De multe ori, majoritatea practicienilor omit expunerea acestei posibilitati prin a o pune inv ederea instantei deoarece este un aspect de subtilitate juridica care impune instantei ca, in momentul in care se prezinta o sentinta ce poate avea incidenta in cauza, aceasta din urma sa ia act de cele constatate de instanta si avute in vedere de catre aceasta la pronuntarea sentintei respective.
Am avut o speta in care reclamantul a solicitat, sub o alta forma, ceea ce instanta a respins cu alte considerente in primul dosar.
Cu toate acestea, situatia de fapt a fost corect retinuta de instanta, iar instanta nr. 2, luand act de constatarile instantei nr. 1 a pronuntat o decizie favorabila chiar in cazul respingerii exceptiei autoritatii de lucru judecat invocata de mine.
Sper ca am fost destul de explicit.
Daca nu:
Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 C.civ. (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.