cum se mai poate revendica o proprietate prin succesiune dupa 20 de ani ?

Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale
Paris, 20.III.1952
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
Hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a
drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în Titlul
I al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în
continuare "Convenţia").
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1 . Protecţia proprietăţii
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor
sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de
utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile
generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa
bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata
impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.
(textul se refera la folosinta bunurilor in proprietate privata de catre proprietarii lor si nu de neproprietarii chiriasi care trebuie sa se supuna reglementarilor contractului de inchiriere incheiat conform libertatii partilor de a contracta si reglementarilor generale de folosinta, in cazul condominiilor)
PE CALE DE CONSECINTA dispozitiile aliniatului mai sus subliniat ''nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta cf. interesului general'' si in nici un caz o restrangere a dreptului de proprietate (sub inteles : ''cu toate prerogativele sale recte, fructus, usus, abusus.)

ICCJ 33/2007:
... s-a retinut ca prin respingerea ca inadmisibila a actiunii în revendicare de drept comun formulata dupa data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001, privind imobilele ce intra sub incidenta acestui act normativ, nu se aduce atingere nici art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului, care garanteaza protectia unui bun actual aflat în patrimoniul persoanei interesate sau a unei sperante legitime cu privire la valoarea patrimoniala respectiva.
Ori, asa cum reiese din jurisprudenta sa în materie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca simpla solicitare de a obtine un bun preluat de stat nu reprezinta niciun bun actual si nicio speranta legitima (Cauza Poenaru contra României).

Sunt prezentate urmatoarete tipuri de motivatii acceptate, care nu cred ca sunt aplicabile in cauza de fata:
- "într-un numar mare de cauze, condamnarea a avut loc în situatia în care fostului proprietar i se recunoscuse dreptul de proprietate prin hotarâre judecatoreasca irevocabila, iar ulterior, în urma declararii recursului în anulare, hotarârea a fost desfiintata, ceea ce a constituit atât o lipsire de proprietate, ce nu a fost justificata de o cauza de utilitate publica si nici nu a fost însotita de despagubiri corespunzatoare, cât si o afectare a principiului securitatii raporturilor juridice"

-" instantele, desi au recunoscut dreptul fostilor proprietari ai unui imobil, nu au restituit acestora bunul, deoarece au retinut ca, între timp, fusese cumparat cu buna-credinta"

-" În fine, în alte cauze Curtea Europeana a considerat ca „în contextul legislativ român care guverneaza actiunile în revendicare imobiliara si restituirea bunurilor nationalizate de regimul comunist, vânzarea de catre stat a unui bun al altuia unor terti de buna-credinta, chiar daca aceasta este anterioara confirmarii în justitie în mod definitiv a dreptului de proprietate al celuilalt, însotita de lipsa totala de despagubiri, se analizeaza într-o privare de bunuri. O astfel de privare, combinata cu absenta totala a unei despagubiri, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1“ (Cauza Rateanu contra României – paragraful 23)."

- "lipsa de actiune in timp util a institutiilor implicate in procesul de restituire".

Ori, poate nu gandesc eu destul de departe, insa faptul ca o persoana, eventual indreptatita, care nu a formulat nici macar cerere in baza legii 10/2001, (dovedind, astfel, un dezinteres fata de recunoasterea unui drept prevazut de lege - dreptul la restituirea proprietatii/despagubiri, asa cum sunt ele garantate de Conventia europeana a Drepturilor Omului) sa poata formula direct actiune de revendicare in instanta, nu prea se incadreaza printre exceptiile la care face referire ICCJ in decizia sa... insa dreptul este o problema de interpretare:D, nu-i asa?

O varianta ar fi sa incerce o repunere in termenul de formulare a cererii in baza legii speciale, prezentand motive bine intemeiate, dar nu o actiune in revendicare...parerea mea:D