Speta - talharie ?

Mda… Sigur ca sunteti lamurit… Doar ca 80% nu inseamna 100%... Care este numarul “practicienilor si teoreticienilor” pe care i-ati consultat? Trei? Cinci? Douazeci? Pentru ca e… relevant…
Abia astept momentul cand veti avea timp pentru a motiva… asa ceva - cum va exprimati!


Sigur ca nu contrazic “paralizarea de frica” - doua cazuri de “prietenie cu un cutit” cunosc…
Dar m-am referit numai la speta descrisa… unde chiar nu exista ceva care sa descrie motive de spaima excesiva.
“a fost acostata pe strada de doua persoane necunoscute, respectiv Y si Z. Victima, necunoscandu-i, nu i-a bagat in seama aceasta continuandu-si drumul spre casa. Inculpatii nu au renuntat sa o abordeze pe victima si au continuat sa o urmareasca”
Victima si-a continuat drumul... iar cei doi o urmareau - adica, erau in urma ei - moment in care putea telefona oricui, daca nu politistilor. Ar fi avut timpul necsar daca se credea in pericol. ”Nu au renuntat sa o abordeze” - dar numai la un ”moment dat s-au oprit si i-au cerut lantisorul”. Pana sa ii ceara bijuteria mergeau doar pe langa ea? Discutau?
”la insistentele inculpatilor, si la atitudinea agitate pe care acestia o aveau” - la insistente... adica, a discutat cu ei (deci nu era paralizata de frica - nu ar fi existat”insistente” daca ea ar fi fost excesiv de infricosata - cei doi n-ar fi fost nevoitit sa insiste)... ”Le-a remis de buna voie” - ”de buna voie” nu se incadreaza in descrierea spetei, pentru ca... vine la ”deruta”.
Cei doi s-au oprit... Dar ea? Nu spune cum s-a oprit ea... Putea foarte bine sa-si urmeze drumul - ca nu s-a oprit deloc cand ei o ”insoteau” - de ce s-ar fi oprit cand s-au oprit ei?

Nu afirm - absolut deloc - ca ceva asemanator n-ar putea fi incadrat la talharie, dar nu la modul cum e prezentata speta... Chiar nu cred ca o asemenea incadrare ar rezista intr-o instanta reala.
Pentru a ”reusi” - in procesul imaginat - sa incadreze fapta la talharie are nevoie de un alt scenariu.

Sa va raspund dl. trope_doi
1. In primul rand nu-mi place tonul ironic pe care va adresati - "Care este numarul “practicienilor si teoreticienilor” pe care i-ati consultat? Trei? Cinci? Douazeci?" .
2. In al doilea rand, trecand peste aspectul de mai sus, am sa va raspund la intrebare: 2 profesori universitari care sunt si renumiti practicieni, 1 asistent universitar pe penal, de asemenea practician, 3avocati, 1 procuror, 1 judecator.
3. "Nu exista violenta (psihica) “dovedita”, ea a mers pe langa ei, se vorbeste despre “imprumut”, ei pot spune ca o cunosc si se gandeau ca si ea - la randul ei - ii cunoaste, chiar daca ea nu ii cunoaste". E cel putin lipsita de vreo gandire practica aceasta afirmatie. Cum dovediti dvs. o violenta psihica ?? Daca nu din imprejurarile in care s-a petrecut fapta ?? Doar in cazurile mai grava, cand o fapta isi pune amprenta marcant asupra vietii unei persoane provocandu-i un soc puterin ce poate fi dovedit medical se poate pune problema dovedirii starii de violenta psihica printr-un act doveditor. Cu privire la a doua parte a afirmatiei dvs., ganditi-va ca fata daca nu ii cunostea, le-a spus acest lucru, sau daca nu le spunea reiesea din faptul ca initial nu i-a bagat in seama desi a vazut cine se tinea dupa ea. Deci pica si afirmatia cu "au crezut ca o cunosteau".
4. O alta observatie pe care vreau sa o fac, este cea cu privire la afirmatia "As deduce chiar ca victima a anuntat politia cand i-a vazut mergand la casa de amanet… (dandu-si seama ca a fost… inselata). " Casa de amanet nu era peste drum, victima dupa ce barbatii au plecat a inceput sa planga si a sunat la politie, nu i-a urmarit.
5. Un alt aspect pe care vreau sa-l subliniez este privitor la afirmatia dvs. "Apoi, in cazul talhariilor de acest gen - cu autori necunoscuti victimelor - destul de greu sunt depistati faptuitorii… [paguba mica, periculozitate destul de scazuta… - pentru ca nu putem dovedi". In primul rand, va contraziceti; afirmati ca este talharie si nu alta infractiune. In al doilea rand, nu sh cum puteti sa afirmati ca o talharie are o periculozitate scazuta. Ganditi-va ca este un furt realizat prin intrebuintarea de violente, fie ele fizice sau psihice, si mai ales axati-va asupra faptului ca exista pluralitate de infractori. Sa luam alt exemplu: violul. In cazul violului, daca victima nu opune deloc rezistenta gandindu-se ca astfel isi agraveaza situatia, ea se simte amenintata, se exercita violenta psihica asupra ei. Puteti afirma ca nu este viol ca nu s-a opus ?? Chiar daca nu s-a folosit violenta fizica, actul sexual poate era chiar placut daca nu se realiza in astfel de conditii.
6. Cu privire la cum se probeaza astfel de fapte. Uitati un aspect probator esential in penal: martorii.
7. Victima si-a continuat drumul... iar cei doi o urmareau - adica, erau in urma ei - moment in care putea telefona oricui, daca nu politistilor. Ar fi avut timpul necsar daca se credea in pericol. Iar apelez la logica dvs. un pic. Daca scotea telefonul, barbatii nu puteau deveni agresivi ? Se intampla des ca ei sa se simta sfidati de astfel de comportamente care le-ar putea pune in pericol savarsirea faptei fara a fi prinsi.
8. Pana sa ii ceara bijuteria mergeau doar pe langa ea? Discutau? Nu, pana sa ii ceara bijuteria incercau sa o bage in seama, gen "Hei pisi, stai sa vb nitel!".

In postul urmator expun exact o parte din motivarea HJ de condamnare la 4 ani cu suspendarea sub supraveghere.

Apărătorii inculpaţilor X şi Yau solicitat instanţei proba cu acte în circumstanţiere personală, proba cu martori în circumstanţiere personală şi proba cu martori în ceea ce priveşte latura civilă.
Reprezentantul Ministerului Public arată instanţei că nu se opune faţă de cererea avocaţilor.
Instanţa, în temeiul art. 67 Cod procedură penală, a admis probele solicitate de avocaţii celor doi inculpaţi, considerând că acestea sunt utile şi concludente.
Apărătorii celor doi inculpaţi au depus, în şedinţă publică, copie xerox a certificatului de căsătorie al inculpatului Y, certificatele de naştere ale celor trei copii ai inculpatului Y şi caracterizarile acestora.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, instanţa apreciază că aceasta este aceea de tâlhărie prevăzută de dispoziţiile art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 211 alin. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârsit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări, prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Prin noţiunea generică de „violenţă” se întelege orice acţiune prin care se exercită o constrângere fizică sau psihică asupra unei persoane. Astfel, comportamentul inculpaţilor a reprezentat o modalitate de constrângere a victimei şi, ca atare, se impune reţînerea infracţiunii de tâlhărie.
Victima, aflându-se singură noaptea, şi observând atitudinea agitată a celor doi bărbaţi precum şi tonul ridicat al vocii cu care aceştia i se adresau, s-a simţit în pericol că în caz că refuză cererea inculpaţilor ar putea suferi anumite violenţe fizice. Astfel, victima a fost pusă în situaţia de a nu mai putea lua hotărâri sau întreprinde acţiuni potrivit lobertăţii sale de voinţă aducându-se astfel atingere relaţiilor sociale referitoare la libertatea morală a persoanei. Tâlhăria a fost realizată prin ameninţare implicită, aceasta fiind dedusa din împrejurarea în care s-a săvârşit infracţiunea, respectiv: ora târzie, lăsarea serii, pluralitatea de infractori. Bunul a intrat în posesia inculpaţilor prin remiterea efectuată de însuşi victimă, la baza acestei decizii aflându-se temerea insuflată de împrejurarea în care acesta i-a fost solicitat, chiar şi cu titlu de împrumut, de două persoane necunoscute. Victima a acţionat în acest fel raţionând că un eventual refuz i-ar fi putut agrava situaţia. Din atitudinea victimei care, imediat după ce inculpaţii s-au îndepărtat, a sesizat organele de poliţie cu privire la prejudiciul material suferit şi din considerentele expuse mai sus, instanţa reţine faptul că victima nu ar fi remis bunul dacă aceasta nu ar fi fost stăpânită de o stare de temere pricinuită de situaţia în care se afla.
În acest sens, s-a arătat şi în practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În drept, fapta inculpaţilor de a pretinde remiterea din partea victimei a lănţicului pe care aceasta îl purta în jurul gâtului profitând împrejurarea în care aceştia au săvârşit fapta şi bazându-se pe temerea pe care aceştia i-au insuflat-o victimei întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită la art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica fiecăruia dintre inculpaţi, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 alin. 1 şi 2 Cod penal, şi anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanţele personale şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta.
Se au în vedere probele în circumstanţiere personală administrate în cauză din care instanţa reţine următoarele:
Inculpatul X este cunoscut ca fiind un om liniştit, cu o conduită bună atât la locul de muncă – fiind angajat la SC Z SRL –, cât şi în familie. Nu este cunoscut cu antecedente penale.
Inculpatul Y este căsătorit având în grija sa trei copii minori. Acesta provine dintr-o familie organizată, având reuşite la locul de muncă. Caracterizând conduita sa, se arată că a dat dovadă de sinceritate pe parcursul urmăririi penale, având o atitudine de regret faţă de fapta sa, iar în ceea ce priveşte circumstanţele personale ale acestuia se reţine că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a Cod penal coroborat cu art. 76 it. b Cod penal, pedepsele aplicate vor fi sub minimul special.
Având în vedere aceste criterii, instanţa apreciază că pedeapsa închisorii de 4 ani este de natură să conducă la atingerea scopului de reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni prevăzut de art. 52 Cod penal.

Scuze pt “reactia intarziata”. Dupa modificarile efectuate in forum in luna Aprilie nu am mai primit “alerte” pt subiectele urmarite si nu am stiut ca ati raspuns…

1 si 2. In primul rand: nu e ironie! Una inseamna 80% din 100 de persoane si alta inseamna 80% din opt persoane! E matematica, nu ironie…
3. Ma intrebati cum dovedesc violenta psihica, avand in vedere ca nu am sustinut ca ar fi existat? Cum o dovedesc? Ca avocat al apararii as dovedi ca nu a existat. Dovada se putea desprinde din “fapte”.
Afirmatia “au crezut ca o cunosteau” nu are cum sa pice! Cum dovediti ca ei erau convinsi ca ea nu-i cunoaste? Supozitia lor poate fi cat se poate de adevarata!
4. Cum v-am spus de la inceput: speta e prezentata slabut – in dosarele reale sunt mai multe detalii… Abia acum spuneti ca ea a inceput sa planga, a chemat politia, casa de amanet era aiurea etc… Dar supozitiile raman valabile pentru ca talharii pot sustine una si ea alta: cuvantul unora impotriva cuvantului alteia…
5. Nu ma contrazic! Zic ca dv pt a va arata de ce… ar putea fi greu de crezut “trauma” femeii… Chiar si talharie de-ar fi – daca se dovedeste! – faptuitorii in asemenea cazuri cam scapa – din cauza socului victimele nu pot descrie faptuitorii atat de clar incat acestia – necunoscuti victimei fiind – sa poata fi identificati!
In aceasta fapta – comisa fara violenta aparenta (cea psihica fiind mai greu de dovedit si – cum am scris: un avocat istet poate “ocoli” incadrarea faptei la talharie) periculozitatea e mai mica… in czurile de talharie se cam stie “procedura” deposedarii victimei de bunul sau… Deci, pe “fondul” periculozitatii scazute fapta ar putea fi incadrata si ca fiind alta infractiune (depinde de avocat).
Care violenta psihica? A mers pe langa ei, a negociat! Un avocat ii scoate cu furt calificat… daca nu mai “bine”!
N-are legatura cu violul… dar daca ati studia multe spete cu si despre viol ati fi ingrozit cati faptasi au reusit sa scape datorita (am tendinta de a scrie “din cauza” ) unui avocat care a stiut sa… puna problema!
6. Care martori? Nu-mi veniti acum sa-mi vorbiti despre martori cand nu i-ati pomenit de la inceput!
Ce v-am “reprosat”? Prezentarea slaba a spetei – pentru a obtine o “analiza” corecta… Adica, mie nu-mi oferiti informatii si apoi ma “acuzati” ca nu v-am citit gandurile!
7. Daca se simtea amenintata risca… Nu putem pretinde ca STIM ce ar fi putut face indivizii! Puteau deveni agresivi dar, la fel de bine, o puteau lua la fuga! Cum dovediti ce ar fi facut? Aceasta e o speculatie… ce nu poate fi sustinuta nici chiar teoretic prea usor… (si, avand in vedere ce se scrie in “HJ” – ca sunt cunoscuti ca “oameni la locul lor” e mai probabil ca ar fi renuntat). Cui ii pasa ce “se intampla des”? Important ar fi fost sa se stabileasca ce s-ar fi putut intampla in cazul dat! Unii o iau la goana – de ce n-ar fi fost cei doi printre acestia?
8. “Hai pisi…” Adica… nu se simtea amenintata, ci… complimentata intr-un mod vulgar… Daca s-ar fi simtit amenintata ar fi sunat la politie atunci… ar fi intrat intr-un magazin… ar fi sunat o prietena… Dar ea n-a zis ca nu cunoaste pe prietena la care cei doi ar fi vrut sa mearga… E aiurea… prezentarea spetei…

Sa nu uitam ca in mintea dv existau amanunte pe care nu am cum sa le ghicesc! Deci, am lucrat “cu materialul clientului”. Pt un “duel” corect ar fi trebuit sa… citesc acelasi dosar pe care l-ati citit dv.

H.J. e reala? Daca da, ce nr si ce instanta a dat-o? Daca nu cer prea mult. Desi nu cred ca e “reala”… Daca ar fi reala nu s-ar mai putea spune ca speta e imaginata de dv – cum ati afirmat…
Daca e cea data de “judecator”, in “judecata” imaginata, evident ca nu aveti ce nr sa oferiti…
Multumesc…

P.S. Libertatea morala a persoanei?!