Activitate ContSters54572

Sa va dau un caz concret.
La Judecatoria Cornetu, intr-o actiune in pretentii (lipsa folosinta spatiu), la prima zi de infatisare, cu ambele parti prezente, judecatoarea, stagiara, constata ca fata de valoarea obiectului cererii (1 mld ROL) este necompetenta. Il intreaba pe reclamant daca isi mentine valoarea pretentiei, iar acesta spune ca isi mentine pretentia de 1 mld ROL. prin urmare, judecatoarea trmite dosarul pe cale administrativa la un alt complet, reprezentat de presedintele Judecatoriei Cornetu.
In fata noului complet, la primul termen la acest complet, reclamantul micsoreaza valoarea obiectului cererii sub 1 mld ROL, iar judecatorul primeste cererea desi paratul, prin avocat se opune.
Problema este: nu cumva prin acest mijloc, al reducerii catimii obiectului cererii, ceea ce s-a intamplat a fost mai intai alegerea judectorului fondului, iar apoi, a caii de atac, stiut fiind ca hotararile privind cereri sub un mld se ataca direct cu recurs, cale de atac unde probele admisibile sunt mai putine, fiind exclusa expertiza?

Catimea obiectului cererii de chemare in judecata se poate micsora numai pana la prima zi de infatisare sau oricand, in tot cursul procesului?
Art. 132 alin. 2 C.pr.civ. deroga de la art. 132 alin. 1 C. pr. civ. numai sub aspectul obligativitatii acordarii termenului pentru reclamant sau si in ceea ce priveste momentul pana la care se poate restrange valoarea obiectului cererii?

În fapt, eu am solicitat un spor de 10%. Prin aceeaşi nota a solicitat 10% si o alta colega, cu aceleaşi atributii. Ordinul a venit cu procente diferite - pentru mine 15%, pentru colega mea - 10%. S-a sesizat seful nostru şi a facut "săpături" pentru a afla ce s-a intamplat de fapt. A constatat ca eu solicitasem tot 10%, dar mi s-a dat 15% şi a presupus că este vorba despre o greseală in intocmirea anexei la ordin.
Intrebare: se poate ca ministrul sa rectifice ordinul initial pe considerentul ca eu am cerut numai 10% si prin urmare a fost vorba doar de o eroare materiala? Pot sa ma agat de ordinul initial si sa-mi apar pozitia dat fiind ca e vorba de un drept castigat, inscris in cartea de muncă??

ministrul il poate stabili diferit de la un salariat la altul, chiar daca toti efectueaza acelasi fel de activitati? Daca unul dintre salariati are stabilit prin ordin un spor mai mare şi ceilalţi fac scandal, se poate micşora sporul acestuia pentru a-l aduce la nivelul celorlalti, desi este un drept castigat??

tudorvaleriu a scris:

Atunci, inseamna ca il stabileste ministrul, in functie de tipul de activitate a fiecarui salariat.

Dar se poate stabili diferit de la un salariat la altul? ªi în situaţia în care se întâmplă asta, se poate micşora discreţionar sporul celui care a primit mai mult, pentru a-l aduce la nivelul celorlalţi?

Este un spor acordat pentru desfăşurarea unui anumit tip de activităţi. Nu sunt stabilite criterii de diferenţiere, se prevede doar că sporul se stabileşte prin ordin al ministrului

Daca un spor este acordat, sa spunem, pana la 30% din salariul de baza, fiind stabilit prin ordin al ministrului, este obligatoriu ca el sa fie egal pentru toti cei care lucreaza in conditiile respective??
Daca este a fost acordat intr-un procent mai mare unui angajat, poate fi redus pe considerentul ca ceilalti au toti acelasi spor, mai mic??
In ce conditii poate fi redus?
Poate fi atacat un ordin prin care se revine asupra sporului acordat anterior?

sga a scris:

cora2006 a scris:

Eu cred că Decizia ICCJ este alta...:D

Eu cred ca nu. Faptul ca ICCJ admite recursul in interesul legii nu inseamna ca adopta solutia propusa de Procurorul General, ci ca constata o practica neunitara si stabileste varianta corecta. Dispozitivul hotararii cred ca e clar: "Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun". Asta inseamna, cel putin, ca nu se va putea invoca pe cale de exceptie inadmisibilitatea unei astfel de actiuni. Nu inseamna ca vor fi admise pe fond toate aceste actiuni.

Textul dispozitivului este următorul:"Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială (Legea nr. 10/2001) şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, convenţia are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice".

Dispozitivul stabileşte o anumită ierarhie între dispoziţiile legii 10, dispoziţiile Codului civil, dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi principiile respectării dreptului de proprietate şi al securităţii raporturilor juridice civile.
Astfel, legea 10 se aplică prioritar faţă de Codul civil, dar numai dacă dispoziţia din legea 10 respectă Convenţia. Chiar dacă nu respectă Convenţia, prevederea din legea 10 se aplică prioritar faţă de dreptul comun dacă interpretându-se potrivit Convenţiei s-ar aduce atingere altui drept de proprietate sau securităţii circuitului civil. Această soluţie are ca scop protejarea proprietăţii dobândite legal de către terţ, pe care Convenţia o urmăreşte, de asemenea.

Asta înseamnă, în opinia mea, că terţul ce a dobândit de la stat şi al cărui act nu mai poate fi anulat potrivit procedurii prevăzute de legea 10, întrucât s-a prescris drepul de a cere nulitatea actului ( a trecut 1 an de la apariţia legii), rămâne proprietar şi nu mai poate fi evins de către fostul proprietar în baza Codului civil.

Dar, dacă statul este încă proprietarul bunului, fostul proprietar îl poate revendica de la Stat cu succes, în baza Codului civil,chiar dacă a pierdut termenul de notificare prevăzut de legea 10, întrucât acesta este contrar CEDO în ce priveşte protecţia proprietăţii. Practic, acest termen de procedură protejează statul şi, implicit, asigură menţinerea efectelor unui act abuziv de preluare, ceea ce este contrar CEDO. De aceea, dacă inadmisibilitatea este invocată de stat pe considerentul că s-a depăşit termenul de notificare, cred că excepţia urmează a fi respinsă.

:offtopic: M-ati omorat cu editarea mesajului... Va rog mult nu abuzati de bold, si mai ales selectati cu grija ce vreti sa subliniati, aparea tot mesajul bold si underline.

am ridicat o problemă simplă: din perspectiva unui cumpărător în baza legii 112, care a pierdut în justiţie calitatea de proprietar în favoarea fostului proprietar, dreptul pe care i-l recunoaşte art.11 din oug 40/1999 poate sau nu să fie considerat un bun în sensul convenţie? În ce condiţii poate o instanţă română să lipsească un cetăţean român de un drept de folosinţă imobiliară, a cărui valoare nu poate fi apreciată în prezent, fără ca statul român să plătească pentru această nedreptate??

Ce se întâmplă dacă hotărârea instanţei învestită cu formulă executorie se pierde?
Care este sancţiunea?
Se mai poate învesti din nou cu formulă executorie?