Poti iubi, romantic vorbind, doua persoane in acelasi timp?

Imi plac ideile regasite in cele scrise de fiecare....
Adevarul nu este absolut,pana la urma.Iubim fiecare in felul nostru,avem propiile trairi si experiente.
Unii ati spus ca este posibil doi in unu:)
Poate ca aceasta este drama....de a fi nefericit,de a nu gasi o persoana alaturi de care sa te simti implinit(implinita).
Magda Staicu a scris atat de frumos despre etapele vietii(romantice)si are atat de multa dreptate...
Imi doresc un singur lucru...daca voi ajunge o babuta de 80,90 de ani :))sa am macar o multumire:aceea ca am stiut sa iubesc si sa transmit acest lucru.
Renuntam la destule in viata,macar in privinta asta sa fie altfel.
:stunned:Cred ca am depasit tema...
[ link extern ] #!
:)

Bine, presupunem ca e posibil… Nu cred, dar presupun… Si ma refer la eroina data si la cei doi barbati ai sufletului ei… Trebuie ca si ei sa accepte aceasta stare de fapt pentru ca ea trebuie sa le spuna. Daca nu le spune inseamna ca… ii tradeaza pe amandoi… Iar tradarea nu face parte din “contractul de iubire”… Iar daca le spune… ar fi probabil ca ei sa “inteleaga” aspectul si sa… “imparta” aceeasi femeie? Nee… Cat de norocos – vorba vine – trebuie sa fie acel om care iubeste “la fel” doua persoane si cele doua persoane sa accepte ideea? Intreb aceasta deoarece numai oameni care au suflet cu adevarat nobil pot accepta… Numai niste oameni care sunt mai presus de orgolii marunte… Si destul de rar intalnesti o singura persoana de gen, dar doua (cand e vorba despre iubirea romantica)!
Nu. Cred ca “iubesc doi oameni la fel de mult” este o iluzie care nu poate dura prea mult… Cred ca orice asemenea poveste de iubire exista sa confirme regula: nu se poate, iar daca se intampla, totusi, e de rau…

Daca o asemenea iubire… se intampla, repet: toti cei implicati au de pierdut… Mai ales ca timpul… trece si chiar iubirea pentru o singura persoana are… termen de valabilitate… Oare?! Acum nu ma zapaciti!

Cum? Vin intr-o zi acasa si ii spun lui: “Iubitule, am cunoscut pe cineva si il iubesc, dar si pe tine te iubesc la fel de mult”. Daca el pleaca inseamna ca… imi “ciunteste” sufletul, ma intristeaza, ma distruge… Asa ar trebui… pentru ca asa se presupune ca se intampla cand cineva e parasit desi iubeste foarte mult… Dar, sigur, ma voi consola repede cu noua iubire descoperita… Nu cred ca tzine chestia aceasta… Dar el, care ma iubeste mult… nu pleaca… Dar atunci, ce n...ba ar putea sa faca? Imi zice: “Invita-l, sa ne cunoastem”… E aproape… penibil… Cred ca, vazandu-ma intre amandoi mi-as da seama ca ii iubesc “la fel”, ca pe niste… frati…

In ceea ce ma priveste – in sensul iubirii romantice – nu pot iubi doua persoane in acelasi timp si cu aceeasi intensitate. O fi posibil, dar nu si pentru mine.

Daca voi ziceti ca asa ceva e posibil am o dorinta arzatoare: sa nu mi se intample!

:">:innocent:

Tineti minte ca marea iubire si marile realizari comporta mari riscuri, daca am avea doua iubiri (in acelasi timp) la cate riscuri ne - am putea astepta?
Eu sunt de moda veche si cand spun “Te iubesc asa si fac IUBESC.
Cuvantul IUBESC , il spun o singura data si nu de doua ori.
Puteti iubi in acelasi timp pe Iisus si Muhamad?

vio_rogojan a scris:

@u.b.i.k. , multumesc ptr invitatie ... Oare intrebarea dvs nu este cumva retorica ?
:D
Ca tot veni vorba de L. Blaga , imi vine in minte poezia Trei Fete, unde marele poet cugeta cam asa :

Copilul rade .... Iubirea si intelepciunea mea este jocul ...
Tanarul canta ... Jocul si intelepciunea mea este iubirea ...
Batranul tace ... Jocul si iubirea mea este intelepciunea ...

Am aplaudat cele scrise mai sus, nu din simpla complezenta, ci pentru ca ele cuprind o mare intelepciune (atat a poetului cat si utilizatorului), referitoare la intelesul pe care il dam iubirii si din care deriva tocmai raportarea noastra la aceasta si prin iubire la intreaga viata! Pentru ca, atunci cand Apostolul Pavel a sustinut suprematia iubirii, a si definit-o! Iar acest lucru nu este intamplator. Pentru ca adevarata iubire este cea definita de El, iar nu acceptiunile fragmentare, normal individualiste si chiar egoiste, psihologice, medicale sau biologice (si cate vor mai fi fiind!). Iar prin acea definire, Insusi Cel Luminat, prin gura Apostolului Sau, nu vrut sa ne impuna o acceptiune, ci a vrut numai sa ne ajute sa intelegem intregul iubirii! Intelepciune divina tocmai prin intelegerea incapacitatii noastre de a intelege usor ceva ce tine prin insasi natura sa, de chiar natura divinitatii noastre. Iar Marele Poet, l-a inspirat si pe Lucian Blaga, un mare poet, sa inteleaga intelepciunea ...raportarii la iubire in complexitatea si intregul ei unic, in care intelegi Totul numai cand o intelegi ca pe o Daruire. Iar daruirea adevarata nu poate fi decat totala si prin consecinta...Unica!
Cu....dragoste, :thumbup: :hugall::love:

Cea mai pura iubire cred ca este aceea in care esti dispus sa renunti la persoana pe care o iubesti..doar ca ea sa fie fericita. Iubesti cu adevarat pe cineva atunci cand esti suficient de puternic sa renunti la acea persona ptr ca ei sa-i fie mai bine.. iubesti cu adevarat atunci cand preferi sa-l sti cu altcineva dar cu adevarat fericit si implinit ... nu mereu putem sa gasim corespondenta in persoana pe care o iubim .. dar daca il iubim cu adevarat putem gasi suficienta putere astfel incat sa-l pastram aproape si caun simplu prieten uneori ne "prefacem " ca nu ne doare ..doar ptr ca el / ea sa nu sufere... eu asta consider cae cea mai pura iubire