece acesta doreste ridicarea ei.
Sper ca in urma celor aflate sa pot sa o conving pe sotie sa ne intelegem si asupra partajului.In toamna nu am zis nimic,dar acum vreau si eu sa-mi vad de ale mele,nu pot sa las in urma ceva pentru ce am muncit ani de zile doar pentru ca e vorba de fosta sotie.Nu vreau razbunare,doar ce mi se cuvine si stabilitate pentru mine si copil.
Sunt separat de sotie de 6 luni,suntem casatoriti de 9 ani si avem 2 copii.Copilul cel mare e cu mine inca de atunci iar cel mic e cu nevasta.Eu m-am mutat in chirie iar ea a ramasa in casa cu aproape toate bunurile.In ultima luna sotia a inceput sa fie de acord cu divortul din vina ambelor parti si copii sa ramana asa cum sunt impartiti acum.Singura problema pare sa fie partajul apartamentului comun deoarece ea nu vrea sa-l vindem iar bani pentru jumatate din el nu are de unde sa-mi dea.
Trebuie sa ne angajam amandoi avocati?
Ce se intampla daca cere custodia ambilor copii,deoarece nu am incredere ca la proces nu isi va schimba declaratiile?Am sanse sa castig copilul care a stat numai cu mine in ultimele 6 luni?In acest caz nu vom avea obligatii unul fata de celalalt privind pensiile alimentare,nu?
La partaj in ce termen e obligata sa imi plateasca partea mea din apartament?Daca nu poate sa-mi plateasca aceasta suma in termenul dat ce se intampla mai departe?Sunt presat de proprietar cu pretul chiriei si as vrea sa-mi cumpar o garsoniera pentru a putea sa-i ofer stabilitate copilului.
avocatnet.ro explicăm legislația
