A fost odata ca ca ca niciodata, pe vremea cand pamantul era mai mult lat decat lung, un scriitor iscusit intr-ale slovei, caruia tare ii mai placea sa-si amuze cetitoriu.
Si iata ce asternu' el pe hartie (la 5.42 dimineata :))...inainte de a-si varsa cafeaua pe tastatura ):
Iar pentru ca era democratie, si fiecare putea sa faca ce vrea (...), supusilor n-aveau decat sa li se lungeasca urechile, altora n-aveau decat sa li se lungeasca nasurile, unora n-aveau decat sa le creasca conturile, altii n-aveau decat sa manance rabdari prajite... s.a.m.d.
Se mai spunea ca tara arde si baba se piaptana...
Un lucru se contura insa clar. Fiecare isi vedea de-ale lui. Ca doar asa e frumos. Incepuse sa umble vorba ca, din Tara Minunilor devenise Tara lui Papura Voda...Dar cine sa ia sama'?! Si multi umblau mai bine dupa o invoiala stramba decat dupa o judecata dreapta...si-si spuneau ca decat sa muncesti degeaba, mai bine stai degeaba. Si de fagaduiala nu se strica casa lor...Iar fudulia era in acea vreme sora cu prostia...Greu ii era saracului a trai dar si mai greu bogatului a muri.
Nici vremea nu mai era prietenoasa...Fugea norocul de locuitorii taramului sau ei fugeau de noroc, inca nu se stie, ca v-am spus ca aveau obiceiuri ciudate...de multe ori puneau carul inaintea boilor...
Urcau vaca sa manince iarba de pe casa si soarele era dus in casa cu galeata- ca doar asa suna ordinul de la carmuirea tarii si ei , oameni simpli trebuiau sa l execute de bunavoie ca altfel era potera pe ei .... Si uite asa se invirteau toata ziulica si credeau saracii ca altul si mai mult nu o vor scoate la capat...
Dar asa cum se invirteau saraci de supusi,unii mai incet ..altii mai repede....tot rabdau si se gindeau ca poate o veni si vremea ca trimisul regelui sa-i anunte vestea ca toate se vor aseza....si nu vor mai rabda si o veni un pic norocul si pe la ei ca vorba aia..mare-i gradina lui d-zeu si multi ..isteti sunt in ea...si ce vor visa noapte adoua zi vor da raportul si imparatul le-o da dezlegare.:D
Vazind ca nimic de bine nu se intampla, supusii au inceput sa fredoneze:
"Nu mai suport, plec de tot
imi iau lumea- n cap
m- arunc peste bord
de ce sa mai stau?
N- am nici un motiv
Ma simt inutil, n-am nimic din ce vreau!
M- a cautat norocul, dar nu stia unde stau...
Plec departe, plec pe Marte
Si de- acolo poate, poate
Si mai departe, si mai departe..."
Si au rugat poporul chinez sa le construiasca nave spatiale, pentru a ajunge pe Marte, iar Smiley deveni autorul Imnului National.
Fiindca vroiau sa arate regelui cat sunt de priceputi si prompti si apropiati de popor, slugile regelui au mai gasit de furat o frunza-n dunga din gradina, au scuipat de 3 ori spre stanga, au bagat-o in sanul blond si au dat fuga cu ea la chinezi, ca sa le arate modelul viitorului vehicul spatial, in care sa-i urce pe supusii care isi doreau asta. Da`, dar nu pe toti, doar pe cei care "caraiau".
Vazand atata hotarare , chinezii au aruncat cat colo, tricourile cu vopsea care se intinde, adidasii cu talpi desfacute, ceasurile de marca de plastic si alifiile cu eucaliptol si s-au apucat de nava spatiala.
Da, dar nava trebuia facuta numai cu piese din gradina carpatina, iar capitanul, Smiley, avea datorii la stat...