contestatie in anulare - recurs

Acum am inteles macar ordinea cronologica a faptelor, dar tot nu-mi pot da o parere cat de cat bazata pe ceva...
Nu stiu care era obiectul contractului dintre societate si salariati ca sa vad daca era legal sau nu sa fie prevazuta o astfel de clauza care limiteaza drepturile persoanei de a dispune de un bun.
Apoi, nu toate dosarele trebuie sa dezbata fondul; daca se invoca o exceptie ca aceasta, care, apropo, e o exceptie dirimanta dar de fond, caci priveste nu procedura, insa chiar obiectul procesului... daca se invoca si proba o astfel de exceptie atunci e normala respingerea dosarului.
Nu cunosc un astfel de motiv de recurs si ma indoiesc de faptul ca el era chiar asa formulat si a fost admis de instanta de recurs. Cred ca e putin altfel pe-acolo, macar la nuante.
Apoi e important daca B voia sa vanda sau a vandut ca sa fie respinsa actiunea... daca se probeaza asa ceva e normala analiza amanuntita pentru a vedea si daca eventualul cumparator stia... Rea-credinta, pa-pa bun!
Mai e relevant si modul in care a fost formulata actiunea, daca era intemeiata pe obligatia de a face contract, sau de a restitui imprumutul, sau tindea sa obtina o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare...

Daca insa in recurs instanta a decis judecarea fondului, atunci instanta de fon e tinuta de decizia asta si trebuie sa o respecte fie ca-i place, fie ca nu.

Clauza din contract limiteaza drepturile persoanei de a dispune de bun.
Motivul recursului a fost acela ca instanta s-a pronuntat pe exceptie si nu pe fondul cauzei.
B nu voia sa vanda stiind ca nu poate dispine de acel bun, decat in conditii agreate de angajatorul cu care a incheiat contractul, si referitor la banii imprumutati, a solicitat expres sa ii restituie suma, si i-a depus in cont bancar in numele lui A.
B, a vandut, ulterior imprumutului, in conditiile agreate si chiar la recomandarea angajatorului.
Eventualul cumparator stia de clauza din contract, intrucat era coleg de serviciu cu B, si a semnat acelasi tip de contract cu angajatorul, fiind astfel de rea credinta, dorind sa se constate dreptul sau de proprietate asupra bunului (obiectul cererii de chemare in judecata) si sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare.