Activitate Radu Palu

Mi-a sosit azi un pachet. Cand expeditorul l-a trimis, a facut poze cu el, asa ca stiam cum arata ce vine. Cand curierul mi l-a predat observ imediat ca pachetul a fost alterat. La intrebarea mea (si abia atunci), cum ca ce s-a intamplat, imi raspunde ca a indepartat el o parte din ambalaj pt. ca nu-i incapea in masina.

Pachetul era intr-o cutie de placaj si expeditorul pusese in jurul ei doua rame de protectie din sipci mai groase de lemn. Practic de jur imprejur doua rame. Dintre astea curierul a indepartat una. (Ma si intreb cum, erau prins cu suruburi cu cap hexagonal infundat.)

Bineinteles lucrurile din pachet au fost daunate. Un obiectiv foto indoit si o sticla mata (scumpa si aia) sparta.

De despagubit nu vor.
Pot pe penal sa merg? Sesizare la politie pt. interventie la pachet?

Pia, m-am gandit asa: Daca or fi falsificat testamentul ca fiind inregistrat la notar acuma aproape 10 ani, sa il si inregistreze retroactiv in RNNEL e mai greu catre imposibil. Desi poate ma insel amarnic. Daca era diferenta mare intre data autentificarii notariale a testamentului si inregistrare in RNNEL era clar ca ceva pute.

Totusi pt. a sti pe viitor:
- De ce alt notar nu a vrut sa-mi elibereze un extras RNNEL? Am fost la un birou notarial si m-au intrebat daca deja s-a pornit procedura de succesiune si cand am raspuns afirmativ, mi-a spus ca atunci doar notarul la care curge procedura imi poate elibera acest extras. Este adevarat?
- Care era problema sa fac o poza de pe extrasul deja aflat la dosar? Cum adica este doar pt. uzul intern al biroului notarial? Pana la urma pt. tot dosarul ala am platit si nu chiar putin.

Fost azi la termenul citat. Vine tot aia si incepe iar sa-mi explice din nou ca eu trebuie sa dau o declaratie cum ca accept sau nu mostenirea. Zic ca accept. Zice ca-mi dicteaza, eu sa scriu: "Declar ca accept mostenirea, fiindu-mi cunoscute conditiile din testamentul nr X din data Y." Zic eu (devenit destept de aici de pe forum): Pai nu prima data statutul de mostenitor si dupa aceea dezbaterea? La care ea imi ia foaia, o rupe si-mi da alta si-mi dicteaza: "Declar ca accept mostenirea in urma tatalui meu, defunct numele, prenumele tatalui." Bun, semnez. La care da sa plece, cica sa redacteze declaratia si o sa vina cu ea imprimata sa semnez si aia. Zic: "As dori sa vad extrasul RNNEL, inainte sa ma decid daca accept testamentul." Mi-l arata, o intreb daca pot face o fotografie cu telefonul. Zice ca nu, pt. ca acel extras e numai pt. ei pt. uz intern. Zic, pai pot sa il cer la orice birou notarial. Zice ca merge si o intreaba "pe doamna notar" BANG!
Eu: Nu dumneavoastra sunteti notarul? Ea: Nu, eu sunt secretara doamnei notar.
Nu mi s-a prezentat niciodata, eu am crezut ca vorbesc cu notareasa. (Ulterior sora-mea mi-a povestit ca ea cand a sunat si a dorit sa stie cu cine vorbeste de 3 ori i-au spus "cu biroul notarial" si pt. ca a insistat ca vrea numele persoanei pana la urma i-a raspuns respectiva "cu Madalina".) Sa nu va inchipuiti totusi ca in acest birou angajatii ar purta ecusoane si n-ar fi nevoie de prezentare. (Tot atitudine de marlanie e, dar macar stii cu cine vorbesti.)
Deci pleaca s-o intrebe pe notareasa, vine inapoi ca n-am voie a fac poza.
Ii spun ca accept si conditiile testamentului. (Vazusem ce ma interesa legat de data introducerii in RNNEL.) Imi dicteaza sa scriu atunci in continuare ca accept conditiile testamentului. Pleaca, vine inapoi cu totul scris la calculator si imi zice sa semnez si va veni doamna notar sa faca legalizarea.
Citesc ce a redactat ea. Ca accept in mod tacit, etc. Intreb ce-i modul tacit, imi explica ca nu-i expres pt. ca a trecut mai mult de 1 an de la deces.
O intreb ca rezerva succesorala care mi se cuvine nu trebuie s-o cer, este implicit, automat? Nu intelege. Ii spun ca ma refer la reductiune si trebuie s-o cer sau avand dreptul la rezerva reductiunea se subintelege. Zice: Ah, nu, trebuie sa cereti. Rupe foaia redactata si imi spune sa scriu in declaratia de mana ca cer reductiunea partii cuvenite mie. Pleaca sa scrie si sa imprime o noua declaratie. Vine inapoi, semnez, imi zice ca va veni notareasa. (S-o vad si eu pt. prima data.)
Intre timp face actele pt. mama. Ii dicteaza si ei declaratia. Ca accepta ca si mostenitor legatar. (Pe motiv ca ea a primit uzufruct.) Si ca accepta. Semneaza mama, da asta iar sa plece. Zic eu: Dar mama nu trebuie sa ceara si ea reductiune pt. partea ei? Ea (secretara): Nu, ca ea a primit uzufruct. Eu: uzufruct e una, dar din bunuri a fost exclusa. Ea: nu, nu. Mama, pai ca ea nu stie daca vrea. Eu insist sa vrea. (Sa nu primeasca sora-mea si mai mult.) Apare alta tipa, nu se prezinta bineinteles, pana la urma reiese (ghicim) ca e notareasa (respectiv una dintre ele, e birou notarial cu mai multi notari). Zice ca ba da, daca si mama vrea parte din rezerva succesorala, trebuie si ea sa ceara reductiunea.
Legalizeaza si declaratia mamei, platim. Pleaca notareasa, bine ca am vazut-o vreo 3 minute in total.
Peste 7 zile se fac 2 ani de la deces. Secretara promite ca vor incerca sa finalizeze succesiunea inainte sa intram in termenul de plata de impozit. Vom vedea.

Ziceam sa va impartasesc cum au decurs lucrurile.

Am mai citit ceva:

"Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant. definitivă. În acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii."

In cazul in care testamentul este un fals, falsificatorii ar fi nedemni?
Si mai am timp sa depun o asemenea cerere la tribunal?

Alexandru Surcel a scris:

Orice procedură succesorală are două etape: acceptarea și dezbaterea. Dezbaterea nu poate avea loc înainte de a se ști cine sunt moștenitorii acceptanți. Iar notarul v-a vorbit de această a doua etapă.

Trebuie însă să parcurgeți prima etapă, altfel veți fi considerat renunțător. Pentru prima etapă e suficient să dați o declarație că acceptați moștenirea. Asta nu înseamnă că ați acceptat și testamentul, aia e în etapa a doua; iar notarul v-a spus un lucru corect, dacă unul din moștenitorii acceptanți nu e de acord cu testamentul, notarul oprește procedura și o deferă instanței de judecată.

Am inteles cele doua etape intr-un final.

La a doua etapa (care va avea loc tot maine), daca nu accept partea care mi s-ar cuveni dupa testament, adica rezerva, atunci ce fac?
Zic ca nu accept, zic ca ma mai gandesc (ce implica asta?)? Succesiunea atunci automat este trimisa in instanta sau trebuie cineva (eu sa sora-mea) sa actioneze pe ceilalt mostenitori in instanta?

Doamna Romascanu e foarte sarcastica, dar asa fac si eu pe forumuri unde-s specialist. Se supara lumea, chiar am fost suspendat pe unele forumuri (cu moderatori fulgi de nea), dar parerea mea e ca cine-mi vrea ajutorul il ia asa cum i-l ofer sau poate sa o lase. Acuma vad si eu cum e. Dar pana la urma e bine.

Bun, deci eu is invitat "in calitate de fiu al defunctului pentru a participa la dezbaterea procedurii succesorale notariale, dupa defunctul sus-mentionat". Dupa care mai sunt informat ca: "Conf. art. 9, lit h) din Metdologia privind comunicarea actelor in materie succesorala, Dvs. puteti alege pana la termenul fixat intre urmatoarele posibilitati:
- sa dobanditi calitatea de mostenitor, urmand sa dati in acest sens o declaratie autentic de acceptare a succesiunii
- sa renuntati la mostenire printr-o declaratie autentica pe care sa o depuneti la dosarul cauzei.
In cazul in care nu ati acceptat mostenirea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii, se va prezuma, conf. art. 1.112 Cod Civil ca ati renuntat la mostenire."
Asta ma incurca pe mine. Renunt la statutul de mostenitor sau la mostenire? Pt. mine ca (sa zicem asa laic (engl. layman) mostenitor = dreptul de a mosteni, mostenire = bunurile.

Deci maine, ca atunci e termenul, accept pasul 1. (Care incep sa inteleg ca e numit "acceptarea mostenirii" dar de fapt nu e acceptarea a ce se cuvine, sau in ce masura, deci a bunurilor ci doar a statutul.)

Pasul 2 e problema mea.
Daca accept rezerva, atunci aia e, asa-i? Ulterior nu mai pot face nimic?
Daca nu accept, atunci trebuie sa merg in instanta sau pot si mai tarziu pur si simplu sa accept rezerva sau sa ajungem la o intelegere si sa reluam calea notariala?

Sora-mea insista sa terminam, motivand ca trec cei doi ani si dupa aceea o sa coste mult taxele notariale. (Parca 1% din valoare. Sau impozite, nu stiu exact.) De renuntat insa nu vrea la avantajul pe care i-l da testamentul.

Sora-mea e plecata in strainatate de 20 de ani. L-a vazut pe taica-meu inainte sa moara cu 3 ani.
Maica-mea cand a murit tata era la sora-mea deja de un an. (Eu am stat cu el, eu l-am si inmormantat, ele nici n-au venit.)
Taica-meu cu mine si-a petrecut ultimul an. Despre testament nu mi-a zis nimic. (Bine, asta n-ar fi de mirare.) Cum era cam surd, si cu moda asta de a vorbi la telefon de parca ar fi telefonul o felie de pizza, am auzit odata si o convorbire intre ei, in care sora-ma zicea ca sigur va avea probleme cu mine la impartirea casei, ca eu nu ma voi muta de acolo. Si nici atunci tata nu i-a zis ceva despre vreun testament. (Care, daca nu e fals, la acel moment exista deja de 7 ani.)

Dupa ce tata a murit, eu am insistat sa vindem casa si isi ia fiecare partea si se muta unde vrea. Ar fi ajuns pt. 3 apartamente. Mama insa era impotriva, motivand ca tata i-a promis uzufruct. La care eu am ripostat ca atata timp cat n-are nici un document astea is vorbe. Si uite cum la doua luni dupa aia mama a deschis procedura succesorala, cu care inainte nu s-a grabit, si in mod miraculos a aparut acest testament in care sora-mea primeste totul si mama uzufructul.

romascanu a scris:

Acceptați sau nu moștenirea. Punct ("nu știu" ce-o fi aia "moștenirea de rezervatar")

Practic, opțiunea este între a fi sau a nu fi moștenitor.
Și rezultâ că vreți să fiți.

Dupa cum zice notarul nu e vorba doar de a fi mostenitor sau nu ci si de acceptarea mostenirii conf. testamentului. Sora si mama sunt trecuti mostenitori legatari, eu sunt mentionat legat de faptul ca tatalui meu ii este cunoscut ca sunt prezumtiv mostenitor rezervatar.

Eu ce doresc e sa nu pierd statutul de mostenitor, dar sa nu accept mostenirea in forma aceasta.

romascanu a scris:

Este limpede că trebuie să acceptați succesiunea. Să dați (urgent) o declarație de acceptare a succesiunii. Primind caitatea de moștenitor legal, vedeți ce faceți mai departe, că nu vă obligă nimeni să fiți de acord, pe loc, cu cu te miri ce altceva. Că de-aia e dezbatere.

Dupa cum mi-a zis azi notarul eu inteleg ca din contra, nu e vorba doar de primirea calitatii de mostenitor ci daca accept atunci am acceptat inclusiv testamentul si ce decurge din el.
Deci ar cadea aia cu "vedeti ce faceti mai departe", nu? Eu asa inteleg, dar bineinteles nu sunt sigur pe mine (nefiind specialist, n-am cum), de aceea intreb aici.

Am vorbit cu notarul in mod exceptional, adica inca inainte de data citarii, si mi-a zis ca la dezbatere eu pot accepta testamentul sau pot zice ca nu-l accept si atunci se suspenda calea notariala si succesiunea se face in instanta.
Din asta eu inteleg ca nu accept sau declin doar statutul de mostenitor ci accept sau nu partea de mostenire care mi se cuvine conform (respectiv contrar) testamentului ca mostenitor rezervatar. Asta implicand si ca daca imi dau acceptul nu mai pot avea pretentii ulterioare.
Corect?

CLAUDIU LASCOSCHI a scris:

La proces se poate analiza ceea ce vreți.

București 2024

Deci pot accepta succesiunea si partea mea din rezerva acum si deschide proces ulterior? (In esenta ma intreb daca am acceptat acum, in ce baza mai pot deschide proces si contra cui?)