Mie mi se par gresite variantele astea... adica daca vorbesc intre ei, 2 vecini pot vorbi linistiti, ca eu nu-i pot inregistra... Dar daca unul dintre ei vorbeste cu mine, altfel sta treaba si secretul corespondentei lui e o mare varza!
Nu stiu daca e legala asta, dar e cert ca e ilogic.
Sa nu uitam despre convorbirile care au acceptul partilor, acelea pot fi folosite de cel ce are acceptul in orice dosar, civil ori penal! Este o situatie care nu a fost aratata.
Revin: secretul corespondentei unui om inseamna ca nimeni nu-i poate inregistra convorbirile (de exemplu) fara un mandat, fara a fi o situatie exceptionala. Or, din ceea ce am citit aici, reiese ca oricui i se pot inregistra convorbirile de catre covorbitor! :O
Consider ca 91 indice 1 alin. 8, care arata ca persoana vatamata poate cere motivat procurorului inregistrarea convorbirilor facute de ea insasi (sic!) arata clar ca nu putem folosi propriile convorbiri pentru "a infunda" pe cineva! :P
Mai mult, nici procurorul singur nu poate inregistra convorbiri mai mult de 48 de ore, ceea ce arata importanta acestui secret al corespondentei.
Asa incat, in aceasta lumina, art. 91 indice 6 alin. 2 de care spunea Elis se interpreteaza in sensul ca eu, ca parte in dosar, pot demonstra prin inregistrari de convorbiri numai ce am vorbit cu terti, nu cu alte parti din dosar... Deci nu pot inregistra convorbiri decat ca sa dovedesc ce am spus lui X sau Y, care nu sunt inculpati etc.
Mai mult, nu cred ca e relevant, din acele convorbiri inregistrate de o parte, ce a spus tertul, caci textul spune ca pot dovedi propriile convorbiri si sutineri, adica numai punctul meu de vedere care reiese si din alte discutii cu persoane straine de caz...
De exemplu, sunt acuzat de luare de mita si vorbesc la telefon cu un prieten: "da, ma, mi-au dat aia, nu iau, esti nebun? Mi-e frica sa mor!!!" Sunt sustinerile mele, atat.
Consider ca textele acestea sunt de natura a proteja secretul corespondentei iar daca, intotdeauna, covorbitorul ar putea face publice ori ar putea sa ne acuze cu ceva ce-am spus... nu mai exista, efectiv, un secret si toata lumea si-ar inregistra propriile convorbiri, caci nu se stie cand ii pot folosi.
Mai cred si ca aceste texte, in special 91 indice 6 alin. 2 e o mare tampenie... caci imi pot crea probe in aparare foarte usor... de exemplu: iau mita si fac, expres, o convorbire ca cea de mai sus.
Deci, in esenta, desi reglementarea vrea sa protejeze un drept, lasand totusi portite de folosire a unor inregistrari, consider ca portita de la 91 indice 6 alin. 2 e gresit lasata deschisa.
Asta ar fi o parere a unui civilist insa... Poate vine un penalist cu jurisprudenta despre modul de aplicare a teoriei in practica si ne spune, mai clar, cum inteleg instantele sa aplice art. 91 cu indici de la 1 la 6!!
Avlil, art. 195 Cod pen. "Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon" - din continutul juridic al infractiunii prev. de art. 195 C.p. rezulta:
1) Asupra chestiunilor discutate telefonic cu un tert pot sa depun ca martor fara nici un fel de oprelisti si le pot si inregistra intrucat fata de mine convorbirea telefonica nu este secreta. (nu luam in considerare situatia in care sunt avocat si discut cu un client ci cea generala).
2) Cu privire la chestiunile discutate de alte persoane la telefon, daca nu am fost de fata in prezenta unuia sau a altuia, nu pot sa depun ca martor intrucat am violat secretul discutiei dintre aceste persoane. S-ar ridica in mod firesc intrebarea privitoare la imprejurarile in care am ajuns sa cunosc continutul discutiei.
Ceea ce ai scris, avlil, e un fel de "nu mai vad padurea din cauza copacilor". Scopul legii penale e cel aratat de art. 1 Cod pen. Iar scopul normelor de procedura penala este aflarea adevarului si desfasurarea unui proces echitabil. A extinde si inventa tot felul de asa-zise "garantii" pentru invinuit sau inculpat prin formalizarea excesiva a procedurii, forma ajungand astfel sa prevaleze asupra fondului, echivaleaza cu dezarmarea societatii in fata raului.
Cata vreme nu exista nici o norma care sa-mi interzica expres sa-mi inregistrez propriile convorbiri telefonice si sa depun inregistrarea acestora ca proba nu poti sa creezi pe cale de interpretare o astfel de interdictie, care interdictie are ca singur scop in acest caz doar ascunderea adevarului. Ce drept protejaza o astfel de interdictie? Dreptul celui care poate ma ameninta la telefon? Si chiar daca nu este vorba despre asa ceva, de vreme ce eu pot sa fiu martor cu privire la ceea ce am discutat cu el de ce nu pot sa si inregistrez convorbirea? Numai pentru ca inregistrarea convorbirii este o proba mai credibila ?
Sa fii martor inseamna sa fii strain de un propces penal, atunci sunt de acord. In acele dosare in care nu poti fi martor cu privire la o convorbire insa, eu inteleg ca nu o poti folosi ca proba in dosare...
De cate ori ai auzit politisti sau procurori spunandu-le victimelor amenintarilor: inregistrati convorbirile?...
Sunt de acord sa nu interzici mai mult decat zice legea, dar legea spune clar: convorbirile mele cu tertii, nu cu partile in dosar... asta e!
Chestiunea e ca nici n-am auzit vreodata ca aceste convorbiri sa fie asa de usor folosite impotriva mea sau a ta... de aceea ma gandeam ca un prasctician de penal mi-ar motiva si din practica...
Ce rost are, daca sunt persoana vatamata, sa-i cer motivat procurorului sa-mi inregistreze convorbirile, acesta sa ceara in baza cererii mele mandat de la jude... Care e scopul acestor prevederi daca, numai cu un telefon sau reportofon, eu as putea face acelasi lucru si n-ar mai fi nevoie de atatea batai de cap??? :O
Pe bune, eu nu inteleg...
Momentan, imi pastrez punctul de vedere. Pana la noi argumente. :D
avocatnet.ro explicăm legislația
Ramona24, utilizator
adriantemax