Eu zic ca toti. Cei care au, considera ca pot cumpara, cei care n-au si au ele, considera ca merita. Si unii si altii sunt dominati de hedonism, si unii si altii traiesc dramele cu pasiune, si unii si altii se plang ca rateaza, si unii si altii considera ca bunurile vii (partenerele) au calitati, nu si emotii.
O spoiala de scoala, putina carte citita, parvenitismul si golaneala dau un avant mitocanului in relatia cu semenii de iti schimba polii magnetici ai fiintei in dezacordd cu cei ai pamantului. Cand comportamentul mitocanului e dominat de prostie, dar de prostie de-aia socanta (ii dai parfum nevestei - n-ai facut-o niciodata pana atunci - si-i spui ca acel parfum ii place amantei), suferi indelung si neresemnat sau neconsolat ca nevasta nu intelege ... E de ras daca n-ar fi de plans...
E determinat de cativa banuti castigati in plus, nu de o avere, dar constat ca e urmat de multe semnaturi pe declaratii.
o nesatisfacţie a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbuşirea întregii tale fiinţe.
Nu e iubire, e pornire instinctuala pe o croiala de proasta calitate.
Poate exista si varianta iubirii ca emotie umana neconditionata, dar ... mai rar. Acele iubiri frumoase par a nu fi destinate oamenilor, ci zeilor, pentru ca oamenii sunt muritori si isi ucid mai intai iubirea (capacitatea de a iubi), dand inconstientului tribut, lasand egoismul sa devoreze. Stii ca am sustinut intotdeauna incapacitatea omul de a accepta sa piarda frumos, echilibrat, si incapacitatea de a pastra proportiile in relatii. :)