No name a scris:
Bien sur că se poate scrie un tratat, eu mă refer la tratarea etapelor judecăţii, începând cu deschiderea acesteia, trecând prin cercetarea jud. şi dezbateri şi terminând cu deliberarea şi pronunţarea.
Gracias!
P.S. -Nu tratăm excepţiile, căile de atac etc.Sper că m-am făcut înţeles.
Procesul civil parcurge, în principiu, două faze : faza judecăţii (cognitio) şi faza executării silite (executio) .
Faza judecăţii cuprinde, de regulă, mai multe momente : judecata în primă instanţă, judecata în apel şi judecata în căile extraordinare de atac.
Indiferent de momentul în care se desfăşoară judecata, aceasta parcurge trei etape: etapa scrisă (numită şi etapa pregătitoare a judecăţii), etapa dezbaterilor şi etapa deliberării şi pronunţării hotărârii .
Această etapă, care are rolul de încunoştinţare a părţilor despre pretenţiile şi apărările lor, precum şi rolul de a determina cadrul procesual în care se va desfăşura judecata, se caracterizează printr-o serie de acte procesuale dintre care unele provin de la părţile din proces, iar altele sunt acte ale instanţei.
Etapă scrisă debutează o dată cu introducerea cererii de chemare în judecată şi durează, de regulă, până la prima zi de înfăţişare. Alături de cererea de chemare în judecată, etapa scrisă cuprinde: întâmpinarea, cererea reconvenţională sau o altă cerere incidentală , citaţiile şi comunicarea actelor de procedură.
Etapă scrisă debutează o dată cu introducerea cererii de chemare în judecată şi durează, de regulă, până la prima zi de înfăţişare. Alături de cererea de chemare în judecată, etapa scrisă cuprinde: întâmpinarea, cererea reconvenţională sau o altă cerere incidentală , citaţiile şi comunicarea actelor de procedură.
În art.82-84 din Codul de procedură civilă sunt reglementate reguli generale privind întocmirea oricărei cereri adresate instanţelor judecătoreşti, indiferent că este vorba de o cerere introductivă de instanţă, prin care se declanşează procesul civil, ori de o cerere incidentală, care se face după ce procesul a început.
Potrivit art.82 alin.1 C.proc.civ., orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă următoarele elemente:
- arătarea instanţei;, mandatul judiciar
- numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor şi ale reprezentantului;
- obiectul cererii;
- semnătura.
În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnată, judecătorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii. Despre toate acestea judecătorul va face menţiune pe cerere (art.82 alin.2 C.proc.civ.).
O altă regulă este instituită, prin art.83 C.proc.civ., potrivit căruia, când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată (alin.1). Mandatarul avocat certifică el însuşi copia de pe procura sa(alin.2). El va anexa la cerere împuternicirea avocaţială . Reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale (alin.3). De exemplu, consilierul juridic va anexa delegaţia eliberată de persoana juridică pe care o reprezintă, tutorele sau curatorul va alătura decizia autorităţii tutelare prin care a fost numit, administratorul-sechestru va ataşa hotărârea
judecătorească prin care a fost numit .
Persoana care acţionează atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al celorlalţi reclamanţi, trebuie să prezinte procura pentru cei pe care-i reprezintă. Se apreciază că în situaţia în care nu se anexează dovada calităţii de reprezentant şi cererea nu este semnată de reclamanţii absenţi, instanţa trebuie să-i citeze pe aceştia pentru a-şi preciza poziţia în proces .
Potrivit art.84 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită. Însă în ipoteza în care cererea reclamantului este clar precizată, judecătorului nu-i este permis să schimbe calificarea cererii în sensul în care aceasta ar fi admisibilă, întrucât
nu acesta este scopul textului art.84 C.proc.civ.
În unele situaţii, expres prevăzute de lege, reclamantul trebuie să îndeplinească o procedură prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii introductive de instanţă. La această condiţie specială şi obligatorie se referă art.109 alin.2 C.proc.civ., potrivit căruia în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată .
De exemplu, legiuitorul prevede astfel în materia contenciosului administrativ, în materia litigiilor comerciale evaluabile în bani, în materia serviciilor poştale, în materie vamală, în materia răspunderii materiale a militarilor.
Acţiunea în justiţie este pusă în aplicare în cadrul procesual. Ea se materializează printr-o cerere de chemare în judecată, numită în doctrină şi cerere introductivă de instanţă sau cerere iniţială, întrucât este cererea prin care o persoană ia iniţiativa unui proces supunând instanţei pretenţiile sale . În acest sens, art.109 alin.1 C.proc.civ. prevede că „oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente”.
Având în vedere aceste prevederi, cererea de chemare în judecată este definită în doctrină ca fiind „actul de procedură prin care partea interesată se adresează instanţei pentru a invoca aplicarea legii la un caz determinat, punând în mişcare acţiunea civilă” . Aşadar, cererea de chemare în judecată este o formă de manifestare a acţiunii civile şi anume aceea prin care se învesteşte instanţa cu soluţionarea unui litigiu.
Potrivit art.112 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde:
1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul.
Aşadar, în ipoteza în care părţile sunt persoane fizice, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă numele şi domiciliul sau reşedinţa acestora .
Potrivit art.12 alin.2 din Decretul nr.31/1954, „numele cuprinde numele de familie şi prenumele”. De asemenea, în art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice , se prevede că numele cuprinde „numele de familie şi prenumele”.
Cât priveşte celălalt atribut de identificare a persoanei fizice, se observă că legiuitorul pune pe acelaşi plan domiciliul cu reşedinţa, aceasta deoarece, aşa cum se apreciază , ceea ce interesează este locul unde partea locuieşte efectiv, pentru a-i putea fi făcute toate comunicările în legătură cu procesul, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiului dreptului la apărare .
Domiciliul menţionat în cerere poate fi cel real sau un domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură .
În ipoteza în care, pe parcursul procesului, una dintre părţi îşi schimbă domiciliul, sub pedeapsa neluării în seamă (art.98 C.proc.civ.), schimbarea domiciliului trebuie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului .
Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, el trebuie să menţioneze în cererea de chemare în judecată şi domiciliu ales în România, unde i se vor face toate comunicările privind procesul. Conform art.93 C.proc.civ., în caz de alegere de domiciliu reclamantul trebuie să indice şi persoana căreia să i se facă toate comunicările, deoarece altfel comunicarea trebuie făcută la domiciliu real .
În situaţia în care reclamantul nu cunoaşte domiciliul pârâtului, el trebuie să menţioneze acest lucru în cererea de chemare în judecată şi să dovedească că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru aflarea domiciliului pârâtului, inclusiv prin cerere adresată serviciului de evidenţă a populaţiei , urmând ca, în temeiul art.95 C.proc.civ., preşedintele instanţei să dispună citarea prin publicitate.
Identificarea persoanelor juridice se face prin denumire, sediu, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice persoanelor juridice se face prin denumire, sediu, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar.
2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional
Această menţiune trebuie cuprinsă în cererea de chemare în judecată în situaţia în acre cererea este introdusă de reprezentantul legal sau convenţional al titularului dreptului şi nu de către acesta din urmă, precum şi atunci când cererea este îndreptată împotriva reprezentantului unei persoane fizice sau juridice . De asemenea, precizarea este necesară şi în cazul în care o persoană stă în judecată atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant al altei persoane .
Aşadar, în ipoteza în care cererea este introdusă de reprezentant, pentru a exista identitate între numele celui care o introduce şi cel care o semnează, trebuie făcută menţiunea că cererea este introdusă în numele titularului dreptului, arătându-se numele şi domiciliul reprezentantului, iar cererea va fi semnată de către reprezentant .
Lipsa acestei menţiuni din cererea de chemare în judecată face să se prezume că reprezentantul lucrează în nume propriu, iar consecinţa va fi respingerea cererii pentru lipsa calităţii procesuale active, întrucât reclamantul nu este titularul dreptului dedus judecăţii.
Atunci când reprezentantul a indicat în cererea de chemare în judecată calitatea sa, însă nu a făcut dovada acestei calităţi (în condiţiile art.83 C.proc.civ.), cererea se va anula în temeiul art.161 C.proc.civ., pentru lipsa calităţii de reprezentant .
3. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Pentru identificarea nemişcătoarelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic.
Obiectul cererii de chemare în judecată este ceea ce reclamantul solicită prin cererea adresată instanţei, pretenţia concretă a acestuia , adică revendicarea unui bun, anularea căsătoriei, recunoaşterea unei stări de fapt, constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
În doctrină se subliniază că obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil.
Textul impune şi o evaluare a obiectului cererii ori de câte ori acest lucru este posibil, obligaţie ce revine reclamantului, însă în doctrină sec admite că pârâtul sau instanţa poate contesta valoarea indicată de reclamant. În această situaţie, valoarea obiectului cererii va fi determinată de instanţă pe baza probelor prezentate de părţi, putându-se dispune şi efectuarea unei expertize .
În condiţiile art.132 C.proc.civ., reclamantul poate să modifice sau să completeze
obiectul iniţial al cererii de chemare în judecată .
Determinarea obiectului cererii de chemare în judecată şi valoarea acestuia prezintă importanţă pentru următoarele considerente:
- fixează cadrul procesual în care se va desfăşura judecata, instanţa fiind obligată să hotărască numai în limitele determinate prin cererea de chemare în judecată (art.129 alin. ultim C.proc.civ.);
- determină fixarea taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar;
- determină competenţa instanţei;
- interesează pentru corecta soluţionare a unor excepţii procesuale, cum sunt litispendenţa, conexitatea şi puterea lucrului judecat;
- determină admisibilitatea sau inadmisibilitatea unor mijloace de probă;
- constituie unul din elementele cu ajutorul cărora se poate face individualizarea acţiunii.
4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea
Motivele de fapt sunt împrejurările de fapt care l-au determinat pe reclamant să solicite concursul instanţei, iar motivele de drept reprezintă temeiul juridic. Aşadar, motivele de fapt şi de drept constituie cauza cererii de chemare în judecată, adică situaţia de fapt calificată juridic. Însă reclamantul nu este obligat să indice textul de lege pe care se întemeiază, fiind suficient să menţioneze că cererea şi-o întemeiază , de exemplu, pe contractul de vânzare-cumpărare sau pe succesiunea legală ori pe uzucapiune, deoarece încadrarea în text este obligaţia judecătorului .
În cazul unor îndoieli privind temeiul juridic al cererii, instanţa poate pune această problemă în discuţia părţilor .
Arătarea motivelor de fapt şi de drept în cuprinsul cererii de chemare în judecată prezintă importanţă în ceea ce priveşte:
- determinarea cadrului în care se va desfăşura judecata;
- soluţionarea unor excepţii procesuale, cum sar fi litispendenţa, autoritatea de lucru judecat.
5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere
Reclamantul trebuie să-şi dovedească pretenţiile invocate, altfel cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Prin art.112 pct.5 C.proc.civ., legiuitorul impune pentru reclamant şi unele exigenţe în materie de probe. Astfel:
- când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul;
- se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime;
- dacă înscrisurile sunt scrise în limbă străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte;
- când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia;
- când se va cere dovada cu martori, se va arăta numele şi locuinţa martorilor.
6. semnătura
Semnătura atestă în mod neechivoc atât voinţa reclamantului de a declanşa procesul civil, cât şi exactitatea conţinutului cererii de chemare în judecată. De aceea se afirmă că acest element trebuie să figureze la sfârşitul cererii, întrucât numai în acest fel semnătura reprezintă o atestare integrală a conţinutului cererii .
Semnătura trebuie să fie olografă, nefiind suficient ca numele părţii să fie dactilografiat. Cererea trebuie să fie semnată personal de către reclamant, afară de cazul când este formulată prin reprezentant, ipoteză în care cererea se semnează de către acesta din urmă.
Potrivit art.133 alin.1 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Fiind vorba de o nulitate expresă, înseamnă că sunt aplicabile dispoziţiile art.105 alin.2 teza a II-a C.proc.civ., astfel că, în cazul lipsei numelui, obiectului sau semnăturii din cererea de chemare în judecată, vătămarea se presupune.
Totuşi, cât priveşte semnătura, în alin.2 al art.133 C.proc.civ. se prevede că lipsa acesteia se poate totuşi împlini în tot cursul judecării. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea. În situaţia în care reclamantul nu semnează, cererea va fi anulată.
În literatura juridică s-a exprimat opinia că nulitatea cererii pentru lipsa numelui părţilor sau lipsa obiectului poate fi invocată şi din oficiu, întrucât aceste elemente sunt esenţiale în aceeaşi măsură pentru cererea de chemare în judecată şi pentru desfăşurarea procesului, punct de vedere cu care suntem de acord (M.Tabarca).
Din textul art.133 C.proc.civ. se observă că lipsa celorlalte elemente din cererea de chemare în judecată nu este sancţionată expres cu nulitatea, însă această sancţiune intervine în condiţiile art.105 alin.2 teza I C.proc.civ., astfel că pârâtul trebuie să dovedească că a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Dacă în cererea de chemare în judecată nu sunt arătate dovezile, iar la primirea cererii nu s-a procedat în sensul art.1141 C.proc.civ. şi nu au fost propuse nici - în condiţiile art.132 C.proc.civ. - la prima zi de înfăţişare, ele nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei afară de cazurile prevăzute în art.138 C.proc.civ.
Dispoziţiile art.112 C.proc.civ. se completează cu cele ale art.82-84 C.proc.civ. referitoare la cererile adresate instanţelor judecătoreşti, astfel că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă şi menţiunea privind instanţa căreia i se adresează.
Pe de altă parte, cât priveşte conţinutul cererii de chemare în judecată, art.112 C.proc.civ. constituie dreptul comun în materie.
Există însă şi norme speciale care derogă de la acest text. De exemplu :
- art.333 C.proc.civ. privind cuprinsul cererii în procedura necontencioasă;
- art.355 C.proc.civ. privind cuprinsul cererii de arbitrare;
- art.612 C.proc.civ. stabileşte unele menţiuni suplimentare care trebuie să figureze în cererea de divorţ.
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997 şi art.1 din O.G.nr.32/1995, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.
Cererea de chemare în judecată se depune la instanţa competentă.
La cererea de chemare în judecată se vor alătura atâtea copii de pe cerere câţi pârâţi sunt. Dacă mai mulţi pârâţi au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calităţi juridice , se va comunica o singură copie de pe cererea de chemare în judecată şi de pe înscrisuri (art.113 C.proc.civ.) .
Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax, se depun la registratură unde, în aceeaşi zi primesc dată certă, după care se predau preşedintelui instanţei sau, după caz, judecătorului de serviciu, având ataşate dovezile privind modul în care au fost transmise (art.93 alin.1din Regulament) . Ataşarea dovezii este necesară, deoarece în raport de aceasta se verifică dacă cererea a fost depusă în termen .
După rezoluţia preşedintelui sau a judecătorului de serviciu, cererea de chemare în judecată se înregistrează.
La primirea cererii de chemare în judecată preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege, adică dacă cererea cuprinde menţiunile instituite prin art. 112 C.proc.civ. şi dacă este timbrată corespunzător . Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea şi să depună, dacă este cazul, copii de pe aceasta, precum şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea (art.114 C.proc.civ.).
Reclamantul va completa cererea de îndată, iar în situaţia în care completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. Acordarea termenului, se face, în toate cazurile, cu menţiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii , măsură care se poate dispune prin încheiere potrivit dispoziţiilor art.339 C.proc.civ., caz în care nu se va fixa termen de judecată.
În art.1141 alin.1 C.proc.civ. se prevede că preşedintele, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, fixează termenul de judecată pe care, sub semnătură, îl dă în cunoştinţă reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia . Celelalte părţi vor fi citate potrivit legii. Reclamantul va fi citat în situaţia în care el nu este prezent personal sau prin reprezentant la fixarea termenului de judecată.
Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. 1 C.proc.civ. Prin urmare, aceste din urmă dispoziţii nu sunt aplicabile pentru primul termen de judecată, ci pentru termenele ulterioare.
Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie pârâtul va fi informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul . În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii (art.114 ind.1 alin.4 C.proc.civ.) .
Cu ocazia fixării primului termen de judecată, prin aceeaşi rezoluţie, preşedintele va dispune să se comunice pârâtului, o dată cu citaţia, copii de pe cerere şi de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată (art.114 ind.1 alin.2 C.proc.civ.) .
Introducerea cererii de chemare în judecată produce anumite efecte juridice, atât pe planul dreptului procesual, cât şi pe planul dreptului substanţial. În doctrină sunt reţinute, în principiu,următoarele efecte juridice:
a) învestirea instanţei cu soluţionarea pricinii la care se referă
În principiu, instanţa civilă nu se învesteşte din oficiu, fiind necesară introducerea unei cereri de către persoana interesată. Din acest moment iau naştere raporturile juridice procesuale, care generează drepturi şi obligaţii nu numai pentru părţi, ci şi pentru ceilalţi participanţi la procesul civil .
În baza raportului juridic procesual civil prin introducerea cererii de chemare în judecată, instanţa are dreptul şi, sub sancţiunea denegării de dreptate, obligaţia de a soluţiona litigiul cu care a fost sesizată.
b) determinarea cadrului procesual cu privire la părţi şi la obiectul cererii , limite în care trebuie să se pronunţe instanţa de judecată ;
c) în cazul competenţei teritoriale alternative, exprimă voinţa reclamantului pentru una dintre instanţele deopotrivă competente, alegere asupra căreia reclamantul nu poate reveni, iar pârâtul nu poate solicita declinarea competenţei.
d) în anumite situaţii, cererea cu caracter strict personal poate fi transmisă moştenitorilor, dacă a fost introdusă înainte de deces de către titularul ei (cererea pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă – art.52 C.fam., cererea în tăgăduirea paternităţii – art.54 C.fam., cererea în stabilirea paternităţii – art.59 C.fam., cererea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine – art.833 C.civ.) .
e) dreptul ce se urmăreşte a fi valorificat prin cererea de chemare în judecată devine un drept litigios şi poate forma obiectul cesiunii;
f) operează punerea în întârziere a pârâtului, cu următoarele consecinţe:
- în cazul acţiunilor reale imobiliare sau al acţiunilor mixte, pârâtul va fi considerat posesor de rea-credinţă şi, în caz de admitere a cererii, va datora fructele din momentul introducerii cererii;
- în cazul cererii care are ca obiect predarea unui bun individual determinat, va suporta riscul pieirii fortuite a bunului;
- în cazul cererii prin care se pretinde plata unei sume e bani, care anterior nu era purtătoare de dobânzi, din momentul introducerii cererii de chemare în judecată vor curge dobânzile ;
- introducerea cererii de chemare în judecată, chiar la o jurisdicţie necompetentă, întrerupe prescripţia dreptului la acţiune.
Acest efect nu se produce, însă, dacă cererea este respinsă ca inadmisibilă întrucât competenţa aparţine unui organ fără activitate jurisdicţională sau este respinsă ca fiind de competenţa unei instanţe dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene .
Pentru ca efectul întreruptiv de prescripţie să se producă, trebuie ca cererea de chemare în judecată să fi fost introdusă în termenul de prescripţie şi să fie admisă, dacă cererea este anulată , perimată sau respinsă ori dacă reclamantul renunţă la judecată, efectul întreruptiv de prescripţie încetează retroactiv .
avocatnet.ro explicăm legislația
Roxana Roxana, Consilier juridic
aidanisor, utilizator
dalela23