Stiati ca...

Frica de numarul 13

Frica de numărul 13 se numeşte "triskaidekafobie", iar teama de vineri 13 "paraskevidekatriafobie". Ghinionul numărului 13 este o tradiţie tipic americană. Unii o încadrează pompos la "legende urbane". Americanii nu numerotează întotdeauna al treisprezecelea etaj, iar multor străzi le lipseşte casa de la numărul 13.
Şi Caragiale ne spune, în "Căldură mare", că: "Domnu' nu a vrut să puie numărul 13 la casă, a zis că e fatal". Unii nu acceptă să lucreze în această zi, alţii nu ies deloc în oraş, iar alţii refuză să aibă nunta pe 13.
Oamenii sunt predispuţi să aibă accidente sau să se îmbolnăvească la această dată, pentru că autosugestia le schimbă comportamentul. Anxietatea din ziua de vineri 13 îi determină să fie neîndemânatici, astfel încât ghinionul de a vărsa cafeaua nu este decât o profeţie despre 13, care se autoîmplineşte !
Miturile scandinave povestesc despre un banchet în Walhala, raiul războinicilor şi al vitejilor, la care au fost invitaţi 12 zei. Loki, zeul întunericului, nu a fost chemat, iar acesta l-a atacat pe Balder (un fel de Zeus al nordicilor) şi l-a omorât, iar Walhala a fost distrusă. De aceea, se consideră că aduce ghinion prezenţa a 13 oameni la o petrecere.
Biblia povesteşte tot despre 13 prezenţe la Cina cea de Taină, Iisus şi cei 12 apostoli. Vinerea este considerată a fi o zi nefastă pentru că a fost ziua în care a fost răstignit Mântuitorul. În tradiţia musulmană, nu este acceptat ca 13 oameni să stea la masă, se spune că toţi vor muri în următorul an. Conform credintei maiaşe, sfârşitul lumii va avea loc într-o zi de vineri 13.
Prin secolul al XIX-lea, marinarii refuzau să plece pe mare, vinerea. Aşa că marina britanică a selecţionat câţiva marinari într-o zi de vineri, i-a îmbarcat pe nava "H.M.S. Friday", au găsit un capitan pe nume James Friday şi i-a trimis pe mare într-o zi de vineri. Dar încercarea de a sparge superstiţia şi ghinionul a avut exact efectul invers, teama de vineri 13 rămânând aceeaşi printre marinari, pentru că nava nu s-a mai întors în port.

Ţăranca româncă era, de fapt, scoţiancă

Sînt lucruri cărora nu le dai mare atenţie la momentul potrivit, dar pe care le redescoperi nişte ani mai tîrziu. Cine-a trecut prin şcoală în anii ’90 îşi mai aminteşte, poate, de istoria după manuale rămase din comunism, de acelaşi tip de discurs patriotard, de acelaşi mod de predare în care se punea mult patos.
Unul dintre momentele de acest tip de care-mi amintesc e cel în care, la şcoală, s-a predat despre revoluţia de la 1848. Invariabil, trebuia să apară în poveste şi tabloul “România revoluţionară”, imaginea ţărăncii românce cu salbă de aur la gît şi părul prins cu o eşarfă tricoloră.
Vreo 20 de ani mai tîrziu, absolut întîmplător, afli că ţăranca româncă e de fapt o scoţiancă, n-o cheamă româneşte Maria, ci Mary, şi e măritată la oraş cu un român care se trage dintr-o familie de fanarioţi greci de origine italiană, iar tabloul e pictat de un evreu român născut la Budapesta.
Ţăranca româncă din tabloul lui C. D. Rosenthal e scoţianca Mary Grant, sora secretarului consulului britanic la Bucureşti, ce se va mărita, ulterior, cu C. A. Rosetti, luîndu-şi numele românesc Maria Rosetti. E amuzant că, pe Wikipedia, găseşti mai multe informaţii despre ea pe pagina scrisă în engleză decît pe cea scrisă în română.
Ca fapt divers, mi-ar fi plăcut mult mai mult istoria dacă ar fi avut cine să presară astfel de detalii de culoare în procesul de predare a materiei.
Asta şi apropo de problemele învăţămîntului românesc.
[[ link extern ] ]
Comentariu de Alex Mihăileanu

Formarea cuvantului noapte
Stiti ca litera N este simbolul infinitului ?

In multe limbi europene, cuvantul NOAPTE este format din litera N urmat de numarul 8 in limba respectiva !
Litera N este simbolul matematic al infinitului, urmat de cifra 8 care simbolizeaza, de asemenea, infinitul.
Deci, in toate limbile, NOAPTE semnifica uniune de infinit !
Ainsi, dans toutes les langues, NUIT signifie l'union de l'infini !
Iata cateva exemple :
portugheza: noite = n + oito
engleza: night = n + eight
germana: nacht = n + acht
spaniola: noche = n + ocho
italiana: notte = n + otto
franceza: nuit = n + huit
romana: noapte = n + opt
Interesant, nu ?

Inca o dovadă că “viața bate filmul”

Până la 33 de ani, viața lui Frane Selak (născut în 1929), un profesor de muzică din Croația, a decurs aproape banal. Apoi, lucrurile au prins a deveni aproape incredibile.
În 1962, în timp ce călătorea de la Sarajevo la Dubrovnik, trenul în care se afla a deraiat și plonjat în apa rece ca gheața a râului din apropierea liniei ferate. 17 pasageri au murit în timpul accidentului, Frane Selak a scăpat însă doar cu o fractură la braț și a reușit să se salveze înotând până la mal.
În 1963, în timpul primei sale călătorii cu avionul, ghinionul avea să lovească încă o dată: ambele motoare ale avionului s-au oprit, presiunea din cabină a scăzut, iar avionul a început să piardă înălțime. Și, de parcă toate acestea nu ar fi fost îndeajuns, în timpul picajului una dintre ușile avionului s-a desprins, iar Frane a fost azvârlit în afara avionului. Avionul s-a prăbușit, iar toți cei 19 pasageri au decedat. Nu și Frane care, rostogolindu-se prin aer fără parașută, a avut norocul să aterizeze pe o căpiță de fân și să scape doar cu câteva răni ușoare.
În 1966, autobuzul în care se afla, a alunecat pe pojghița de gheață, a rupt parapetul și a căzut de pe podul pe care îl traversa în valea de dedesubt. Patru pasageri au murit în accident. Frane nu a fost printre aceștia.
1970. Explicabil, Frane a început să circule doar cu autoturismul. Doar că, în acel an, o defecțiune la motorul autoturismului său a făcut ca aceasta să ia foc. Iar Frane … ei bine, Frane a reușit să sară din autoturism cu puțin înainte ca acesta să explodeze.
1973. În timp ce conducea noul său autoturism, o defecțiune la pompa de benzină a provocat un nou incendiu în mașină. De data aceasta, flăcările i-au cuprins întreaga față, chiar în timp ce Frane se afla la volan. A supraviețuit și de această dată, alegându-se doar cu arsuri ușoare.
În 1995, Frane a supraviețuit unui alt accident de mașină. De data aceasta, în timp ce era pieton. Pur și simplu a fost lovit de un autobuz pe când se afla în Zagreb.
În 1996, pe un drum de munte, a reușit să evite o coliziune frontală cu un camion al Națiunilor Unite (era perioada în care fuseseră trimiși observatori ONU în zonă).
Autoturismul lui Frane a părăsit însă carosabilul, a rupt parapetul și a căzut în prăpastie. Incredibil, dar Frane a supraviețuit și de această dată: azvârlit din mașină pe ușa care se deschisese (nu, nu purta centura), Frane a aterizat într-un copac de pe povârniș și de acolo a putut să-și privească mașina cum cade de la 90 de metri înălțime, se face zob la baza muntelui și apoi explodează.
Și, pentru că “viața bate filmul”: în 2003, la vârsta de 74 de ani, Frane a cumpărat primul său bilet la loterie. Și a câștigat marele premiu: 800.000 de euro. Și, ca în orice poveste cu happy-end, după câștigarea premiului, Frane s-a căsătorit (pentru a cincea oară), și-a cumpărat două case și o barcă, iar restul de bani i-a dăruit familiei și prietenilor.

O noua teorie despre...

Aciditatea oceanelor va duce la extincţia speciei umane. Concluzia le aparţine cercetătorilor de la Universitatea din Edinburgh, coordonaţi de geofizicianul Matthew Clarkson.

Dacă până în prezent se credea că omenirea va dispărea din cauza unei bombe nucleare sau a topirii gheţarilor, cercetătorii scoţieni vin cu o nouă teorie. Omenirea va fi nimicită din cauza acidităţii oceanelor.

Oamenii de ştiinţă avertizează că nivelul concentraţiei de dioxid de carbon a crescut cu mult peste limitele de absorbţie a oceanelor, fapt ce va avea un impact major asupra omenirii, şi anume acela de a duce la dispariţia ei.

Fenomenul acesta s-a produs deja acum 252 milioane de ani în urma unor puternice erupţii vulcanice, antrenând dispariţia a peste 90% din speciile marine şi a peste două treimi din cele terestre.

Concluziile au fost trase pe baza probelor furnizate de rocile vechi de peste 250 milioane de ani din Emiratele Arabe, roci aflate pe fundul unui străvechi ocean.

Studii ştiinţifice recente ne arată că suntem pe aceeaşi pantă, de data aceasta din cauza creşterii gazelor cu efect de seră generate de activităţile umane. Matthew Clarkson, geozifician la Universitatea din Edinburgh, spune că rezultatele cercetărilor sunt îngrijorătoare