elena138 a scris:
Nu este loc de ironie. Copiii sunt foarte mici si situatia destul de nefericita ca sa fie ironic dl avocat. Este necesar sa fiti dv. mai linistita si mai optimista. Mi-as permite un sfat, desi poate fi riscant> cand mai vorbeste de divort, propuneti-i o mediere. Poate se linisteste. Stiu cazuri in care, la mediere, sotii s-au impacat. Mult noroc si stapanire de sine! Nu uitati, barbatii sunt agresivi, dar nu neaparat rezistenti la stress sau prea vigilenti. Si lor le scapa multe ...
Multumesc frumos de sfat. Dar nu stiu ce inseamna aceasta mediere.
In plus ma gandesc foarte serios chiar sa solicit divortul dat fiind ca, asa cum am zis, sunt nefericita (si este evident ca si el desi neaga) si ma tem ca acest mediu este periculos pentru dezvoltarea si educarea armonioasa a copiilor nostri.
De sambata viitoare incep terapia (doar eu fiindac el nu vrea, asa ca va fi o terapie doar pentru mine si nu pentru cuplu) si sper sa gasesc in mine resursele pentru a lua cea mai buna decizie.
Sotul meu nu mai cred ca se va linisti decat poate temporar. Momeala asta am mai muscat-o inainte de a ma casatori si din nefericire situatia a devenit mai rea decat inainte. E greu pentru un om sa se schimbe si daca vrea dar e cu adevarat imposibil cand nu vrea si nici macar nu constientizeaza ca are o problema. El considera comportamentul lui unui normal pentru un om strest si chiar daca ma face sa sufar considera ca sunt nimicuri. Desi nu astea sunt vorbele lui stiu ca in subconstient se conduce dupa acea mentalitate veche romaneasca: " daca nu bea si nu ma bate" e barbat bun.