Poti iubi, romantic vorbind, doua persoane in acelasi timp?

Sigur ca da, apar “pe rand” si le impacam… cum?

@Flavyta face referire la o melodie… unde – intre altele – se canta:

There's been another man that I've needed and I've loved
But that doesn't mean I love you less

Sa vad acea persoana care “inghite” asa ceva…

Si mai zice cantecul:

Feelin' like a fool
Lovin' both of you is breakin' all the rules

Care reguli? In iubire nu prea exista “reguli” dar aceasta nu implica, automat, ideea ca doua persoane pot fi iubite – de aceeasi persoana – cu aceeasi intensitate.

Intrebara nu era “cat una si cat alta” pentru ca intrebarea cuprinde raspunsul: “la fel de intens”. Pana si o mama manifesta o… preferinta “mai mare” pentru unul dintre copiii… Sigur ca ii iubeste pe toti la fel de mult – si nu minte! Chiar ii iubeste! Dar pentru unul are “o slabiciune’ – sa-i zic asa… Daca in asemenea situatii pentru “unu” simte ceva mai mult, cum sa nu existe diferenta cand e vorba despre relatii intre presupusi adulti? Cu atat mai mult exista diferente… Deci semnul egal nu poate fi pus, orice s-ar zice aici si in cantece…

Iar daca o asemenea iubire imposibila chiar “se intampla” va fi tragic pentru toti cei implicati…
Si, daca asemenea iubire poate exista… cum se “impartaseste” fizic… ?

@legally a oferit un exemplu: “te iubesc pe tine si pe un altul”… Foarte interesant, dar n-a spus si care a fost reactia celui care a intrebat si nici cat a suferit tanara aceea cand a fost “cedata” acelui “altul”.

Cu scuzele de rigoare, dar cred ca “pe vremea poligamiei” nu se punea “problema” iubirii romantice… Oamenii se imperecheau si punct, fara complicatii… :)

In ideea subiectului nu se pune problema despre o “permanenta persoana”, ci despre “doua permanente persoane”… Eroina iubeste doi barbati, in acelasi timp, la fel de intens...

N-avem de unde sti sentimentele omului din era poligamiei! :)) Poate doar daca ar fi printre noi o persoana care face parte dintr-o cultura in care poligamia este recunoscuta. Dar vom sti numai juma' de adevar. :)

Eu, una, stiu cum se ajunge la o multime de divorturi azi. Stiu ca daca omul s-ar opri in cateva momente din viata lui in loc si si-ar trage putin sufletul, reflectand asupra valorilor din viata lui si si-ar apleca sufletul si intelegerea si pentru valorile din viata celuilalt ...multe divorturi n-ar mai fi, multe familii si-ar regla "ceasul" din mers si multi copii n-ar mai fi victima orgoliilor absurde ale unuia sau altuia dintre parinti care se considera centrul universului....fara ca nimeni sa-i fi conferit aureola de mic dumnezeu intr-o relatie, in afara de propria iluzie .... Asta e numai aspect al temei din intrebare.

Iubirea totala pentru o singura persoana nu tine mai mult de cateva luni, atat cat tine indragosteala....
Da, poti iubi, romantic (cu finalizare cu tot) in acelasi timp doua persoane, numai ca trebuie sa fii si in stare sa recunosti macar in mintea proprie asta si sa nu te apuci sa faci departajari artificiale....si mai ales sa ai norocul sa nu te someze altcineva sa le faci.

Se pune problema de e posibil a iubi doua persoane in acelasi timp.
Corect ar fi daca acum poti iubi mai mult decat pe tine insuti, ori nu mai este nimeni capabil nici macar a se iubi pe sine, .
Sigur ca dintr-o perspectiva poetica poti ajunge la concluzii eminesciene ori chiar minulesciene, iar din perspectiva"cocalarului" sa ajungi la importanta numarului de femei cu care te afisezi in cluburile de fitze.
Insa eu imi pun sperante in a iubi dezinteresat, fara a avea pretentia de a fi recompensat cumva, traind el in acelasi timp dar lasand si pe altii sa traiasca.
Nu este o utopie consider, caci daca cineva doreste sa se imbogateasca spiritual, si face ceva pentru asta, nu se poate sa nu accepte sa se iubeasca pe sine si in acelasi timp, incepand cu iubirea fata de mama, tata, sora, frate, iubita sotie, fiica ori fiu, ajungand mai sus, mai sus, de la cantitate la calitate sa nu se uimeasca pe sine.
Trebuie insa fiecare sa se opreasca o clipa macar si sa priveasca in proria fiinta, si deindata fiecare va vedea adevarul si va ramane surprins cat de multe sunt acele persoane pe care, chiar le iubeste cu adevarat, in mod neconditionat si dezinteresat.
O problema este totusi: vasul plin de iubire al fiecaruia sa nu fi secatuit, dar totusi si pentru aceasta problema este o solutie pe care sunt convins ca fiecare o stie, chiar in subconstientul sau.

@ elga50 :bow:

trope_doi a scris:

De-ar avea sufletul “parti” am putea foarte bine spune ca… o parte din suflet poate ajunge in Rai si alta parte in Iad

:worthy:
Umar: Raiul si Iadul impartind acelasi suflet ... pare o ciudata erezie
Mordechai: Daca sufletul acela ar fi destul de puternic si ar avea destula dragoste Raiul si Iadul ar putea sa se faca nimic ... pentru ca cele doua tari ciudate s-ar face una. Eresului acestuia am putea sa-i zicem "tropism" ...
Umar: Ce-i asta? O noua teologie? :O
Mordechai: Mai degraba o noua soteriologie, Umar. Iar daca ma gandesc bine nu cred ca este nici macar noua. Parca Saul, cel caruia, dupa ce s-a facut crestin, i s-a zis Pavel, a scris ca dragostea e mai puternica decat orice, chiar decat credinta ori cunoasterea.
Umar: Iar bati campii ... Haide sa vedem cum stau lucrurile in cele din urma. Asadar sunt la concurenta doua ipoteze:
a) Sufletul este divizibil iar dragostea tot asa cu consecintele ca poti sa dai cate o parte din el mai multora si sa-i iubesti egal pe fiecare si ca o parte din suflet poate sa mearga in Rai iar cealata in Iad;
b) Sufletul si dragostea sunt indivizibile si pe cale de consecinta nu poti iubi decat pe unul odata iar sufletul va merge fie in Rai, fie in Iad.
Mordechai: Oi-oi! Nu-i deloc asa! Rabi Israel Edelstein zicea odata ca sufletul fiecaruia din noi poate fi asemuit cu soarele iar dragostea cu lumina. Cata vreme oamenii nu incearca sa se aseze intre soare si ceilalti nu exista umbra. Umbra si intunericul nu sunt ceva anume, sunt doar lipsa luminii ori absenta soarelui. Raiul este, asadar, Locul Luminii in vreme ce Iadul e doar tot ceea ce este lipsit de lumina. Daca lasi lumina sa patrunda peste tot, in fiecare crapatura, nu va mai exista Iad.
Umar: :hm:
Mordechai: Cu alte cuvinte, chiar daca sufletul este indivizibil dragostea poate sa lumineze tot si sa o dai tuturor fara sa se imparta pentru ca lumina soarelui se distribuie fara a se imparti.
Umar: Pana si plantele se lupta pentru lumina si se umbresc una pe alta, cum ar putea doi oameni sa stea unul langa altul? Cum ar putea dragostea mai veche sa accepte ca pe langa ea mai exista una mai noua?
Mordechai: Dragoste veche ? Nu exista asa ceva! Asculta ceea ce a zis odata rabi Ezechiel ben Eleazar ca sa te convingi ca dragostea e tot timpul nou-nouta:

... adevarat va spun ca nu exista nicaieri dragoste veche, ca ceea ce simti dimineata cand te trezesti langa cel drag caruia ii auzi respiratia si ii simti mirosul placut, nu este dragostea de aseara, ori cea de saptamana trecuta, ci una nou-nascuta, chiar atunci, in acea clipa minunata cand o simti ca se revarsa in valuri calde, iar daca simti doar dragostea de ieri ori pe cea de anul trecut nu inseamna ca iubesti ci doar ca ai amintiri despre iubire, lucruri foarte diferite, dar pe care oamenii le confunda atat de usor ...

Mordechai: Daca pana si plantele se lupta pentru lumina si se umbresc una pe alta, cum ar putea doi oameni sa stea unul langa altul? :foottap: Plantele se umbresc una pe alta pentru ca soarele rasare si apune. Daca ar fi tot timpul la zenit fiecare planta ar avea lumina destula. Zenitul e tinta.

@u.b.i.k. multumesc frumos pentru invitatie !

Iubirea ... de fapt ,ce este iubirea ?
Cred ca oamenii iubesc diferit in functie de etapa in care se afla ...
Sa exemplific : daca in adolescenta , apare cite o iubire unica ... la fiecare trimestru al anului ( si e foarte bine sa fie asa in opinia mea , pentru ca actualul adolescent are nevoie sa acumuleze experienta pentru a deveni un adult stabil din punct de vedere emotional ) , mai apoi , la varsta de 20-30 de ani , iubirea simte nevoia unei stabilitati .
De ce ? Pentru ca sint prea multe variabile in viata sociala : am in vedere dezvoltarea unei cariere, aparitia unui copil, si in general tot ce tine de "asezarea " in plan social .
Pe la 40 -45 de ani - vine virsta bilantului , cand ne punem intrebarea : ce am facut eu pina acum ?
Si am intilnit multe persoane care , odata ajunse la aceasta perioada a bilantului , constata ca tocmai omul de langa ei, omul care le-a acordat sentimentul de stabilitate de care vorbeam mai sus nu mai corespunde ... si ma gandesc ca se creaza astfel premisa aparitiei unei a doua iubiri , proaspete , care sa suplineasca tocmai monotonia aparuta .
Poate fi iubire adevarata , poate fi doar o incercare ... si atunci lucrurile reintra in fagasul normal , adica se bifeaza la "experiente "- si cam atit !
Daca e iubire adevarata - atunci apar problemele, si cred ca aceasta iubire de la 40-45 de ani e cea care da cel mai mare zbucium in viata unui om .
Pe de o parte , nu mai e asa mult timp pentru ca sa isi permita sa renunte la ea , pe alta parte personajul nostru "rupe" monotonia unei vieti asezate , in care toate se intimpla dupa un tipic plicticos. Personajul nostru ... renaste si redevine adolescentul romantic , capabil de lucruri si sentimente pe care dintr-un motiv sau altul se jeneaza sa le traiasca alaturi de perechea initiala .
Mai departe , pe la 45-55 de ani , lucrurile tind sa se aseze cautandu-se iar stabilitatea : adica ori cu fosta (fostul) ... si regrete ... ori cu noua dragoste ... si stiti dvs mai bine cum , pentru ca sunteti oameni de drept ...
Cu alte cuvinte , ce am incercat sa spun : ca sunt etape in viata omului ( si cand am spus om - am in vedere si femeile !) cand este posibil sa fie doua iubiri in acelasi timp dar nu pot fi de aceeasi intensitate ambele ...si mai devreme sau mai tirziu , una o elimina pe cealalta
Si mai cred ca de dragul primei iubiri ,trebuie sa evoluam alaturi de ea : nu consider ca e corecta intrebarea : ce s-a intimplat cu tine ? De ce te-ai schimbat si nu ma mai iubesti ca la inceput ? Pentru simplul fapt ca nu mai este posibil !
Oamenii se transforma si ar fi si desuet , oarecum, sa iubim pe cineva la 50 de ani ca la 18 ...

:vishenka: @elga