Dacă, potrivit art. 38 alin 2 din codul familiei, soţii puteau divorţa prin acordul lor numai în anumite condiţii expres prevăzute de lege, astăzi, potrivit Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, soţii pot divorţa prin acordul lor fără să mai fie necesară îndeplinirea cumulativă a condiţilor privind durata căsătoriei şi cea privitoare la existenţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie
Potrivit dispoziţiilor speciale privind conflictele de familie ce sunt cuprinse în articolele 64, 65 şi 66 din Legea medierii[1], legiuitorul dă în sarcina mediatorului o mare responsabilitate şi anume, aceea de a veghea la respectarea interesului superior al copilului.
Potrivit art. 64 din Legea medierii, pot fi rezolvate prin mediere:
- neîntelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei,
- exercitiul drepturilor parintesti,
- stabilirea domiciliului copiilor,
- contributia parintilor la întretinerea copiilor,
- precum si orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
Din cele de mai sus, rezultă că soţilor le aparţine decizia în totalitate, mediatorul având rolul de a-i ajuta pe soţi să se concentreze mai întâi asupra nevoilor minorului (minorilor) şi asupra reponsabilităţii ce o au în creşterea şi educarea acestuia (acestora) în continuare, veghind totodată la respectarea interesului superior al copilului.
Astfel, odată încheiat acordul de mediere, soţii aduc la cunoştinţa instanţei acordul lor, după ce vor semna împreună cererea de divorţ, urmând ca instanţa să pronunţe divorţul prin acordul părţilor.
Instanţa este obligată să verifice dacă cei doi soţi sunt de acord asupra celor trecute în acord şi dacă cele convenite corespund prevederilor legale în vigoare. Simplu.