X săvârșește infracțiunea de cumpărare de influență, plătind lui Y 1.000 de lei (Y fiind o persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public) pentru ca funcționarul să fie determinat să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.
Din speță rezultă că suma de 1.000 de lei a fost plătită expres cu scopul de a cumpăra influență. În privința sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut lui Y de către X, trebuie văzută intenția părților, dacă sumele au fost date ca împrumut sau tot pentru determinarea funcționarului de la primărie.
X poate beneficia de o cauză de nepedepsire, dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
Y săvârșește infracțiunea de trafic de influență primind bani (direct, pentru sine sau pentru Z), în scopul expus mai sus. Este infracțiune chiar dacă Y sau Z nu au o funcție la acea primărie, dar lasă a se crede că pot influența pe cineva în scopul promis.
Relevante în această speță sunt art. 291 și art. 292 din Codul penal (
[ link extern ] ).