Din pacate pt d-lui va trebui sa execute si cele 2 luni de detentie, intreruperea pedeapsei ( art.455 ) se acorda doar cazut in care pe baza unei expertize medico-legale se constata ca detinutul sufera de o afectiune grava care il pune in imposibilitatea de a suporta regimul de detentie sau cand pe baza unei anchete sociale se dovedeste ca acesta are grave probleme sociale ( familiale ).
Pana la intrarea lui in vigoare ( un an de la publicarea lui in monitorul oficial ) in niciun caz nu vor exista redozari sau recalculari ( cred ca dvs. va referiti la gratieri colective ...dar nu cred ca vor exista )
Dupa intrarea lui in vigoare da, dar doar pt acele fapte la care s-a modificat minimul, se va aplica legea cea mai favorabila.
2.1 Contestaţia în anulare
Legea stabileşte expres cazurile în care puteţi ataca o hotărâre judecătorească definitivă pe calea contestaţiei în anulare şi vă limitează, practic, la cinci cazuri, pe care le puteţi invoca numai împotriva hotărârii instanţei de recurs.
Care sunt motivele pentru care puteţi folosi contestaţia în anulare
Puteţi folosi contestaţia în anulare, în cazul în care nu aţi fost legal citat pentru termenul la care s-a judecat recursul dumneavoastră de către instanţa de recurs. Este evident că puteţi invoca acest motiv, în primul rând când nu aţi fost legal citat, dar şi ori de câte ori citarea prezintă un viciu de procedură (indicarea greşită a numelui sau a calităţii, a adresei sau a datei judecăţii, etc.). Pentru acest motiv, contestaţia în anulare o puteţi face doar împotriva hotărârii instanţei de recurs. Dacă viciul de procedură s-a comis la prima instanţă sau la instanţa de apel, puteţi invoca acest motiv numai prin căile ordinare de atac, respectiv apelul şi recursul.
Mai puteţi face contestaţie în anulare, dacă la termenul la care s-a judecat recursul dumneavoastră de către instanţa de recurs, aţi fost în imposibilitate de a vă prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare. Legea nu precizează situaţiile care pot constitui motive de împiedicare, dar acestea trebuie să fie obiective şi de neînvins. Este de reţinut că există o dublă condiţionare: să fi fost împiedicat să vă prezentaţi şi să fi fost în imposibilitate să aduceţi la cunoştinţa instanţei acest fapt. ªi acest motiv poate fi invocat doar cu privire la hotărârile instanţei de recurs.
Al treilea motiv pentru care puteţi face contestaţie în anulare este acela când instanţa de recurs nu a observat că există o cauză pentru care trebuia să dispună încetarea procesului penal: lipsa sau retragerea plângerii prealabile a părţii vătămate; amnistia, prescripţia şi decesul făptuitorului; înlocuirea răspunderii penale. Aceste cauze pot constitui motiv de contestaţie doar împotriva hotărârii instanţei de recurs şi doar dacă în dosar existau probe care să dovedească existenţa lor.
Al patrulea motiv pentru care puteţi face contestaţie în anulare, este cazul când împotriva dumneavoastră s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă. Acest caz de contestaţie nu se referă numai la hotărârile instanţei de recurs, ci la orice hotărâri definitive, deci şi la cele pronunţate de prima instanţă, dar care nu au fost atacate cu apel, precum şi la cele pronunţate de instanţa de apel, dar nu au fost atacate cu recurs.
Ultimul motiv, este pentru cazul când aţi avut calitatea de inculpat şi la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, nu aţi fost ascultat, deşi aţi fost prezent, iar ascultarea era obligatorie, potrivit legii.
Cine poate face contestaţie în anulare
Această cale de atac extraordinară o puteţi folosi, indiferent că aţi fost inculpat, parte vătămată, parte civilă, ori parte responsabilă civilmente. Pentru motivele trei şi patru poate face contestaţie şi procurorul.
Termenul în care puteţi face contestaţie în anulare
Dacă sunteţi persoana faţă de care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, puteţi face contestaţie în anulare cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării pedepsei. În cazul în care în proces aţi avut calitatea de parte vătămată, parte civilă, sau de parte responsabilă civilmente, puteţi face contestaţie în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare o cereţi.
Pentru cazul de la punctul 4, contestaţia în anulare poate fi făcută oricând.
Care este instanţa la care vă depuneţi contestaţia în anulare
Cererea de contestaţie în anulare o veţi depune la instanţa de recurs, cu excepţia cazului de la punctul 4, pe care o veţi depune la instanţa care a pronunţat ultima hotărâre definitivă.
Cuprinsul contestaţiei
Legea nu prevede nici o formalitate pentru întocmirea contestaţiei. Este indicat ca în aceasta să cuprindeţi cel puţin următoarele date: numele şi adresa, hotărârea contestată, motivul de contestaţie şi semnătura.
Căile de atac pe care le puteţi exercita împotriva hotărârii pronunţate în contestaţie
Sentinţa dată în contestaţie, o puteţi ataca pe calea apelului, iar decizia dată în apel, pe calea recursului.
2.2 Revizuirea
Puteţi solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă. De asemenea, pot fi supuse revizuirii hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Dacă hotărârea priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, se poate cere pentru toată hotărârea, în ansamblul ei, sau numai pentru unele fapte sau numai pentru unii făptuitori.
ªi în cazul acestei căi extraordinare de atac, legea stabileşte limitativ situaţiile în care o puteţi promova.
Care sunt cazurile în care puteţi cere revizuirea unei hotărâri penale definitive
a. Când aţi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei. Pentru acest motiv puteţi cere revizuirea unei hotărâri definitive,numai dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, dovediţi că s-a greşit când s-a dispus achitarea ori condamnarea făptuitorului, sau că în mod greşit instanţa a hotărât încetarea procesului penal. Nu se poate, aşadar, promova o revizuire prin care să se urmărească agravarea sau uşurarea situaţiei condamnatului, schimbarea încadrării juridice etc.
b. Dacă un martor, expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire o cereţi. Comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă o puteţi invoca numai dacă aceasta a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanţa procurorului prin care s-a rezolvat fondul cauzei.
c. Dacă un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire o cereţi, a fost declarat fals. ªi în acest caz, săvârşirea infracţiunii de fals o puteţi invoca numai dacă a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanţa procurorului prin care s-a soluţionat pe fond cauza.
Când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală au comis o infracţiune în legătură cu cauza pentru care cereţi revizuirea. Dovada existenţei acestui caz de revizuire trebuie să o faceţi tot cu o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a acestora pentru infracţiunea respectivă sau cu ordonanţa procurorului prin care s-a reţinut comiterea faptei şi vinovăţia procurorului sau a persoanei care a efectuat acte de cercetare penală. Spre deosebire de punctul a, la punctele b, c, şi d, puteţi cere revizuirea dacă motivele invocate au determinat pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice sub oricare aspect, deci nu numai când vizează achitarea, condamnarea sau încetarea procesului penal.
Când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti penale definitive nu se pot concilia.
Cine poate solicita revizuirea
Legea prevede că oricare parte din proces poate solicita revizuirea, dar numai în limitele calităţii sale procesuale. Aşadar, inculpatul va putea ataca ambele laturi ale procesului, penală şi civilă, partea civilă, numai latura civilă, iar partea vătămată, numai latura penală.
Soţul şi rudele apropiate condamnatului pot cere revizuirea, atât în timpul vieţii, cât şi după moartea acestuia.
Procurorul poate cere revizuirea din oficiu.
Termenul în care puteţi solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive
În favoarea condamnatului revizuirea se poate cere oricând, chiar după executarea pedepsei sau după moartea acestuia.
În defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal, puteţi solicita revizuirea în termen de un an, pe care îl calculaţi astfel:
- în cazul de revizuire menţionat la punctul a, precum şi în cele de la punctele b, c şi d, când situaţiile respective nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când aţi cunoscut faptele;
- în cazurile de la punctele b, c, d, e, constatate prin hotărâre judecătorească definitivă, de la data când aţi luat cunoştinţă de hotărâre.
Revizuirea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului se poate face în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Cererea de revizuire
Cererea o faceţi în scris şi trebuie să menţionaţi numele şi adresa, hotărârea atacată, cu arătarea motivelor pe care o întemeiaţi şi a dovezilor existente.
Legea stabileşte că cererea de revizuire se depune la procurorul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.
Cererea de revizuire în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, se introduce la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care judecă cererea în complet de 9 judecători.
Cum se soluţionează cererea de revizuire
Mai întâi, procurorul efectuează, dacă este necesar, acte de cercetare în legătură cu motivele invocate de dumneavoastră, dar şi cu privire la celelalte motive de revizuire prevăzute de lege, pe care nu le-aţi invocat în cerere, dar pe care trebuie să le examineze din oficiu.
Procurorul trebuie să efectueze cercetările în termen de 2 luni de la data când vi s-a înregistrat cererea la parchet.
La finalizarea cercetărilor, procurorul trimite întregul material, împreună cu concluziile sale, instanţei competente, unde se fixează termen de judecată şi se dispune citarea părţilor interesate. Persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea, i se aduce la cunoştinţă termenul, i se va asigura un apărător din oficiu şi va fi adusă în mod obligatoriu la termen în faţa instanţei, dacă aceasta se află în stare de arest, chiar într-o altă cauză.
Cererea de revizuire în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, se judecă direct de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza actelor dosarului.
Soluţiile pe care le poate da instanţa
Respingerea cererii de revizuire, când cererea nu este întemeiată.
Admite cererea de revizuire când este întemeiată şi rejudecă cauza. În urma rejudecării, instanţa pronunţă o nouă hotărâre, sau poate ajunge la concluzia că cererea de revizuire este neîntemeiată şi o respinge.
Dacă instanţa admite cererea de revizuire şi anulează hotărârea anterioară de condamnare, aceasta va trebui să dispună restituirea amenzii şi cheltuielilor judiciare plătite, iar pentru cei condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executare la locul e muncă, restituirea cotei făcută venit la bugetul de stat şi calcularea ca vechime şi continuitate în muncă a duratei pedepsei executate.
Când cererea de revizuire formulată pe baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului este fondată, instanţa poate proceda în două moduri:
- desfiinţează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat şi rejudecând cauza, înlătură consecinţele încălcării dreptului;
- desfiinţează hotărârea şi, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea dreptului.
Dacă nu sunteţi de acord cu soluţia dată prin hotărârea de revizuire, împotriva acesteia puteţi folosi aceleaşi căi de atac pe care le-aţi folosit, sau le puteaţi folosi şi împotriva hotărârii a cărei revizuire aţi solicitat-o.
Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care această instanţă a soluţionat cererea de revizuire formulată pe baza hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu este supusă nici unei căi de atac.
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ARTICOLUL 53
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
„percheziţiile sunt cercetări materiale, efectuabile coercitiv, îngăduite prin excepţiile de la garanţiile normale ale libertăţi individuale, în scopul de a asigura procesului lucruri care pot servi ca probă sau de a aresta pe inculpatul sau pe altă persoană suspectată de infracţiune sau evadată.”
Scopul asigurării desfăşurării instrucţiei penale precum şi al apărării drepturilor şi al libertăţilor cetăţenilor, a securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice , numai prin lege, numai dacă se impune,şi numai dacă este necesar într-o societate democratică se poate restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţii. ( REFERIRE LA PERCHEZITIILE DOMICILIARE -- infracţiunii flagrante pt care este necesară autorizarea percheziţiei domiciliare. si care)
urmarirea penala (adunarea probelor) si instructia preparatorie (asamblarea lor)
Chiar daca sunt niste glume banale, facute fara stiinta de copii, asta nu inseamna ca nu exista prejudicii morale si la urma urmei indiferent ca sunt copii poate prin atitudinea memei respective vor invata difenta dintre bine si rau, pt ca e clar ca acel copil a fost umilit de colegii sai...cine greseste plateste ( si nu uitati faptul ca, copii din ziua de astazi nu mai sunt cei din trecut-sau cel putin o parte dintre ei...nu uitati faptul ca un copil de doar 13 ani s-a dus la scoala cu arma si si-a impuscat colegii....si enumerarile pot continua la infinit..... )iar daca dorim sa schimbam ceva ar trebui sa incepem cu generatiile de maine....daca copilul meu ar fi patit la fel nu as fi ezitat sa depun plangere ....
Este tot dreptul dvs. sa cereti o a doua recalculare a alcolemiei...acum nu stiu daca o sa va iasa pasenta si sa scapati...dar au mai fost cazuri....
Poliţiştii de la Serviciului Poliţiei Rutiere Cluj se plâng de faptul că tot mai mulţi şoferi băuţi la volan scapă fără dosare penale, fiind pedepsiţi doar cu amendă. În acest an, ei au depistat 187 de şoferi beţi, dintre care 55 au cerut efectuarea de expertize prin care să se recalculeze procentul de alcool în sânge.
Un secret e modul în care medicii de la Institutul de Medicină Legală din Cluj au stabilit, în 30 de cazuri, că alcoolemia coborâse sub 0,8, „ajungând“ până la de trei ori mai mică decât la momentul în care şoferii fuseseră opriţi de poliţişti. „Procentul de recalculări schimbate depăşeşte 50 la sută. În acest an, putem spune că a crescut numărul şoferilor care conduc băuţi. Dar e dreptul lor să ceară recalcularea alcoolemiei şi nu avem ce să facem“, a spus comisarul Alexandru Mureşan, şeful Poliţiei Rutiere Cluj.
Poliţiştii au oferit şi două exemple ale unor şoferi din Cluj care au scăpat de dosarele penale, deşi au condus în stare avansată de ebrietate. Primul este D.N., prins pe 1 ianuarie 2008, în timp ce şofa având 2,30 grame la mie alcool în sânge. Expertiza de recalculare de la IML CLuj l-a dus la doar 0,75 grame la mie.
Alt clujean, A.A.L., a condus cu o alcoolemie de 1,30, recalculată apoi la doar 0,65. „Cei doi au scăpat de dosarele penale şi s-au ales doar cu amenzi şi cu suspendarea permiselor pe o durată de 90 de zile“, a mai afirmat Alexandru Mureşan.
ARGUMENTE
Formula de recalculare este secret de serviciu
Medicii de la Institutul de Medicină Legală spun că ei aplică doar o formulă matematică ce ţine cont de mai mulţi coefienţi: valorile alcoolemiilor stabilite în urma recoltărilor de sânge, greutatea şi înălţimea celui care cere expertiza, dacă şi ce a mâncat înainte de a se urca la volan. Rezultă o formulă de recalculare a alcoolemiei care, a declarat directorul IML Cluj Marius Vartic, este secret de serviciu . Nici procurorii nu consideră că numărul de expertize de recalculare admise este alarmant. „În ultimele două luni au fost întocmite 44 de rechizitorii şi s-au dat doar cinci scoateri de sub urmărire penală“, a spus procurorul Florin Mornăilă de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
Subiect: RE: urmarirea penala
Desfasurarea urmaririi penale-- veti fi instiintat printr-o citatie de locul, data si ora cand trebuie sa va prezentati pt declaratii, o sa vi se aduca la cunostinta motivul pt care ati fost citat -calitatea : invinuit, martor, complice....
Art. 228: Inceperea urmaririi penale
(1) Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b1).
(11) Rezolutia de incepere a urmaririi penale va cuprinde data si ora la care s-a dispus inceperea urmaririi penale si va fi inregistrata intr-un registru special.
(2) In cazul aratat in art. 10 lit. b1), organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala.
(31) Rezolutia de incepere a urmaririi penale, emisa de organul de cercetare penala, se supune confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala, in termen de cel mult 48 de ore de la data inceperii urmaririi penale, organele de cercetare penala fiind obligate sa prezinte totodata si dosarul cauzei.
(4) Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b1), organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.
(5) Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alin. 4, restituie actele organului de urmarire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru inceperea urmaririi penale.
(6) In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata. Copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut sesizarea, precum si, dupa caz, persoanei fata de care s-au efectuat acte premergatoare. Dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1) se aplica in mod corespunzator.
(61) Impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanta de judecata, potrivit art. 2781 si urmatoarele.
(7) Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dispunand inceperea urmaririi penale.
Art. 229: Invinuitul
(1) Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.
Art. 230: Scoaterea de sub urmarire cand fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni
(1) Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea.
Art. 231: Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale
(1) Daca procurorul, sesizat potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 2, constata ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarul organului de cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale.
Art. 232: Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea urmaririi penale
(1) Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele si dosarul, organul de urmarire penala continua efectuarea actelor premergatoare sau, dupa caz, incepe ori continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acestora, potrivit legii, si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.
Art. 233: Arestarea preventiva a invinuitului
(1) In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza procurorului.
(2) Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa se ia masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.
Art. 234: Propuneri facute de organul de cercetare penala
(1) Daca organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza
procurorului.
(2) Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza in acelasi mod.
Art. 235: Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta
(1) Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului.
(2) Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta.
(3) Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.
Art. 236: Arestarea preventiva a inculpatului
Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala si daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 1491.
Art. 237: Continuarea cercetarii si ascultarea inculpatului
(1) Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233-236, procurorul, daca este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile date de procuror.
(2) Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare penala il cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu
privire la drepturile si obligatiile pe care le are. Atunci cand inculpatul nu locuieste in tara, organul de cercetare penala va tine seama, la fixarea termenului de prezentare in
fata acestuia, de reglementarile speciale privind asistenta judiciara internationala in materie penala.
(3) Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.
(4) Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat, cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara.
Art. 238: Extinderea cercetarii penale
(1) Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina invinuitului cercetarii penale sau inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale ori s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, este obligat sa faca propuneri procurorului pentru extinderea cercetarilor penale sau schimbarea incadrarii juridice. Propunerile se inainteaza in cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, imprejurarilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanta, in cel mult 5 zile.
Din cate am citit pana acum nu am gasit niciun impediment in a te inscrie la scoala de soferi sau pt permis daca in cazier figureaza amenda penala pentru consum cannabis : ( eventual sa fie vreun impediment pt cei care au condus fara permis si au fost condamnati definitiv )
DOCUMENTE NECESARE pentru:
I. La BIROUL EXAMINARI
1. PROGRAMAREA CANDIDATILOR LA EXAMEN
. PROGRAMAREA CANDIDATILOR LA EXAMEN
1. CERERE TIP PENTRU EXAMINARE IN VEDEREA OBTINERII PERMISULUI DE CONDUCERE, SEMNATA DE SOLICITANT;
2. CONTRAVALOAREA TAXEI DE EXAMINARE, ACHITATA LA OFICIILE POSTALE SAU PRIMARIE ( TREZORERIE);
3. FISA DE SCOLARIZARE A CANDIDATULUI, IN VEDEREA OBTINERII PERMISULUI DE CONDUCERE PENTRU FIECARE CATEGORIE IN PARTE, IN CARE SE CONSEMNEAZA SI AVIZUL MEDICULUI „APT PENTRU CONDUCEREA VEHICULELOR DIN CATEGORIA SAU SUBCATEGORIA PENTRU CARE SE SOLICITA EXAMINAREA”
4. COPIA ACTULUI DE IDENTITATE (CARTE DE IDENTITATE, BULETIN DE IDENTITATE SAU CARTE PROVIZORIE DE IDENTITATE);
5. CERTIFICAT DE CAZIER JUDICIAR;-dar fara vreo completare anume ...
6. COPIA HOTARARII JUDECATORESTI DE CONDAMNARE SAU DE REVOCARE A PEDEPSEI COMPLEMENTARE A INTERZICERII EXERCITARII PROFESIEI SAU OCUPATIEI DE CONDUCATOR VEHICULE;
7. TITULARUL UNUI PERMIS DE CONDUCERE CARE SOLICITA OBTINEREA DE NOI CATEGORII SAU SUBCATEGORII, TREBUIE SA DEPUNA LA DOSARUL DE EXAMINARE, PE LANGA DOCUMENTELE PREVAZUTE MAI SUS SI O COPIE A PERMISULUI DE CONDUCERE;
8. CETATEANUL ROMAN CU DOMICILIUL IN STRAINATATE, CARE SOLICITA OBTINEREA PERMISULUI DE CONDUCERE, TREBUIE SA DEPUNA LA DOSARUL DE EXAMINARE, PE LANGA DOCUMENTELE DE MAI SUS, O DECLARATIE AUTENTIFICATA LA NOTARUL PUBLIC DIN CARE SA REZULTE CA NU MAI POSEDA UN ALT PERMIS DE CONDUCERE ELIBERAT DE O AUTORITATE STRAINA, DREPTUL DE A CONDUCE NU I-A FOST SUSPENDAT ORI ANULAT, PRECUM SI DOCUMENTE DIN CARE SA REZULTE CA ARE O LOCUINTA DETINUTA IN PROPRIETATE SAU INCHIRIATA IN ROMANIA;
Intradevar la procedura de preschimbare e nevoie de cazier judiciar fara abateri in regimul circualtiei si aici apar ceva completari dar nicio legatura...
Documentele necesare p entru preschimbarea permiselor de conducere straine cu documente similare românesti:
a - permisul de conducere strain, în original si copie precum si traducerea legalizata în limba româna a acestuia, cu exceptia permiselor eliberate de autoritatile din Republica Moldova, care sunt editate în limba româna;
b - documentul de identitate al solicitantului în original si copie, respectiv:
pasaportul si permisul de sedere temporara sau, dupa caz, permanenta în România, în cazul cetatenilor straini;
pasaportul, cartea de identitate provizorie, buletinul sau cartea de identitate în cazul cetatenilor români;
c - fisa detinatorului permisului de conducere, completata prin dactilografiere, care sa aiba atasata în spatiul special destinat o fotografie color 3x4 cm/4x5 cm, de data recenta si semnatura solicitantului efectuata cu pix de culoare neagra, în spatiul special destinat;
d - fisa medicala completata de o unitate de asistenta medicala ambulatorie de specialitate autorizata, încheiata cu concluzia „ APT CONDUCATOR AUTO”, cu precizarea categoriei/categoriilor pentru care solicitantul este apt de a conduce autovehicule, precum si eventualele restrictii medicale ce vor fi mentionate în permisul de conducere preschimbat; (conform Anexei nr. 1 la Ordinul comun MAI-MS nr. 57/2075 din 22.02.1983, pct. 5, certificatul medical este valabil un an de la data eliberarii).
e - certificatul de cazier judiciar solicitat pentru motivul preschimbare permis de conducere; din cuprinsul acestui document nu trebuie sa rezulte vreo mentiune referitoare la condamnare prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva pentru infractiunile nominalizate în art.24 alin(6) din OUG nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2006 si OUG nr. 63/2006. În caz contrar, preschimbarea permisului de conducere se va efectua doar în conditiile prevazute în art. 116, alin.(1), din acelasi act normativ.
f - declaratia notariala pe propria raspundere a solicitantului, din care sa rezulte ca permisul de conducere depus pentru preschimbare este autentic, ca titularul acestuia nu mai poseda un alt permisde conducere national românesc sau strain sau un duplicat al acestuia, ca nu a declarat pierderea sau furtul acestuia la organele emitente sau la alte autoritati în vederea eliberarii unui nou document, precum si faptul ca nu i s-a suspendat sau anulat exercitarea dreptului de a conduce;
g – dovada achitarii taxelor, prevazute de lege, aferente preschimbarii permisului de conducere.
Desfasurarea urmaririi penale
Art. 228: Inceperea urmaririi penale
(1) Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b1).
(11) Rezolutia de incepere a urmaririi penale va cuprinde data si ora la care s-a dispus inceperea urmaririi penale si va fi inregistrata intr-un registru special.
(2) In cazul aratat in art. 10 lit. b1), organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala.
(31) Rezolutia de incepere a urmaririi penale, emisa de organul de cercetare penala, se supune confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala, in termen de cel mult 48 de ore de la data inceperii urmaririi penale, organele de cercetare penala fiind obligate sa prezinte totodata si dosarul cauzei.
(4) Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b1), organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.
(5) Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alin. 4, restituie actele organului de urmarire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru inceperea urmaririi penale.
(6) In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata. Copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut sesizarea, precum si, dupa caz, persoanei fata de care s-au efectuat acte premergatoare. Dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1) se aplica in mod corespunzator.
(61) Impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanta de judecata, potrivit art. 2781 si urmatoarele.
(7) Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dispunand inceperea urmaririi penale.
Art. 229: Invinuitul
(1) Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.
Art. 230: Scoaterea de sub urmarire cand fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni
(1) Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea.
Art. 231: Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale
(1) Daca procurorul, sesizat potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 2, constata ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarul organului de cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale.
Art. 232: Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea urmaririi penale
(1) Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele si dosarul, organul de urmarire penala continua efectuarea actelor premergatoare sau, dupa caz, incepe ori continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acestora, potrivit legii, si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.
Art. 233: Arestarea preventiva a invinuitului
(1) In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza procurorului.
(2) Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa se ia masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.
Art. 234: Propuneri facute de organul de cercetare penala
(1) Daca organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza
procurorului.
(2) Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza in acelasi mod.
Art. 235: Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta
(1) Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului.
(2) Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta.
(3) Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.
Art. 236: Arestarea preventiva a inculpatului
Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala si daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 1491.
Art. 237: Continuarea cercetarii si ascultarea inculpatului
(1) Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233-236, procurorul, daca este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile date de procuror.
(2) Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare penala il cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu
privire la drepturile si obligatiile pe care le are. Atunci cand inculpatul nu locuieste in tara, organul de cercetare penala va tine seama, la fixarea termenului de prezentare in
fata acestuia, de reglementarile speciale privind asistenta judiciara internationala in materie penala.
(3) Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.
(4) Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat, cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara.
Art. 238: Extinderea cercetarii penale
(1) Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina invinuitului cercetarii penale sau inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale ori s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, este obligat sa faca propuneri procurorului pentru extinderea cercetarilor penale sau schimbarea incadrarii juridice. Propunerile se inainteaza in cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, imprejurarilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanta, in cel mult 5 zile.
LUAREA DE MITA (art. 254 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Fapta prevazuta în alin. 1, daca a fost savârşita de un funcţiunar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere, desfaşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de catre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sa fie umbrita de faptele de corupţie.
- obiectul material – acesta infracţiune nu are obiect material, deoarece activitatea funcţionarului nu se rasfrânge asupra unor bunuri, lucruri sau persoane. Banii, valorile sau alte foloase reprezinta obiecte ale mitei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar în înţelesul art. 147 C.pen. Calitatea de funcţionar trebuie sa existe în momentul savârşirii faptei. În practica judiciara s-a decis ca pot comite aceasta infracţiune, profesorul care primeşte o anumita suma de bani pentru a favoriza un elev la examen, ofiţerul de poliţie care primeşte bani pentru a nu face acte de cercetare în vederea descoperiri unei infracţiuni.
În practica s-a mai pus problema avocaţilor şi medicilor daca pot avea sau nu calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni. Avocatul fiind platit de catre justiţiabil, el nu poate savârşi aceasta infracţiune, de aceea ei nu pot fi asimilaţi cu alţi salariaţi. În privinţa medicilor, C. S. de Justiţie susţine ca ei pot fi asimilaţi funcţionarilor publici sau altor salariaţi. Dupa adoptatrea L. 74/1995 care a înfiinţat Colegiul Medicilor din România, s-a statutat ca medicul nu este funcţionar public. Totuşi, aceasta lege neavând caracter penal ci unul administrativ, termenul de funcţionar îşi pastreaza înţelesul din art. 147 C. pen. – aceştia fiind aşadar subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mita.
- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevazute în art. 145 C.pen. sau orice alta persoana juridica a carei imagine a fost puternic afectata.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectiva:
- elementul material – se poate realiza atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune. Acţiunea poate îmbraca urmatoarele forme: pretinderea, primirea, acceptarea. Inacţiunea incriminata se poate realiza prin nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmatoarele condiţii:
a. pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie sa aiba ca obiect bani sau alte foloase de ordin patrimonial sau nepatrimonial. Micile “atenţii” sau cadouri cu ocazia zilei de naştere sau onomastice nu pot fi considereate drept mita. Daca valoarea lor este foarte mare putem avea o mita deghizata;
b. ce cere ca banii sau foloasele sa nu fie datoraţi în mod legal funcţionarului sau unitaţii în care acesta îşi desfaşoara activitatea;
c. acţiunea de pretindere, acceptare, primire sau inacţiunea de nerespingere sa aiba loc înainte sau în timpul îndeplinirii ori întârzierii efectuarii unui act ce intra în sferea atribuţiilor sale de serviciu;
d. se mai cere ca actul vizat de acţiunea de corupere sa faca parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului. Daca în momentul savârşirii acţiunii specifice elementului material al infracţiunii de luare de mita, faptuitorul nu avea ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar lasa sa se creada acest lucru, atunci fapta va fi calificata ca înşelaciune.
- urmarea imediata – consta în crearea unei stari de pericol pentru buna desfaşurare a activitaţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevazute în art. 145 sau în orice alta persona juridica.
3B. Latura subiectiva:
- forma de vinovaţie – intenţia directa.
4. Forme. Modalitaţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (acceptarea, nerespingerea);
2. tentativa – ar fi posibila numai în varianta “primirii”, dar la acest moment infracţiunea ar puta fi deja consumata sub forma acceptarii sau nerespinferii acesteia. De aceeea este greşit a spune ca tentativa este posibila, dar legea nu o pedepseşte;
3. fapt consumat - aceasta infracţiune se consuma în momentul pretinderii, chiar daca nu s-au primit foloasele, acceptarii, primirii sau nerespingerii primirii acestor bunuri sau foloase.
MODALITAŢI: Fapta este mai grava daca a fost savârşita de un funcţiunar cu atribuţii de control.
SANCŢIUNI:
-închisoare de la 3 la 12 ani – în forma tip şi interzicerea unor drepturi.
-închisoare de la 3 la 15 ani – în forma agravata şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
TRAFICUL DE INFLUENŢA (art. 257 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savârşita de catre o persoana care are influenţa sau lasa sa se creada ca are influenţa asupra unui funcţionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Dinpoziţiile art. 256 alin. 2 se aplica în mod corespunzator.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la desfaşurarea activitaţilor publice sau private în condiţii care sa asigure încrederea şi prestigiul de care trebuie sa se bucure personalul acestora. Comiterea acestei infracţiuni discrediteaza activitatea de serviciu şi îi aduce grave prejudicii.
- obiectul material – acesta infracţiune nu are obiect material, banii sau foloasele pretinse sau primite constituie bunuri date pentru savârşirea infracţiunii şi vor fi supuse confiscarii.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este necalificat, putând fi orice persoana care are influenţa sau lasa sa se creada ca are influenţa asupra unui funcţionar public sau funcţionar, aceste aspecte nefiind condiţii ale subiectului activ ci mijloace prin care se savârşeşte infracţiunea. Participaţia este posibila în toate formele sale. De cele mai multe ori fapta este savârşita de rude, prieteni, cunoştinţe sau alte persoane care nici macar nu cunosc funcţionarul respectiv. În doctrima s-a pus problema ca ar trebui pedepsiţi şi cei care cumpara influenţa nefiind cu nimic mai prejos de cel care da mita. În situaţia în care cel care a conceput infracţiunea şi l-a determinat pe autor sa o comita este chiar intermediarul atunci el va cumula calitatea de instigator cât şi pe cea de complice, fiind în final pedepsit doar pentru instigare la trafic de influenţa.
- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevazute în art. 145 C. pen. sau orice alta persoana juridica a carei imagine a fost puternic afectata. În secundar sub. pasiv este chiar funcţionarul public a carui imagine este denaturata prin savârşirea faptei.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectiva:
- elementul material – se poate realiza prin trei acţiuni distincte: primirea, pretinderea sau acceptarea de promosiuni de daruri direct sau indirect în vederea determinarii unui funcţionar sa faca ori sa nu faca un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu. Iniţiativa comiterii traficului de influenţa poate porni de la subiectul activ sau de la cumparatorul de influenţa. Daca iniţiativa comiterii infracţiunii o are cumparatorul de influenţa, pentru existenţa infracţiunii se care ca subiectul activ sa fi primit efectiv banii sau bunurile sau sa fi acceptat promisiunule facute. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmatoarele condiţii:
a. ce cere ca faptuitorul sa aiba influenţa sau sa lase sa se creada acest lucru. În aceasta varianta infracţiunea se aseamana cu înşelaciunea;
b. faptuitorul sa promita intervenţia sa pe langa un funcţionar public sau funcţionar;
c. acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii sa fie realizata mai înainte ca funcţionarul pe lânga care se intervine sa fi îndeplinit actul care îl intereseaza pe cumparatorul de influenţa, sau cel târziu în timpul îndeplinirii acestuia.
Daca traficantul de influenţa nu remite funcţionarului bani sau alte foloase, ci doar îl determina sa faca acel act, atunci se va reţine un concurs de infracţiuni între trafic de influenţa şi instigare la abuz în serviciu savârşita de funcţionar. Traficul de influenţa trebuie sancţionat în concurs cu înşelaciunea daca traficarea reprezinta un mijloc de amagire pentru o inducere în eroare.
- urmarea imediata – consta în crearea unei stari de pericol pentru buna desfaşurare a activitaţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevazute în art. 145 sau în orice alta persona juridica.
3B. Latura subiectiva:
- forma de vinovaţie – intenţia directa.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii şi tentativa de regula nu se pedepsesc, numai atunci când sunt asimilate infracţiunii consumate (pretinderea sau acceptarea) Tentativa este posibila numai în cazul primirii de bani sau alte foloase, or în acest moment fapta este deja consumata în forma pretinderii sau acceptarii de promisiuni de daruri;
2. fapt consumat - aceasta infracţiune se consuma în momentul acceptarii de promisiuni de daruri, în momentul primirii de bani sau alte foloase. Pentru consumarea infracţiunii nu are relevanţa daca intervenţia promisa a şi fost efectuata.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 2 la 10 ani, iar daca pedeapsa efectiv aplicata este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi.Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de faptuitor se confisca. Daca acestea nu se gasesc, fapruitorul va face plata echivalentului lor în bani.
DAREA DE MITA (art. 255 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile aratate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevazuta în alin. precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.
Mituitorul nu se pedepseşte daca denunţa autoritaţii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplica în mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile aratate în alin. 2 şi 3.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere, desfaşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de catre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sa fie umbrita de faptele de corupţie.
- obiectul material – acesta infracţiune nu are obiect material. Totuşi, în doctrima se admite ca exista obiect material în situaţia ofertei de mita respinsa de catre funcţiunar, bunurile oferite devenind obiecte materaiale ale infracţiunii.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este necalificat , fiind orice persoana. Infracţiunea poate fi comisa şi de un funcţionar în scopurile aratate în art. 254, în acest caz primul funcţionar comportându-se ca un simplu particular în raport cu cel de-al doilea. Având în vedere ca luarea şi darea de mita sunt infracţiuni corelative, întotdeauna mituitorul va fi subiect activ la darea de mita, iar cel care a luat mita va fi subiect activ la luare de mita. Daca fapta se savârşeşte prin intermediar, acesta va avea calitatea de complice la darea de mita. În cazul în care chiar intermediarul l-a determinat pe mituitor sa comita fapta, el va dobândi calitatea de instigator la darea de mita care o absoarbe pe cea de complice.
- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevazute în art. 145 C.pen. sau orice alta persoana juridica a carei imagine a fost puternic afectata. Subiectul pasiv poate fi şi funcţionarul în cazul în care el respinge promisiunea, oferirea sau darea de bani, fiind atins şi prestigiul acestuia.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectiva:
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune care poate îmbraca urmatoarele forme: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase. Darea de mita se poate efectua şi prin intermediar. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmatoarele condiţii:
a. promisiunea, oferirea sau darea trebuie sa aiba ca obiect bani sau alte foloase de ordin patrimonial sau nepatrimonial.
b. ce cere ca banii sau foloasele sa nu fie datoraţi în mod legal funcţionarului sau unitaţii în care acesta îşi desfaşoara activitatea; Promisiunea, oferirea sau darea sa aiba loc înainte sau în timpul îndeplinirii ori întârzierii efectuarii unui act ce intra în sferea atribuţiilor sale de serviciu;
c. se mai cere ca actul în vederea caruia se da mita sa fie unul licit sau ilicit.
Nu va exista infracţiune cand funcţionarul caruia i s-a oferit suma de bani nu avea competenţa de a efectua actul în vederea caruia participantul a comis fapta.
- urmarea imediata – consta în crearea unei stari de pericol pentru buna desfaşurare a activitaţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevazute în art. 145 sau în orice alta persona juridica.
3B. Latura subiectiva:
- forma de vinovaţie – intenţia directa. În lipsa conştiinţei şi dorinţei de a efectua un act de corupere asupra unui funcţionar, acţiunea faptuitorului nu va constitui infracţiune.(acţiunea faptuitorului facuta în stare de beţie). Latura subiectiva mai cuprinde şi un scop şi anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndepliniriiunui act privitor la atribiţiile sale de serviciu. Alteori, pe langa scopul specific darii de mita mai apare şi un alt scop: (o persoana ofera o suma de bani unui funcţionar pentru a-l determina sa întocmeasca un act fals).
Cauze care exclud existenţa infracţiunii:
Fapta prevazuta în alin. 1 nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de catre cel care a luat mita. Este vorba despre o constrângere psihica.
4. Forme.Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (promisiunea, oferirerea);
2. tentativa – nu este posibila, darea de mita fiind o infracţiune cu consumare anticipata;
3. fapt consumat - aceasta infracţiune se consuma în momentul în care faptuitorul promite, ofera sau da funcţionarului public bani sau alte foloase. Ea poate avea şi o forma continuata.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar daca pedeapsa efectiv aplicata este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul darii de mita se confisca.
Cauza de nepedepsire: Mituitorul nu se pedepseşte daca denunţa autoritaţii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Acesta trebuie sa se faca în faţa unei autoritaţi, chiar şi în faţa unei autoritaţi necompetente a efectua urmarirea penala în aceasta materie.
avocatnet.ro explicăm legislația
