Poti iubi, romantic vorbind, doua persoane in acelasi timp?

Haida-de?! Chiar? Nu ar putea scrie cineva despre ceea ce n-a trait? Nu va mai ganditi? :)
Cand este vorba despre iubire e suficient sa fi iubit macar o data – apoi brodezi pe tema (si cand e vorba despre sentimente imaginatia poate alerga). Sau, e suficient sa emaptizezi cu persoane care iubesc / au iubit… Intelectul face restul… cand este vorba de a scrie romane / nuvele.

Trebuie sa “traiesti” un viol sau o boala daca vrei sa scrii despre acestea si despre sentimentele pe care le nutresc oamenii care le-au trait?

Trebuie sa vezi, neaparat locurile despre care scrii pentru a putea exprima sentimente? Nu cred… Imaginatia da roade – cand exista: privesti fotografia, te imaginezi acolo si… descrii – la prezent – cum crezi ca te-ai simti acolo…

A vazut vreodata Leonardao da Vinci “Cina cea de taina”? A fost J. Verne 20 mii leghe sub mari?
A cunoscut Shakespeare pe Antoniu si Cleopatra?

Asadar, de ce n-ar putea @Flavyta sa scrie despre ceva e nu a trait? Si apoi, de unde stim ca nu a trait – sau a crezut ca traieste o asemenea “dubla” iubire? E si cum am sustine ca intelectul nu are nici un rol in toate marile opere ale lumii… Uitam de toti aceia care au creat la varste mici? Nicolae Labis a debutat la varsta de 15 ani… G.Enescu sustine primul concert la varsta de 5 ani… I.Kant nu a parasit niciodata granitele tzarii sale…

trope_doi a scris:

Haida-de?! Chiar? Nu ar putea scrie cineva despre ceea ce n-a trait? Nu va mai ganditi?

Hmmm, chiar asa, cum o fi reusit Philip K. Dick sa scrie UBIK fara sa fi fost mort inainte ?
Am insa banuiala ca privitor la lipsa de experienta observatiile de mai sus se refera la un alt aspect decat incercarea pe viu a tuturor experientelor descrise intr-un roman. Cred ca autorii observatiilor se refereau la cunoasterea oamenilor mai mult decat la experimentarea starii de bardo (ca exemplu) iar pentru a ne cunoaste semenii si felul in care ei reactioneaza e nevoie de experienta. Offf, iar bat campii! Parca topicul acesta nu privea decat indirect literatura.
@ trope_doi Minunata argumentatie! Insa in literatura cei mari au aparut intotdeauna dupa o anumita varsta si dupa multe experiente (mai ales neplacute).

Mordechai s-a gandit sa scrie o carte despre rolul creator al nefericirii in literatura, o carte cu multe exemple stralucite si plina de ilustratii frumos colorate (ilustratiile erau pentru a-i consola pe cei care au probleme cu recunoasterea vocalelor), insa Umar, ceva mai cerebral, l-a oprit la timp inainte ca bietul domn Buxbaum sa se faca de ras. (That's what friends are for)

=D> u.b.i.k :bow:

Dupa cele spuse de dumneavoastra, m-am gandit si eu , asa ca un simplu om (fara talent in oratorie ) oare l-am citit degeaba pe Ion Creanga, oare romanul "Amintiri din Copilarie" a fost scris din imaginatie?

@zoritong - That's what friends are for ? - B-)
:oops: :offtopic:
Bunicul meu dinspre mama, invatator emerit (ca si bunica) si bun cunoscator al literaturii incercase odata sa propuna ministerului de resort sa scoata "Amintiri din copilarie" din cartile pentru scolarii de clasele I-IV cu motivarea ca furtul cireselor, daramarea casei bietei Irinuca, plecarea fara aprobare la scaldat si prinsul mustelor cu bietul si nevinovatul ceaslov destinat invatarii sunt fapte asupra carora ar trebui sa pastram tacerea (ori poate sa le infieram) atunci cand educam un copilas de 6-10 ani.
Ma rog, asa era bunicul in vremea copilariei mele.
Eeeh, dar eu, eu ... nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul copilariei mele, la casa bunicilor din "Joaj" unde prajea nagymama (bunica) seara cartofi si dovlecei din gradina sau oua proaspete; la Valea Joajului cea limpede, frumos curgatoare si plina de pesti dolofani, parca si acum simt cum imi salta inima de bucurie. Ma mahnesc doar la amintirea celor care ma calcau pe bataturi si sfarseau cu nasul tumefiat. Parca imi vine sa rosesc si acum de rusine pentru nasurile lor.
:blush2:

Lipsa de experienta… Adevarat. Dar de ce trebuie sa fim sceptici cand este in discutie o persoana tanara care doreste sa scrie despre o femeie care iubeste doi barbati la fel de intens? Indraznesc sa scriu ca… aproape s-a “demonstrat” ca nu e posibil pentru prea mult timp…
De ce sa fim sceptici si sa pornim de la ideea ca o persoana tanara – cu talent literar si imaginatie – nu poate descrie anumite sentimente pentru ca nu le-ar fi trait? In mod sigur a trait “sentimente de iubire”… cel putin la varsta adolescentei… Asadar, se poate spune ca… banuieste despre ce e vorba si intelectul poate face restul
De ce se gandesc oamenii – cand este vorba despre un tanar – ca acesta nu ar avea capacitatea de a cunoaste oamenii, de a empatiza cu acestia… De ce n-ar fi posibil sa scrie din ceea ce a invatat din experienta altora, ascultandu-le povestile, citindu-le romanele, filosofia despre lume, oameni si viata…? Daca unii pot scrie numai sub impulsul momentului nu inseamna ca toti sunt asa… Daca un om poate scrie despre tristete numai in momentele cand este trist nu mi se pare mare lucru… Sa scrie despre tristete cand este vesel… sau despre bucurie cand este trist… Asa da – voi crede ca e un mare scriitor.

Discutam indirect despre literatura…? Sigur… Initiatoarea ar vrea sa stie daca e posibil / probabil sa existe o asemenea iubire… pentru ca ar vrea sa scrie despre aceasta… Ei, bine, cred ca (si) in literatura orice e posibil… Ca in realitate functioneaza mai greu e cu totul alta poveste…

Ion Creanga… Amintiri din copilarie… Sigur ca a scris povestindu-si “trairile” – dar la ce varsta? De ce nu le-a scris in prima tinerete, cand tocmai depasea stadiul de adolescent? Ca doar si atunci… stia ca traise acele momente…

Sunt oameni care pana la varsta de 19 ani au trait mai intens decat persoane in varsta de 30 de ani si poate chiar mai mult… Sunt oameni care au trait in doi ani cat au trait altii in zece… Asadar, nu putem conditiona “experienta de viata” de varsta…