Comentarii literare - satire - parodii - pamflete - fabule

Question

Discuție deschisă în Cultură generală

Comentarii literare - satire - parodii - pamflete - fabule

Utilizator 13:00, 1 Octombrie 2010

Dacă Andreea E a ajuns în manualul de istorie alternativă, de ce nu ar ajunge şi maneliştii în manualele de literatură română? Probabil asta s-a întrebat persoana care a compus următorul comentariu literar.
Este vorba despre un text care circulă pe internet. Cu speranţa că nu vom apuca ziua când vom vedea acest text într-o lucrare de bacalaureat, vă prezentăm în continuare... comentariul litarar al unei manele.

"Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte - Comentariu literar

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.
"Ce miracol şi ce vrajă /Stau cu gagica pe plajă"
Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă - trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren:
"Am chef de distractie/ 3 luni de senzatie"
Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni - iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.
"Dau o cheie la Mertan Si am plecat pe litoral/Mi-am pus plinul de benzina/ Si in dreapta o blondina"
"Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei "plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea “plin” are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o "blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.
"Am mertanul de mult timp/ Si-o blondina prototip/ E a mea numai a mea/Si-mi petrec vara cu ea"
Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita - "prototip" - autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemenea ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăgostiţi.
"Marea neagra e calduta/ Blonda-i sexy si finuta"
Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului.
"Ziua stau cu ea la soare/Noaptea o scot la plimbare"
Succesiunea zi-noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de trei luni de distracţie.

Răspunde Citează

737 mesaje

66822 vizualizări

45 participanți

Cel mai recent răspuns: , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 17:05, 9 Mai 2017

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (202)

Pagina 106

Pagina 108

Alte discuții în legătură

A murit poetul adrian paunescu Incepand de astazi Flacara poeziei lui ADRIAN PAUNESCU nu mai palpaie, dar ne va lumina neincetat. Odihna vesnica neobositului poet! (vezi toată discuția)

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)

De la mos craciun pentru toti membrii comunitatii avocatnet.ro Aseara-a venit Mos Craciun, Mosul cel darnic si cel bun. Sper ca din sacul plin cu toate V-a adus Mosul multa sanatate! Petreceti sarbatorile cu ... (vezi toată discuția)

ContSters305985 Utilizator · Answer 1 · 2014-02-12 20:03:01

Cea dintâi calitate a vorbirii este să nu risipeşti două cuvinte acolo unde ar fi suficient unul singur. ,,Pentru o zi, încercaţi să nu vorbiţi.” (Rumi)

ContSters305985 Utilizator · Answer 2 · 2014-02-17 20:49:12

Utilizator 20:49, 17 Februarie 2014

off ileana...Velea nu iti place, Rumi nu......IO nu.....cine iti mai intra in voie

Răspunde Citează

elena138 Utilizator · Answer 3 · 2014-02-17 21:45:55

Of, of! Mai, mai! :))
Nici nu-ti imaginezi cat as vrea sa am si eu putin timp, sa fac orice dar numai ce trebuie nu, sa ma joc cu vorbele si sa nu-mi pese ca uratii sunt urati ;)

Am tacut o zi si inca o zi, doar asa ai zis ca zice Rumi, acu'de ce te superi pe mine? O sa mai tac vreo doua, in semn de protest, dar cred ca-mi trece mai repede :) Si totusi, nu voi risipi cuvintele, ca ma supara cineva rau si zilnic, asa ca trebuie sa-mi pastrez debitul intact, altfel ma "dovedeste".

Cand nu primesti raspunsul pe care-l vrei, ce faci, rupi gatul respondentului sau te informezi sa vezi daca nu cumva ai gresit tu? Ca eu cred ca trec la atitudinea asta, contemporana, care te indeamna sa faci ca in Tom si Jerry: dai cu pliciul, apoi scrii ce vrei sa spui. :))

Altfel ... citesc codul muncii, ca trebuie sa dau cu pliciul cat de curand :))

ContSters305985 Utilizator · Answer 4 · 2014-03-07 15:38:42

[ link extern ] /

Povesti reciclate: Pantoful Cenusaresei

Pentru ca ii scăpa mereu printre degete, printul dădu cu pacură pe treptele palatului si dobandi astfel, in cea de-a treia seara, pantoful Cenusaresei.
Dar cine era Cenusareasa? Nimeni nu stia. Unii o vazusera doar in straiele umile din timpul zilei, iar altii doar in rochia stralucitoare din timpul noptii. Deci haina il face pe om? Nu chiar. Daca nu ar fi avut rochia cu fir de argint si de aur, nu ar fi putut intra la palat. Dar odata intrata, ceea ce a uimit era felul cum stia sa poarte cu gratie o rochie facuta din metale grele.

Zice povestea: „Când se ivi la petrecere îmbrăcată cu rochia aceea, oaspeții nu mai știură ce să mai zică, uimiți de atâta frumusețe nepământeană.” E clar ca oaspetii vad altceva decat aur si argint, metale binecunoscute lor si atat de pamantene – vad frumusetea interioara. O vad chiar si surorile ei vitrege, care in timpul zilei nu si-ar fi putut inchipui o frumusete in zdrente.

Vad cu totii dar niciunul nu intelege de unde vine aceasta gratie. Nici macar printul. As spune chiar ca ele e cel mai confuz dintre toti. Isi inchipuie ca o poate fixa pe parchetul salii de dans si in bratele sale.

Zice povestea: „Iar de venea s-o poftească cineva la joc, el îi zicea: Nu se poate, că dănțuiește numai cu mine!”. El era cel care-si alegea mireasa si fusese educat sa creada ca i-ar face cinste orcarei fete careia i-ar intinde mana; ce gandea ea nu era pregatit sa afle.

pantoful-cenusareseiPlanul lui de a afla cine este fata care ii scapa mereu, oricat de dibaci si-ar folosi mainile pentru a o retine si oricat de iute si-ar pune picioarele sa alerge, e unul detectivistic, urmarind indiciile materiale.

Zice povestea: „Când se lăsară negurile nopții, fata vru iar să i se piardă urma, dar tânărul crai luă seamă din vreme și se furișă după ea, ca să vadă unde se duce.” Nu reuseste sa o prinda nici in prima noapte, cand ea se ascunde intr-un hambar, nici in a doua noapte, cand se catara intr-un pom fermecat. E suficient acel moment de deruta dat de asocierea improbabila dintre o printesa si un hambar sau de imaginea de necrezut a unei printese care se catara prin pomi si fata visurilor ii scapa.

Dar in cea de-a treia noapte are in mana, in sfarsit, o proba materiala indubitabila – un pantof. Sa nu credeti ca se descurca mai bine. Pentru ca printul era indragostit. De fapt, daca ar fi sa folosim cuvintele exacte ale povestii, „era bolnav de dragoste”. Iar indragostirea e o forta impersonala; oricine se potriveste cu idealul in „saptamana oarba”. Si chiar asa si spune printul: „oricui” i se va potrivi condurul va fi mireasa lui. De doua ori e pacalit inainte de a o „alege” pe „cea adevarata”. Prima sora vitrega isi taie un deget; de-abia dupa ce o dusese calare o buna bucata din drumul spre palat, pasarile ii arata ca nu este mireasa potrivita; tot pasarile (!) ii atrag atentia ca si a doua sora vitrega a Cenusaresei a trisat taindu-si calcaiul pentru a i se potrivi pantoful (si cu ea plecase spre palat fara alte intrebari).

Nu stiu daca au trait fericiti pana la adanci batraneti. Povestea zice doar: „Și au rămas așa [pasarile, care ii dadeau puteri magice ei si care „il luminasera” pe el], pe umerii Cenușăresei, tot timpul cât s-a prăznuit nunta împărătească.” As zice ca dupa nunta pasarile au plecat si i-au lasat sa se descurce singuri, fara magie.

Psihiatru Dan Ghenea

elena138 Utilizator · Answer 5 · 2014-03-16 00:03:03

Mmmm...! Printi si printisoare! Ce frumos! Ca de poveste (cu psihiatri, fireste), ce minunatii se petrec in intunericul noptii (si al mintii), ce viata de noapte mai era si pe la palate (ca si acum) si ce de gura-casca, orbiti de stralucirea metalelor pretioase! Parca-i vad pe toti uitand sa inchida gura, dand cu protocolul de pamant, uitand de reverente si calcandu-l pe tolomacul de print pe picioare, in incercarea de a socializa cu oportunista de Cenusareasa. Mi-ar placea sa fiu Neghinita, gandul oamenilor, sa aud ce-si doresc avarii cand vad aur si diamante, perversii cand vad femei frumoase s.a..m.d. Pacat ca nu se poate sa intru in urechile oamenilor, dar cred ca m-as putea face paduche, as trai printre firele de par, fara sa-mi fac griji ca ma prinde autorul gandurilor cand ma plimb pe cararile dintre firele de par sau pe generoasa chelie fara implanturi! ... Ma duc sa caut zana care sa ma transforme :)) Doamne, ce-as umbla prin cateva capete de snobi! Ce-as iesi in frunte fix cand au nevoie sa fie priviti ca vip-uri, ce-as dori sa ii gadil fix nu se pot misca! Sa asude, sa se balbaie, sa-i ia valul nebuniei si sa alerge pana-si pierd capetele de pe umeri! :)) Ceva in genul "cine face ca ei, ca ei sa pateasca".
Weekend frumos! :)