Bine v-am regăsit, după 6 ani.
Vad că am răspuns și eu pe speța aceasta cu 6 ani în urmă.
Și la fel ca și avocatul dvs., spuneam atunci că asemena situații am întălnit doar in tratate de drept, dar nu și în viață.
Să înțeleg că în tot acest interval de timp, dvs., copii, nu ați făcut nimic într-u declararea nulității celei de-a doua căsătorii!? Doar ați așteptat ca soția supraviețuitoare sa vă cheme in judecată pentru partaj? :-/
În 2010 spuneați așa:
leila memet a scris:
...daca doamna are drepturi, sa si le castige...
Câtă vreme NU s-a pronunțat nulitatea acelei căsătorii, căsătoria există valabil și NIMENI altcineva, în afară de o INSTANȚĂ de judecată nu poate grăi altfel/nu poate fi de altă părere. Altminteri oricine ar putea vocifera oricând, sprijinit de orice gard, despre căsătoria oricui, punându-i în discuție valabilitatea după cum i se năzare.
Altfel spus, soția ARE drepturi (fiindcă la data decesului tatalui dvs. ea avea un certificat de căsătorie și era vie și neîngropată)
Dacă voiați să NU le MAI fi avut, atunci ar fi fost necesar ca DVS. (copii defunctului) să solicitați nulitatea acelei căsătorii. Ea nu avea ce
să câștige, ea avea doar ce
să piardă în eventualitatea în care ați fi putut dovedi dvs. ceea ce afirmați.
Odată că era necesară o acțiune privind nulitatea acestei căsătoriei, și pe de altă parte,
nu-i destul să fie declarată nulă căsătoria pentru ca ea să nu mai aibă drepturi.
Soțul supraviețuitor dintr-o căsătorie declarată nulă ARE/păstreză drepturi de moștenire DACĂ a fost de
bună credință la data încheierii căsătoriei.
Atăt fostul Cod al Familiei, cât și actualul Cod Civil spun același lucru:
Art. 23 din fostul Cod al familiei. - Soţul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, declarată nulă sau anulată,
păstrează, până la data când hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă.
Art 304 din NCC - Soţul de bună-credinţă la încheierea unei căsătorii, declarată nulă sau anulată,
păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă.
Și cum data decesului tatălui dvs. este înainte de o hotarâre de nulitate (pe care se pare că că nici n-ați solicitat-o încă) totul se joacă pe ...buna credință. O fi fost sau n-o fi fost. Și cu cât trece mai mult timp, cu atât e mai greu de dovedit ce se zice că ar fi știut - atenție - la momentul încheirii căsătorie = 14 feb. 1987. Ceea ce a aflat după acest moment nu are nicio împortanță.
Și să știți că nu degaba v-am întrebat într-una din postările mele din anul 2010 dacă ați copiat exact dispozitivul hotărârii. Fiindcă de acolo lipșeste un cuvând care cântărește al naibii de greu în favoarea celui ce vrea să facă pe necunoscătorul. (adică în favoarea bunei lui credințe).
Și asta ce vrea să însemne, mai exact?
leila memet a scris:
...ne-a dat in judecata dupa dezbaterea succesiunii fiindca la partaj nu am fost de acord toate părțile...
Pentru mine, „după dezbaterea succesiunii” înseamnă după elibererea certificatului de moștenitor. (actul final al dezbaterii succesorale).
Asta ați vrut să spuneți? Că s-a eliberat cumva certificat de moștenitor după tatal dvs., și nu v-ați mai înțeles DOAR asupra partajului? Sau ați început „gălăgia” de mai devreme și notarul v-a trimis în înstanță înainte de a fi eliberat vreun certificat?
Sunt curioasă, fiindcă în funcție asta, ori vă agitați degeaba, ori ...poate că nu (cu jumătate de gură).
Poate sunt eu cam pesimistă, dar o definiție a pesimistului este: un optimist bine informat.