Intr-o cauza comerciala, la fond am castigat, in apel am pierdut. Inainte de terminarea judecatii in apel, am demarat executarea si am obtinut apr. 75% din debit. Acum, pe calea intoarcerii executarii, partea adversa isi vrea banii inapoi - pe buna dreptate.
In intampinare, am aratat ca :
1) recunosc pretentiile partii adverse si, deoarece aceasta nu m-a somat, nu inteleg sa ii platesc cheltuielile de judecata.
2) Tot in intampinare arat ca nu inteleg sa ii platesc partea din suma pe care o reprezinta cheltuielile de executare deoarece partea avea obligatia sa isi execute de bunavoie obligatia, stiind ca, in comercial, hotararile sunt executorii inca de la fond si ca eu demarasem deja (se vede din actele din dosar din timpul apelului) procedura de executare.
3) De asemenea, nu recunosc obligatia de a plati dobanda pentru acea parte din suma care reprezinta plata catre mine a cheltuielilor de judecata la care a fost obligat adversarul datorita caderii lui in pretentii la fond. Atata timp cat nici mie instanta nu mi-a dat aceste cheltuieli de judecata cu dobanda (judecarea fondului a durat 2 ani), pentru egalitate de tratament, nu vad de ce ar trebui sa platesc eu dobanda.
Intrebare:
1) Neobligarea la plata cheltuielilor de judecata daca partea nu a fost pusa in intarziere opereaza numai in conditiile recunoasterii pretentiilor partii adverse sau trebuie sa imi execut, pana la incheierea dezbaterilor, recunoasterea respectiva. Mai exact, pentru a evita plata cheltuielilor de judecata, e suficient sa recunosc dreptul partii adverse sau trebuie sa si execut aceasta recunoastere ?
2) Credeti ca sunt indreptatite sustinerile mele de a nu plati restitui cheltuielile de executare si dobanda la acea parte din suma reprezentand cheltuieli de judecata ?
3) Situatia de la punctul 1 opereaza numai pentru o recunoastere 'pura' si integrala a pretentiilor partii adverse sau pot detalia aceste recunoasteri asa cum am facut-o mai sus ?
4) Daca e necesar, pot reveni ulterior precizarii punctului meu de vedere prin intampinare atata vreme cat principala mea preocupare e sa nu ma trezesc incarcat cu tot felul de cheltuieli de judecata ? Ma gandesc la o situatie in care instanta, sa zicem, hotarand ca trebuie sa platesc si dobanda la paretea din suma care reprezinta cheltuielile de judecata castigate de mine de la fond, sa ma oblige la plata integrala a onorariului de avocat al partii adverse - dimensionat pe calapodul intregii sume revendicate.
De ce ati inchis topicul ? In celalalt era vorba, in principal, de faptul daca instanta, luand in considerare in mod obligatoriu anumite motive de recurs - unde, din fericire, exista o suprapunere cu cele pe care le ridicam noi - complineste o eventuala, insa improbabila, iesire din termen.
Rog redeschideti (altfel formulat, re-analizati)
Suntem o societate comerciala parte civila intr-o cauza de neglijenta in serviciu. Desi prejudiciul cauzat noua de un functionar depaseste 2 miliarde la nivelul anului 2004 cand s-a produs fapta comisiv-omisiva (fumos este cuvantul asta !), in apel, instanta a condamnat pe inculpata numai la amenda penala de 500 lei.
Arat ca instanta a retinut numai tulburarea activitatii noastre (e vorba de un functionar care a ratacit niste documente producandu-ne prejudiciul aratat) si ne-a respins actiunea civila trimitandu-ne la o instanta civila unde fapta are valoare de lucru judecat.
Procedeul e f. dubios pt. ca am citit si noi Decizia 1/2004 de indrumare a ICCJ (cea cu accidentele de masina) !
Am facut recurs invocand art 385.9 punct 12 in sensul ca pedeapsa nu a fost bine individualizata deoarece instanta nu a dispus aplicarea agravantei prev. de art. 249 CP.
Totodata, Cpp spune ca punctul 12 se ia in considerare din oficiu si acest lucru este f. f. important deoarece ne temem ca am depasit termenul de depunere a motivelor de recurs (le-am depus la registratura pe 30 mai - le-am trimis pe mail totusi in 29.05 !!! - primul termen fiind pe 3 iunie).
Alte motive serioase de rejudecare nu sunt decat acelea ca instanta trebuie, mai intai, sa rezolve actiunea civila pt. a vedea daca prejudiciul de 2 miliarde este guvernat de raspunderea delictuala (art. 998 C.civ.) si, de aici, sa aplice sau nu agravanta. Asta sustinem noi in motivele noastre de recurs - posibil depuse tardiv.
Prima intrebare - In aceasta situatie, obligatia instantei de a lua in considerare din oficiu punctul 12 din art. 385.9 (care de fapt se suprapune cu motivarea tardiva a recursului nostru) poate complini tardivitatea depunerii motivatiei ? Practic, ceea ce sustinem noi (si vom repeta in concluziile scrise) si ceea ce ar trebui sa faca instanta se suprapune.
A doua intrebare - Noi am facut ceva drept de mult astfel incat rugam sa se verifice daca calculul termenului de 5 zile din lege arata ca 30.05 e tardiv sau nu.
A treia intrebare - desi legea vorbeste deaspre depunerea motivelor de recurs in sensul specificarii numai a postei si recipisei respective, o expediere pe mail, la adresa registratorului de serviciu de pe site-ul just.ro se echivaleaza cu depunerea specificata de Cpp ?
Intr-un recurs penal, am trimis motivatia recursului prin email la adresa de email a CAB indicata pe site-ul lor, in termen. De asemenea, am dorit - noi suntem o societate comerciala si parte civila in proces - sa trimitem pe fax motivele stampilate si semnate in aceeasi seara a ultimei zile in care mai eram in termen. Din pacate, functionarii de la CAB nu comutasera telefonul pe fax - putem aduce marturia unui angajat al nostru in acest sens.
Intrebare: desi legea prevede ca valabila numai trimiterea prin posta, trimiterea prin email este valida ? Daca ni se va cere sa probam aceasta trimitere, ce facem, aducem calculatorul la tribunal ?
De asemenea, cum se poate interpreta incercarea noastra de a trimite prin fax motivatia, nereusita datorita culpei functionarilor de la CAB ?
Am trimis, prin posta recomandat, co o zi intirziere insa, motivatia semnata si stampilata.
Ne gandim sa ii cerem omului nostru insarcinat cu faxul (nereusit) si emailul (reusit) sa dea o declaratie de martor.
In subsidiar, aratam ca doua dintre motivele de recurs fac parte dintre acelea care se ridica din oficiu in instanta. Inseamna atunci ca motivele noastre - tardiv depuse (daca intr-adevar putem vorbi aici de taridivitate) - devin un fel de concluzii scrise ?!?
Inteleg deci ca, pe de o parte, "instanta competenta potrivit legii" este instanta domiciliului meu (intoarcerea executarii priveste restituirea unei sume mai mari de 1 miliard) adica, daca inteleg eu, jud. sect.3, respectiv, tribunalul.
In alta opinie insa ar fi competenta instanta (jud. sect.2) care a emis titlul executoriu.
Deci, din nou, pot ridica in fata jud.sect.2 exceptia necompetentei teritoriale si materiale ?!?
Mi s-a desfiintat in apel, intr-o speta comerciala, o sentinta pe care am pus-o partial in executare. Fostul debitor ma citeaza insa la judecatoria unde ne-am judecat pe fond - si care a emis titlul executor. Nu trebuia sa fiu citat la instanta unde domiciliez, care este alta decat judecatoria unde ma judec acum ? Suma care se doreste a fi intoarsa este de peste 1 miliard - nu era competent tribunalul ?
Sa inteleg deci ca persoana respectiva era incompatibila ca magistrat, in 1991, cand a intrat ca fondator in srl-ul respectiv, continuand deci sa fie incompatibila si dupa plecarea sa la Curtea de Conturi ?!? Puteti fi va rog ceva mai specific ?
Ca sa fiu mai exact, persoana respectiva a devenit membru fondator (fara sa fie si administrator) al unui srl in 1991; la vremea aceea, era judecator la un tribunal (nu spui care !). In 1993 a plecat la Curtea de Conturi, ca consilier de conturi (scuzati cacofonia), continuand insa sa ramana fondator la respectivul srl. La Curtea de Conturi, in conformitate cu legea, a continuat sa primeasca spor de magistrat.
Privind legislatia Curtii de Conturi, Legea 94/1992 republicata in 2000 de organizare si functionare a Curtii de Conturi, spune: art. 107 (3) "Functiile de consilier de conturi si de judecator financiar sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.
(4) Membrilor Curtii de Conturi si judecatorilor financiari le este interzisa
exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitatilor de comert, participarea
la administrarea sau conducerea unor societati comerciale sau civile. Ei nu pot fi
experti sau arbitri desemnati de parti intr-un arbitraj."
Doua aspecte se nasc de aici: 1) persoana respectiva a incalcat legea in calitate fie de magistrat (in perioada 1991-93, adica pe vechea lege a magistraturii), fie in calitate de consilier de conturi (dupa 1993), fie in ambele calitati ?
2) daca voi da in judecata srl-ul respectiv pentru pretentii - competent fiind Tribunalul unde a activat respectivul pana in 1993 - exista banuiala legitima si caz de suspendare avand in vedere ca, daca as castiga (si incep sa ma indoiesc din ce in ce mai mult avand in vedere 'obiectivitatea' justitiei romane), dividendele domnului judecator-consilier de conturi ar trebui sa se micsoreze substantial.
Imi este neclar ce anume poate fi 'desfasurarea unei activitati comerciale prin interpusi' - situatie la care face referire atat Legea Curtii de Conturi cat si Legea 303/2004 (care deroga numai cu privire la programul de privatizare in masa). Un fondator care primeste dividende la un srl (adica o societate de persoane) desfasoara o activitate comerciala prin interpunerea administratorului ?!?
Sa privim legea 303/2004. La Art. 7.scrie: "(1) Magistratilor le este interzis:
a) să desfăsoare activităti comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
b) să desfăsoare activităti de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăti civile, societăti comerciale, inclusiv
bănci sau alte institutii de credit, societăti de asigurare ori financiare, companii nationale, societăti nationale sau regii autonome;
d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
(2) Prin derogare de la regula prevăzută la alin. (1) lit. c), magistratii pot fi actionari sau asociati ca urmare a legii privind privatizarea în masă."
Cu privire deci la art.7.c. (sa aiba calitatea de asociat sau de membru...), formularea priveste o interdictie pentru toate ipostazele enumerate, adica inclusiv pentru aceea de simplu asociat ?
avocatnet.ro explicăm legislația
