@AndreiT: imi place foarte mult raspunsul dvs.
Adaug in plus ca initiatorul nu ar fi prima persoana care cade in mirajul filemelor americane, al discutiilor despre daune de imagine etc., fara sa inteleaga
- rigoarea impusa de un litigiu si cerinta dovedirii fiecarui cuvintel
- imposibilitatea de identificare (cu dovezi) a persoanei responsabile de ... sustragere si publicare
- ca nu-i de ajuns a cere spre a obtine
- ca nu-i suficient sa zici ca vrei daune de juma' de milion de euro...
Intr-un singur punct nu va impartasesc opinia: acela ca pozele n-avea ce cauta la birou, iar daca se aflau acolo, e corect ca au fost publicate.
Eu cred ca este adevarat ca pozele personale nu "prea" au ce cauta la birou.
Insa, daca in ciuda unei eventuale interdictii a angajatorului (pe care interdictie nu o avem, formal vorbind),
angajatul a stocat totusi poze/ informatii/ materiale personale pe dispozitivele unitatii,
legitimeaza aceasta "greseala a angajatului" publicarea lor?
Cu alte cuvinte: este legal ca "abaterea disciplinara eventuala" sa fie sanctionata de angajator prin publicarea unor informatii personale ale salariatului?
Vezi si:
"Cea de-a doua problema pusa in discutie a fost cea a existentei vietii private la locul de munca, iar concluzia a fost ca, din practica Curtii Europene a Drepturilor Omului (vezi Halford vs UK si Copland vs UK) rezulta ca exista viata privata a salariatului la locul de munca si, totodata, exista ingerinta din partea angajatorului,
cata vreme persoana in cauza nu a fost informata cu privire la colectarea si stocarea datelor sale personale. In acest sens, jurisprudenta CEDO si Opinia Articolului 29 vorbeste nu doar stabilirea modului in care urmeaza sa fie supravegheat salariatul in ce priveste utilizarea echipamentelor tehnologice in interes personal, dar si stabilirea scopului pentru care se face aceasta supraveghere, scop care trebuie sa fie unul rezonabil si legal."
Sursa:
[ link extern ] .