Un cotidian aparut astazi a cuprins un articol, cred eu determinant ,nu atata prin problematica dezbatuta ,dar mai ales prin realismul si acuratetea autorului in a judeca situatia actuala.
Articolul se intituleaza"Rezistenta prin incultura" si m-a determinat sa abordez aceasta problematica in cele de mai jos:
Dominatia inculturii in viata de toate zilele a ajuns un fapt ,pentru ca viata noastra cotidiana este dominata de nonvalori,in mai toate componentele ei.
Din decembrie 1989,se constata ca putine VIP-uri sau asa-zise VIPU-uri au manifestat vreodata interes pentru stiinte,pentru a citi vreo carte,pentru artele plastice,pentru geografie,chiar pentru istoria acestei tari.
De fapt daca pana la 1990 a existat in mod cert o rezistenta prin cultura,ea ajuns sa fie contestata de cei care mai mult sau mai putin conjunctural,au ajuns dupa 1990 pe anumite"culmi" sociale,ajungandu-se chiar la o situatie situatie identica cu cea din perioada anilor de dupa instaurarea regimului socialist,ca realizarile culturale si persoanele legate de acestea,de tot ce inseamna educatie prin cultura sa fie contestate,uneori cu violenta in luarile de pozitie ale unor "ajunsi" ai vremii actuale.
Trista comparatie,dar adevarata.
De fapt incultura si incompetenta generalizata domina,incultura ajungand o componenta a celebritatii,iar incompetenta domina domenii importante ale vietii,acest derapaj,fiind usor sesizabil in involutia societatii.
O societate care nu poate furniza exemple pentru tineri,este deficitara, fara busola, este lipsita de orizont si din nefericire,alt "diagnostic" nu poate exista in acest moment.
Autorul articolului,un tanar jurnalist arata ca:
"Pacatul originar se situeaza in decembrie 1989,cand scena s-a umplut brusc de personaje dubioase,care au dat tonul,au stabilit linia,au creat piata(asta nu inseamna ca inainte erau vizibili ca oameni de calitate,ci doar ca pana atunci practic nici nu exista o scena publica) ca mai apoi sa concluzioneze ca :
"Din acel moment ,corpul inculturii a inceput sa rejecteze orice tentativa de penetrare din zona oamenilor care-consacrati sau anonimi- au o consistenta cultura generala"
Autorul afirma despre eliminarea din viata publica,din societate , a tuturor celor care au macar tendinta sa devina intelectuali,a tuturor celor "suspecti de a fi culti"
Modalitatea aratata de autorul articolului,prin care pretinde ca s-a intamplat aceasta a fost aceea ca in disputele directe din presa sau de oriunde dintre cultura si incultura,incultura a castigat datorita dificultatii in care au fost pusi oamenii cu oarecare cultura de a se cobora,prin replica"la nivelul de mictocanie al celuilalt"
Toate aceste realitati sunt de natura de a ne indemna nu numai la o reflectie cat mai activa,dar mai ales de a ne mobiliza ca societate pentru a ne debarasa pe cat de repede putem de aceste adevarate racile.
Se poate ?
Pentru conformitate,redau mai jos continutul acestui articol,apartinand jurnalistului Calin Zarojanu,publicat in ziarul "Adevarul" de astazi:
stenţa prin incultură
09 dec 2010
Scena publică românească este dominată de incultură. Puţine VIP-uri par să fi citit vreo carte în ultimii 10, 20 sau 30 de ani.
Ce să mai zici de arte plastice, matematică sau geografie! Dacă înainte de 1990 a existat o rezistenţă prin cultură - contestată, de altfel, de către cei care „au ales libertatea" şi cei care n-au reuşit să se afirme în vreun fel -, de două decenii suntem martori la rezistenţa prin incultură. Incultura a devenit aproape o condiţie a celebrităţii. Păcatul originar se situează în decembrie 1989, când scena s-a umplut brusc de personaje dubioase, care au dat tonul, au stabilit linia, au creat piaţa (asta nu înseamnă că înainte erau vizibili oameni de calitate, ci doar că până atunci practic nici nu exista o scenă publică).
CPUN era eclectic şi caraghios, dar în el îşi găsiseră totuşi locul intelectuali şi revoluţionari autentici. Ulterior, impostura s-a generalizat. Întâi în politică, apoi în toate zonele de vizibilitate. Din acel moment, corpul inculturii a început să rejecteze orice tentativă de penetrare din zona oamenilor care - consacraţi sau anonimi - au o consistentă cultură generală. Mai mult, organismul are grijă să-i elimine, treptat sau brusc, şi pe puţinii săi membri care au măcar tendinţa să devină intelectuali, pe toţi cei suspecţi de a fi culţi.
ªi cum ar fi putut că facă altfel? În rarele ocazii în care un reprezentant al rezistenţei prin incultură s-a aflat, public, faţă-n faţă cu un cetăţean care chiar ştie despre ce vorbeşte, s-au întâmplat două lucruri: pe de o parte, intrusul aparent a pierdut lupta, din simplul motiv că nu s-a putut coborî la nivelul de mitocănie al celuilalt, care a dominat fizic, vorbind mult şi tare, întrerupând dar nelăsându-se întrerupt, râzând grobian, gesticulând larg, făcând glumiţe şi calambururi de prost gust; pe de altă parte, totuşi, pentru oricine are ochi de văzut şi urechi de auzit, simpla prezenţă a duşmanului de clasă (cu mai multe clase, adică)arata cate parale face vipu`
Cel mai recent răspuns:
elga50 , moderator
16:48, 27 Decembrie 2010