Poti iubi, romantic vorbind, doua persoane in acelasi timp?

Octavian Paler a scris:

Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

Chiar daca dragostea se distribuie fara sa se imparta, timpul si celelalte cateva mii de lucruri marunte care-i fac pe doi oameni sa traiasca iubirea se vor imparti, iar dragostea nu este nici autosuficienta nici indestructibila si nici eterna. Dragostea se petrece in lumea aceasta unde fiintele isi desfasoara timpul, in lumea aceasta mica in care nu avem loc unii de altii, in lumea aceasta unde vrand sa-i dai celui iubit ce ai tu mai bun te trezesti ca, lipsit total de modestie, te dai pe tine insuti.
Desfasurandu-mi timpul am aflat cateva lucruri marunte:
Stiu
ca orice iubire este fragila si vulnerabila pentru ca iubind iti dezgolesti in fata celui iubit tot ce ai tu mai bun si mai drag, pui toate lucrurile tale bune si dragi si sfinte la vederea si-n puterea lui iar el, uneori din neatentie iar alteori din nepasare, le poate strica.
Stiu
ca iubirea nu-si ajunge siesi si ca are nevoie de lucruri marunte care sa o mentina vie si proaspata.
Stiu
ca dragostea cand se naste nu vine dintr-un loc anume si ca atunci cand moare nu se duce undeva ... de aceea nu are rost sa incerci sa afli unde e dragostea nenascuta si nici sa cauti umbra celei care a murit
Stiu
ca daca vei incerca sa imparti timpul intre doua fiinte pe care le iubesti si te iubesc, fiecare din ele se va bucura pentru bucatica lui de viata dar se va intrista pentru cele cinci secunde in care ai privit in alta parte ... nu-i judeca ... esti la fel
Stiu
ca dragostea nu este nici in mine si nici inafara mea ci intotdeauna acolo unde o gasesc, iar daca as afla-o in doua locuri odata acesta ar fi mai degraba un ciudat blestem decat o binecuvantare.
De aceea nu cred in posibilitatea unei povesti adevarate in care intrebarea din titlul topicului sa fie posibila. Poate fi insa povestea unei intamplari exemplare prin irealitate, pentru ca desi verosimilitatea este de natura unei povesti bune, nu este de esenta ei.

u.b.i.k. a scris:

Stiu
ca daca vei incerca sa imparti timpul intre doua fiinte pe care le iubesti si te iubesc, fiecare din ele se va bucura pentru bucatica lui de viata dar se va intrista pentru cele cinci secunde in care ai privit in alta parte ... nu-i judeca ... esti la fel
Stiu
ca dragostea nu este nici in mine si nici inafara mea ci intotdeauna acolo unde o gasesc, iar daca as afla-o in doua locuri odata acesta ar fi mai degraba un ciudat blestem decat o binecuvantare.
De aceea nu cred in posibilitatea unei povesti adevarate in care intrebarea din titlul topicului sa fie posibila. Poate fi insa povestea unei intamplari exemplare prin irealitate, pentru ca desi verosimilitatea este de natura unei povesti bune, nu este de esenta ei.

Am trimis si un mesaj privat, ca apreciere a calitatii aportului de idei adus de u.b.i.k.
Voi scrie si aici ce am scris acolo, tocmai pentru ca reflecta aprofundarea si reflectiile asupra aceluiasi subiect.
Intotdeauna, aportul cultural interreligios, ca manifestarea cea mai inalta, dupa parearea mea, a unui adevarat aport cultural, este chiar mai mult decat benefica si fascinanta, este intregitoare!
Sunt complet de acord cu afirmatia ca iubirea o gasesti ...unde o gasesti :D, findca este de fapt daruirea celuilalt si a Transcendentului. Dar reciproca! Adica, afirmatia de mai inainte sa fie valabila ...bilateral. Numai asa devine cu adevarat iubire prin intalnirea cu sufletul tau! Si mai mult, sunt dintre cei care va da dreptate ..."pe vazute (sau pe traite)" :D=D> ca, aflarea ei in doua locuri odata este mai mult un blestem decat o binecuvantare!
Tocmai de aceea, adevarata iubire inseamna si daruire totala, iar totalul este UNIC! Si atunci, in mod numai aparent paradoxal, ceea ce gasesti...oriunde, devine ceea ce inseamna cu adevarat iubire numai prin daruirea ta totala! Altfel ramane ceva nebinecuvantat, adica neintreg si care nu se poate intregi si lucra spre inalt si frumos! Fiindca asta si inseamna de fapt "binecuvantat": capabil sa creeze lumina fericirii in toti fara sa creeze umbre in nimeni!
Cu simpatie,

Dragi colegi, im iexprim aprecierea pentru tot ce ati scris in acest topic, aveti conceptii foarte realiste, sanatoase despre iubire. Am citit ceea ce ati scris fiecare , cu sinceritate, cu sensibilitate. Sunt multe lucruri intelepte, profunde, si am retinut cateva...scuze ca nu stiu exact cine a spus ca ,,daca trupul mai poate face compromisuri , sufletul nu poate sa o faca" ...insa singurul adevar este cel gasit de inteleptul nostru coleg ubik..dragostea nu este nici in noi..nici in afara noastra..ci mereu acolo unde o putem gasi" ...a o gasi in 2 locuri...posibil sa fie un nenoroc...
Vreau sa ii spun flavytei ca ceea ce s-a scris aici nu poate fi suficient pentru ca ea sa poata crea niste personaje.Subiectul la care s-a gandit ea este unul inedit..in fond, in general romanele trateaza poavestea unui cuplu, adica a 2 oameni...cand exista un al tereilea, deja iti trebuie imaginatie ...
I-as mai spune ca in opinia mea nu poate la aceasta varsta , in care a avut parte de niste iubiri copilaresti , sa trateze un asubiect atat de petentios...si ca trebuie sa stie caror cititori se adreseaza. Daca scrie o poveste cu liceeni, e o k, poate s-o faca...dacainsa si-a propus sa creeze povestea unor personaje mai mature...e aproape imposibil. Ii spun asta din experienta.Am incercat si eu , si la 15 ani ..si la 18 si la 20...si pana mai tarziu..la un moment dat m-am oprit, insa nu am abandonat. Sa vrei sa scrii despre ceva ce nu ai trait si nu ai simtit...e imposibil.e ca si cum un orb ar dori sa picteze natura..fara sa o fi vazut. Ca sa poti scrie despre iubire..un subiect pe cat de banal ..aparent..pe atat de sofisticat ..trebuie sa fi ubit in adevaratul inteles al cuvantului..sa fi fost iubita la fel...sa fi simtit dulcele si amarul unei iubiri..cel putin...Am vrut candva sa scriu despre calatorii...si m-am oprit, fiindca am inteles ca n u calatorisem suficient sau nu imi fusese dat sa ajung inca in locurile pe care im i doream eu sa le descriu . Insa nu stiu daca voi clatori vreodata inspre acea destinatie ...am vrut sa scriu despre multe lucruri...si chiar despre iubire, insa nu iubisem indeajuns si nu fusesem iubita indeajuns ca sa pot scrie o capodopera..
ideea e ca nu poti sa scrii o compunere, in plus trebuie sa citesti foarte mult, flavyta, pentru a putea scrie bine. Si trebuie sa fi trait lucrurile despre care vrei sa scrii, fiindca intotdeauna autorii vor transpune ceva din viata lor in personajele create.Si iti spun, ca primele randuri..pagini...sau un capitol intreg s-ar putea sa iti creeze impresia ca ca esti pe drumul cel bun...insa recitindu-l , vei constata ca e atat de saracacios, si vei vrea sa o iei de la capat...munca aceasta are si ea dulce si amar ...la fel ca iubirea. Asadar, daca vrei cu adevarat si simti ca poti sa o faci...citeste mult , traieste intens..cunoaste oamenii, asa cum sunt ei..verzi tipologii..vezi fizionomii...incearca sa vorbesti cu oameni, sa ii poti deslusi...

:)Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.Si ii spunea asa:

Exista in fiecare dintre noi doi lupi.

Lupul Raului.El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul.

Lupul Binelui.El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
"Bunicule si care lup castiga?"
La care batranul ii raspunde simplu:
"Cel pe care il hranesti"
by totuledragoste @ 4:06 PM
:hm:

legally a scris:

Si trebuie sa fi trait lucrurile despre care vrei sa scrii, fiindca intotdeauna autorii vor transpune ceva din viata lor in personajele create.

Intradevar, inainte de toate (ca sa poti vorbi /descrie un asemenea subiect , si nu numai) trebuie sa fi trait, o experienta de acest gen.
Cu toate ca initial am dorit sa fiu rezervat , randurile scrise de legally, m-au determint sa va descriu un astfel de exemplu, trait nu de mine ci de fratele meu subiect pe care eu l-am intitulat (dupa un vechi film):
“le pas de deux”
Ca si in film, fratele meu (un fost macho, genul Alain Delon , insa fara ochi albastri) student fiind a fost iubit, si a iubit doua femei simultan, o studenta

[ link extern ]

la litere si o profesoara (mai tanara si nemaritata), care-l medita pe perioada facultatii (la seral).
[ link extern ]
Dubla relatie a mers aproape un an si poate ar fi mers mult mai mult , daca soarta nu ar fi unit drumul celor doua iubite ale fratelui meu, acestea au devenit prietene si au fost asa de bune prietene, incat la un moment dat si-au povestit una celulilalte mare dragoste ajungand pana acolo incat si-au arata poza iubitului...finalul cred ca vi-l imaginati
[ link extern ]
:((
Anii au trecut, fratele meu si-a gasit o alta dragoste (de la arte plastice), pe care a si luat-o de sotie, au facut un copil si au trait clipe fericite, pana cand fata s-a reintalnit cu prima ei dragoste si timp de (la fel ca si fratele meu) un an, a trait o dragoste dubla cu prima ei dragoste si fratele meu, minciuna nu-a mers mult finalul fiind divortul.
Dupa aceasta experienta fratele meu a cazut in patima alcoolului si timp de o perioada a fost pierdut, si-a revenit greu din aceasta experienta , dar aceasta perioada nu a dus la nimic bun, a pierdut relatia cu fiul . relatia cu fratele cu parintii, etc.
Dupa o perioada am reusit sa-l ajutam, atat eu cat si familia, insa era prea tarziu , a pierdut ce era mai de pret Iubirea Fiului.
Ea, ce credeti ca a facut? Si-a trait in continuare dragostea , si-a lasat copilul cu bunicii, pe motiv ca , incearca sa-si refaca viata cu barbatul iubit , pleacad in Franta, pentru a face bani.........si bani s-a facut!
Baiatul de la varsta de 4 ani a trait cu bunicii, iar acum plange pe umarul meu , DE CE ? Pentru ca ei sa-si traiasca MARILE IUBIRI.

De final:

"Il n’y a pas d’amour heureux
Mais c’est notre amour à tous deux "

"Două iubiri simultane nu-s posibile şi regula este că amândouă sunt false, ipocrite şi interesate. Două iubiri succesive sunt posibile, dar fără ierarhie şi comparaţie" - sursa Serban Milcoveanu

[ link extern ]

mai lipseste un clip care va va arata si sensul celor doua iubiri, va las sa-l descoperiti.......:luck::love::hugall: