divort

Dvs ati scris :
"Sunt casatorita de trei ani, in urma cu doi ani sotul meu a fost diagnosticat cu o boala autoimuna si avem un copil de 1 an. Dupa nasterea copilului sotul a fost nevoit sa lucreze mai mult iar lipsa timpului petrecut impreuna a inceput sa duca la anumite discutii intre noi. Eu am cunoscut pe cineva ...." Apoi, ati completat : "singura mea vina este ca m-am indragostit de altcineva "

Daca copilul dvs, ar citi asta peste ...ani, poate ca v-ar intreba: Mama , tatal meu nu a facut nimic rau pentru mine sau pentru tine... dimpotriva.. A muncit, pentru noi , desi bolnav. Dar tu, ce ai facut, mamaaaa?

Nu am dreptul sa judec pe nimeni, dar singurul motiv pentru care postez acest comentariu este COPILUL dvs. care este prea mic sa poata alege si risca sa traiasca departe de tatal sau... doar pentru ca acesta a muncit.
Dvs. sunteti sigura ca noul dvs partener, va va pretui pentru asta. ori va va iubi copilul ? Oare el nu va munci numai pentru ca sa petreceti timpul impreuna? Daca va fi ocupat cu munca , veti cunoaste din nou pe altcineva de care sa va indragostiti tot atat de repede ?

Mai reflectati.... macar pentru copil...
Eu va doresc multa intelepciune si micutului dvs. copilas, o viata frumoasa

aveti doua posibilitati :
1. divort din culpa comuna , fara motivare.
2. divort din culpa sotului .
solicitati incredintarea minorului si obligarea tatalui la plata pensiei alimentare .

aveti doua posibilitati :
1. divort din culpa comuna , fara motivare.
2. divort din culpa sotului .
solicitati incredintarea minorului si obligarea tatalui la plata pensiei alimentare

.

3.sa nu divortati, punand mai presus de interesul d-vs interesul copilului;
4.divortul din culpa....d-vs si eventual sa pierdeti si copilul...

Sunt variante "negre" pentru d-vs,dar daca vreti le puteti lua in calcul....

Nu se poate obtine un divort introdus din vina celui care il cere.
De asemenea, la incredintarea minorului nu conteaza cine poarta vina pentru divort, sunt lucruri distincte.
Cum spuneau si altii mai sus, nu putem sti ce sanse reale aveti sa va fie incredintat copilul, nu stim cine si cu ce se ocupa dintre soti, care e situatia de fapt a familiei.

Cat despre impacare, asta inseamna efort serios si indelungat, insa nu asta e discutia aici.
Reveniti cu detalii.

Din pacate, nefiind specialist, vorbesc numai din experienta, a mea sau a altora ( am petrecut in salile de judecata ani de zile si am vazut si auzit mai multe decat mi-asi fi dorit).
Ca atare:
1.caz concret : sotul, mare iubitor de alcool,jocuri de noroc,box ( numai cu sotia),paraseste domiciliul conjugal si introduce actiune de divort ( motivat bineanteles si de existenta unei prezente feminine in preajma...) din vina exclusiva a sotiei.Divortul s-a pronuntat din vina exclusiva a reclamantului parat.
In cazul de fata mai functioneaza :

Nu se poate obtine un divort introdus din vina celui care il cere.

2.Daca sotul probeaza in instanta faptul ca sotia a neglijat copilul,mai mult, ca i-a pus in primejdie sanatatea ,dezvoltarea fizica si psihica datorita relatiei extraconjugale care necesita timp, timp alocat acestei relatii si nu copilului ( pentru cine stie, un copil mic are nevoie de ingrijire 24 ore din 24) etc.,acestea fiind motive reale de divort, nu sunt in acelasi timp si motive de a incredinta sau nu copilul unuia sau altuia din parinti?
P.S.Am vorbit ipotetic, in nici un caz nu m-am referit la cazul doamnei care a deschis acest subiect, este doar un "drept la replica"....