probleme in familie

Foarte bun punctul tau de vedere AVLIL, mi-a placut cum pui problema vis-a-vis de faptul ca il tragi la raspundere pe adolescent cand greseste dar nu asculti punctul lui de vedere.
Insa eu am spus ca sunt sceptic si nu cred ca problema a fost expusa complet. Ar trebui aflat motivul pentru care adolescentul a fost fortat sa mearga in Spania, apoi am putea avea o opinie. Problema este foarte delicata ca mai toate problemele in familie. Imi amintesc foarte bine perioada asdolescentei si sigur nu as fi fost de acord sa-mi fie impus ceea ce trebuie sa fac, insa nu am creat probleme parintilor mei. Eu tind sa cred ca adolescentul despre care vorbim ramanand singur in tara ceva din comportamentul lui ii supara pe parinti. Acum trebuie stabilit cu ce i-a suparat pe parinti si daca masura parintilor este una buna sau nu pentru viitorul lui. Noi degeaba ne dam cu parerea aici ca problema asta nu poate fi rezolvata decat auzind punctele de vedere atat ale parintilor cat si a adolescentului.

Ei .......................sa vedem de unde a inceput totul:

Buna.
sunt nou pe forum si nu stiu daca postez bine asa ca sa nu "tipati".

Problema este in felul urmator.

Un cetatean Roman minor este tinut de catre parinti cu forta in alta tara , respectiv Spania.

Care ar fii procedura sau organele abilitate la care ar purtea apela pentru ca acesta sa se intoarca inapoi in tara cat mai repede cu putiinta. a fost retras de la scoala fara stirea lui si va trebui reinscris destul de repede.Problema este k nu e maltratata fizic ci psihic. nu mai are pofta de mancare, nervos tot timpul, plange continuu, etc

ma poate ajuta cineva cu niste informatii legate de modul prin care ar putea sa ajunga inapoi in tara in conditii legale?

va multumesc.

DE AICI de unde intelege fiecare ca ce vrea.
Eu am 40 de ani si cred cu tarie ca un copil trebuie interbat ce vrea,cum ii este, si ce se poate face ca sa ii fie bine.
Problema insa a fost prezentata cam asa:
parintii au rapit propriul copil si il sechestreaza maltratandul psihic. ce putem face?
Cine are un copil insa stie ca fiecare varsta are problemele ei , si daca nu ai uitat de cand aveai si tu varsta lui stii ca nu toate deciziile parintilor ti-au placut, si ca ai plans pt. unele care acum le vezi cu alti ochi.
Consilierea parinte - copil este una, acuzatia de maltratare si si aducerea minorului in tara este alta;)

Eu am inteles punctul tau de vedere, Adriane... Insa eu vad altfel lucrurile... Eu cred ca ai mai multe drepturi ca minor decat ca major... Ai dreptul sa ti se explice de ce si cum.... ai dreptul unei asistente in luarea deciziilor, nu neaparat parintii...

Eu nu stiu daca e mai bine pentru el in Spania, obiectiv vorbind... Eu stiu ca el nu pare a se simti bine si asta nu e in regula.
Iar faptul ca tu nu le-ai creat probleme parintilor tau arata ca s-au purtat echilibrat cu tine. Nu ca tu ai fost ca esenta mai bun sau mai rau, ci doar ca a fost alt mediu pentru tine. Caci toate caracteristicile psihice cu care ne nastem pot fi rescrise (overwrite) in functie de mediul in care ne dezvoltam.
Exemplu: degeaba te nasti cu un talent deosebit de a desena daca nu desenezi in viata ta.

Mie mi se pare crud ca un tanar sa treaca prin asa ceva si parintii sa nu faca ceva... pentru a-l intelege... In legi e vorba de interesul superior al copilului, in practica doar de vointa parintilor... nu e tocmai ok, ce zici, Adrian?

Nu stiu, adelaida... cred ca este o diferenta in ochii tai, nu si ai lui. El nu are atata capacitate de a imparti firul in zeci de cazuri, nu are experienta necesara... Pentru el e simplu: daca sufar ca sunt in Spania, e vina celor care m-au adus. Ma chinuie psihic, e usor sa cazi aici... Nu stiu un exemplu de lucru pe care azi sa-l vad altfel... altfel cum? In sensul ca nu trebuia sa fac asa? Cred ca situatia este cea care te conduce la o decizie. Poate nu as fi vrut (azi) sa muncesc pe furis la 16 ani, dar inteleg perfect de ce am facut asta si, in conditiile de atunci, mi se pare ca e singurul mod in care as actiona si azi.
Cred ca uitam ca cel mai bine un om se dezvolta intr-un mediu stabil. Sa-l desprinzi de tot ceea ce stia este o trauma si mie mi se pare ca reactioneaza (din ceea ce stim de aici) absolut normal. Nici un animal din padure nu e mai fericit dupa ce e dus la zoo. Similar. Si, la fel, poate reactiona prin adaptare ori prin agresiune.

AVLIL tu ai dreptate, dar de unde stim ca parintii nu fac totul sa-l inteleaga?
Problema este expusa subiectiv si emotional..................dar de unde stim exact ca este asa?

adelaida, daca se chinuie sa-l inteleaga si nu obtin decat aceasta reactie catre un prieten, atunci e la fel de grav!