Publicarea unor poze personale fara acordul meu.

Stimate domn, eu va propun o intrebare mult mai simpla, pe cat de simpla pe atat esentiala: Care este prejudiciul cauzat prin faptul publicarii respectivelor poze?
S-a obtinut vreun venit in urma acestui fapt?

Sunt poze compromitatoare, in orice fel?
Daca da, nu aveau ce cauta in pc-ul de la birou.

Faptul ca dvs. sustineti ca nu exista nicio regula care sa instituie vreo limitare a continutului ce poate fi stocat pe pc-ul de birou nu inseamna ca nu puteti investi o MINIMA diligenta pentru a va proteja datele personale.

In lipsa unui prejudiciu efectiv si usor cuantificabil eu va propun sa va abtineti in a promova un demers in instanta.

Totodata subliniez faptul ca tot ceea ce se afla in biroul respectiv este proprietatea angajatorului, cu toate consecintele care decurg din acest fapt.
De unde infractiunea de fur eu consider ca se exclude automat din ecuatie (daca exista vreo ecuatie)

EDIT: ”numai persoanele angajate la aceiasi firma la care am lucrat puteau sa utilizeze pozele” numai aceasta sintagma imi spune ca nu ar trebui sa merg in instanta.

Persoanele angajate la firma le puteau folosi, le-au folosit.

ALta era situatia in care va erau sustrase imagini personale de pe e-mail, de exemplu.
O cu totul alta situatie.

Si mai mult, daca era cazul, sunt poze din vacanta, nu sunt poze nici obtinute ilegal, sunt poze pe care le putea face oricine si le putea apoi posta.

O astfel de speta ar fi deliciul oricarui avocat care va sta impotriva.

@AndreiT: imi place foarte mult raspunsul dvs.
Adaug in plus ca initiatorul nu ar fi prima persoana care cade in mirajul filemelor americane, al discutiilor despre daune de imagine etc., fara sa inteleaga
- rigoarea impusa de un litigiu si cerinta dovedirii fiecarui cuvintel
- imposibilitatea de identificare (cu dovezi) a persoanei responsabile de ... sustragere si publicare
- ca nu-i de ajuns a cere spre a obtine
- ca nu-i suficient sa zici ca vrei daune de juma' de milion de euro...

Intr-un singur punct nu va impartasesc opinia: acela ca pozele n-avea ce cauta la birou, iar daca se aflau acolo, e corect ca au fost publicate.

Eu cred ca este adevarat ca pozele personale nu "prea" au ce cauta la birou.
Insa, daca in ciuda unei eventuale interdictii a angajatorului (pe care interdictie nu o avem, formal vorbind),
angajatul a stocat totusi poze/ informatii/ materiale personale pe dispozitivele unitatii,
legitimeaza aceasta "greseala a angajatului" publicarea lor?
Cu alte cuvinte: este legal ca "abaterea disciplinara eventuala" sa fie sanctionata de angajator prin publicarea unor informatii personale ale salariatului?

Vezi si:
"Cea de-a doua problema pusa in discutie a fost cea a existentei vietii private la locul de munca, iar concluzia a fost ca, din practica Curtii Europene a Drepturilor Omului (vezi Halford vs UK si Copland vs UK) rezulta ca exista viata privata a salariatului la locul de munca si, totodata, exista ingerinta din partea angajatorului, cata vreme persoana in cauza nu a fost informata cu privire la colectarea si stocarea datelor sale personale. In acest sens, jurisprudenta CEDO si Opinia Articolului 29 vorbeste nu doar stabilirea modului in care urmeaza sa fie supravegheat salariatul in ce priveste utilizarea echipamentelor tehnologice in interes personal, dar si stabilirea scopului pentru care se face aceasta supraveghere, scop care trebuie sa fie unul rezonabil si legal."
Sursa:[ link extern ] .

Daca mi se permite am sa-mi dau si eu parerea.
Pe de o parte pozele acelea au fost publicate fara acordul celui in cauza, intr-un ziar de scandal. Pozele nu apartin ziarului, nu sunt realizate de cei de la editura, nu au nici un drept asupra lor sau continutului.
Dar pe de alta parte ,dat fiind ca domnul este persoana publica, afisarea unor poze cu dansul tine de , sa zicem, natura functiei. Adica ar fi culmea ca unei persoane publice sa nu ii se faca publica nici o poza.
Nu cred ca se poate imputa o dauna asupra imaginii , insa s-ar putea cere ca ziarul sa retraga articolul sau intr-o alta editie sa fie obligat sa-si ceara scuze.

Eu cred ca proba este imposibila, in urma naturii fotografiilor de a fi trimise sotiei, prietenilor, a fi tinute pe mobil etc. Si niciun jurnalist nu-si va deconspira sursele, ceea ce dl., allexal77 ar trebui sa stie ca jurnalist.

In general este prezumat ca tot ce apare pe un PC la serviciu este realizat in cadrul relatiei de munca si apartine societatii. Dar prezumtia nu se aplica in cazuri evidente, cum ar fi cel cu poze personale pe plaja. A, daca pozele din Grecia au fost facute in delegatie de serviciu, pe banii si cu camera foto a institutiei, angajatorul ar dispune de ele dupa plac.

Apoi, daca un angajator ar vinde in scop lucrativ unor servicii de colectare date (sa nu zicem presa, dar asemanator) informatii despre fostii sai angajati, ar putea fi si concurenta neloiala (daca angajatul a devenit concurent) sau incalcarea exceptiei de angajator din legea privind protectia datelor cu caracter personal. Incetarea CIM readuce partile in situatia anterioara, nici una din parti neavand un drept privilegiat a da calomnia pe cealalta. Eu nu vad alte daune aplicabile.

In concluzie, e gresit a spune ca lucrurile personale uitate la birou de angajat apartin firmei. Dar daca cineva isi expune lenjeria la munca, un coleg poate informa prin email presa locala si angajatorul nu poate raspunde, ceea ce probabil s-a intamplat in acest caz.

Asemenea fotografii descarcate direct in calculatorul de la serviciu ar fi un bun indiciu pentru pretentii ale angajatorului de la angajat, daca s-ar incumeta cineva :)

Doresc sa clarific un aspect, daca mai este cazul: nu va raspunde angajatorul!
Eventual, improbabil si cum mai doriti in aceasta insiruire, va raspunde numai persoana care a produs un prejudiciu.

@Smeagull ”Intr-un singur punct nu va impartasesc opinia: acela ca pozele n-avea ce cauta la birou, iar daca se aflau acolo, e corect ca au fost publicate.”

Am facut aceasta mentiune deoarece angajatorul, in virtutea prerogativelor pe care legea i le aroga, are dreptul de a accesa acel computer.
Sublinierea vizeaza excluderea din start a infractiunii de furt.