De acord că evitarea instanţei e în beneficiul părţilor (cazul se rezolvă mai repede, cheltuielile pot fi mai mici etc.), dar continuu să cred că legea nu permite o soluţie extrajudiciară, chiar dacă părţile ar fi de acord asupra întinderii prejudiciului:
"Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă."
O interpretare a textului e inutilă pentru că este suficient de elocvent: reţinerile(...)
nu pot fi efectuate(...)
decât dacă datoria a fost constatată prin hotărâre judecătorească. Nu e nici un echivoc aici.
De acord şi cu faptul că părţile pot încheia o tranzacţie, dar aceasta trebuie constatată prin hotărârea instanţei - nu există nici un alt mijloc oferit de lege.
lory10 a scris:
Prevederile art. 164 sunt instituite doar pt a limita angajatorii de a determina unilateral intinderea prejudiciului.
Corect, dar cum putem face diferenţa între o determinare unilaterală a prejudiciului şi una prin acordul real al părţilor, fără să apelăm la mijlocul legal al constatării acestei determinări prin hotărâre judecătorească?